JURNALUL UNUI ROMĂN SĂRAC. Ce să ceri când protestezi

Iar am făcut un lucru reprobabil cu ţiganca aia de cerşeşte în faţă la Mega. I-am zis că ţiganii ei s-au întâlnit să protesteze la Guvern pentru condiţii mai bune de cerşit şi ea stă ca toanta aici. “Daaa?”. “Păi da!”. “Ia că să mă duc şi io, trăi-ţi-ar”, “Păi du-te, trăi-ţi-ar”. Şi-a luat puradelu’ şi-a plecat mâncând pământul. Când să mă instalez confortabil în vadul din faţa magazinului, o văd că apare iar şi vine înspre mine cu viteza gândului. “Haoleu, ce făcuşi, fă?” “Păi unde să mă duc, nene, că nu ştiu unde să mă duc”. “Păi la Guvern, n-auzişi?” “Acolo, la Băsescu?” “Cum, fă, la Băsescu? La Ponta, fă, la Guvern!” “Unde e, trăi-ţi-ar, Guvernu’ ăsta, să protestez şi io pentru condiţii mai bune de cerşit?”

“Uite, ia cartela asta de metrou. Iei metroul şi cobori la Piaţa Victoriei şi acolo întrebi unde e, mânca-ţi-aş, Guvernu’ şi toată lumea o să ştie”. “Aaaaaa, păi zi aşa, mânca-ţi-aş, la Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa, la cadavrele-ălea. Păi di ce nu zici aşa, băi, ăsta?”.

Gândesc: De unde era io să ştiu de preocupările extracuriculare ale ţigăncii? Spun: “Păi de unde era să ştiu io, fă, de preocupările tale extracuriculare?” “Păi, da, chiar, n-aveai de unde să ştii, mânca-ţi-aş, de preocupările mele extracuriculare. L-am dus şi io pă intelectualu’ ăsta mic, acuma, în uichend, ce era acolo, ca la balamuc, trăi-ţi-ar, la <The Human Body», te-nvaţă anatomie pe cadavre de chineji. Bine că nu era de ţigani, că atunci chiar că era scandalos, da’ aşa, nişte chineji, mai dă-i în spanac de mâncători de carne de câine!” Păi da, chiar aşa. “Şi despre ce condiţii mai bune de cerşit să protestez? Hai, învaţă-mă şi pe mine, că io nu-s aşa citită ca tine”. Gândesc: E, da, că io tare citit mai sunt! Şi spun: “E, da, că io tare citit mai sunt!”. “Orişicât, măcar tu ştii unde e Guvernu’ ăsta al lu’ Ponta”. Daaaa, şi la ce mi-a folosit, vorba bancului. “Daaa, şi la ce mi-a folosit, vorba bancului”. “Zi, mă, ce să cerem şi noi acolo”.

“Păi cereţi şi voi mărirea salariului minim pe economie, să aibă lumea mai mulţi bani, ca să vă dea şi vouă, că d-aia nu vă dă nimeni nimic şi plecaţi toţi în Franţa, ce ruşine pe neamul nostru românesc, să trebuiască să cerşeşti în Franţa”. “Şi mai ce?” “Jos Băsescu”. “Păi ce are Băsescu? Mă rog.. Dă-mi o lozincă s-o strig!” “Vrem să cerşim la noi acasă!” “Suuuper!” “Altceva?” “Noi nu vrem afară/ Vrem să stăm în ţară!” “Aşa, e, mânca-ţi-aş gura ta! Rău e să te rupi de ţară! Să-ţi trimiţi tu copilul la cerşit prin ţări străine! Mi-e şi ruşine numai când mă gândesc! Uite, stau de vorbă cu tine de o juma’ de oră şi nu mi-a picat nimic. Tre’ să trag de fiecare să-mi dea un leu, să-mi dea o ţigară! Da’ e posibil aşa ceva?” “Nu e normal, clar!” “Deci vrem să cerşim, nu să muncim”. “Fără <să muncim», doar <să cerşim»” “Aha! Şi <Nu plecăm afară/ Vrem să stăm în ţară”. “Cam aşa ceva”.

“Auzi, mă, mânca-ţi-aş, am şi io o idee de lozincă: <Nu vrem vorbe bâlbâite/ Vrem salarii nesimţite».  “Bâlbâite?!?” “N-am găsit altă rimă, mânca-ţi-aş!”