Ipoteşti: Casa lui Eminescu, dărâmată în 1924

Astăzi putem vizita casa-muzeu construită a treia oară, abia în 1979
Nu numai casa în care a văzut lumina zilei poetul a fost pusă la pământ. Chiar şi cea construită după planurile celei originale a avut aceeaşi soartă. Aşadar, astăzi putem vizita casa-muzeu construită a treia oară, abia în 1979.

Prin urmare, nu foarte mulţi dintre români cunosc faptul că în cadrul Memorialului Ipoteşti nu mai există casa în care s-a născut Luceafărul poeziei româneşti. Clădirea care astăzi adăposteşte obiecte care amintesc de marele poet e doar o copie “palidă” a celei originale. În 1924, casa copilăriei lui Eminescu, nelocuită de ani de zile, ajunsese o ruină (şi a fost dârămată - asta se sfiesc să spună în completare - n. red.).

Primul muzeu memorial
“În 1940 este inaugurat la Ipoteşti primul muzeu memorial, înfiinţat în casa reconstruită în 1934 pe acelaşi loc. Întrucât nu respecta structura originalului, casa-muzeu este dărâmată, iar în 1979 se inaugurează o alta, reconstruită pe vechea fundaţie a casei Eminoviceştilor”, se arată în prezentarea de la rubrica “Casa părintească” a Memorialului Ipoteşti. În 1924, “casa lui Eminescu a fost distrusă de un om care vedea în ea nişte bârne şi nişte cărămizi (prin goliciunea sufletului său nu putea vedea decât goliciune). Pentru noi această casă era un altar, era o biserică”, se arată în protestul studenţilor botoşăneni făcut la scurt timp după “crima” culturală comisă.

Cum s-a ajuns aici? “Într-o noapte a lunii iulie a anului 1924, mai mulţi oameni în uniformă (şi înarmaţi cu ciocane şi târnăcoape) dărâmau casa, iar ţăranii treziţi de zgomotele ciocanelor veniră în grabă să-i oprească pe răufăcătorii conduşi de moşierul Papadopol, pus pe fugă şi el de consătenii marelui poet”, povestea cu ani în urmă, într-o carte, Ion Cheşcă. A doua zi ei au înmânat un protest prefectului de Botoşani.

Pusă la pământ de târnăcoape
…Crima săvârşită de dl. doctor Papadopol, pentru că a dărâmat şi distrus casa în care a trăit marele poet Mihai Eminescu, îndrăzneala comisă de dl. dr. Papadopol de a distruge până la pământ casa copilăriei acestui mare geniu al poeziei universale, o considerăm ca o mare crimă, deoarece pentru noi, ţăranii din comună, cum şi cei din împrejurimi, această casă era ceva sfânt, căci ori de câte ori treceam pe lângă ea ne pătrundea pietatea, sfinţenia şi iubirea ce trebuie să păstrăm memoriei marelui dispărut M. Eminescu”.
Părinţii lui Eminescu au locuit în casa de la Ipoteşti începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ea fiind cumpărată de la Constantin Hurmuzachi din Cernăuca. “Pentru Eminescu, la jocurile naive din copilăria petrecută în casă sau în curte cu gâştele, gâscanii, călare uneori pe Şoltuz, câinele ciobănesc de la stână, era nelipsit fratele său Iorgu”, scrie Ion Cheşcă în 1984.

A trecut timpul şi, începând cu anul 2000, finisajul exterior şi interior al casei, mobilierul expus - parte original, parte provenind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea - reînvie atmosfera celor treizeci de ani (1848-1878) în care familia poetului a locuit la Ipoteşti, în casa construită de căminar odată cu mutarea definitivă la moşia din sat. Multe obiecte sunt legate din perioadele din viaţa poetului, când a fost: copil, student, revizor şcolar, bibliotecar etc.