La plimbare cu regi, eroi, politicieni şi literaţi

E mai. Luna florilor explodând în mii de culori şi mirosuri, a parfumului de tei - ar descrie-o romanticii. Pentru elevii "de-a opta" e luna tezelor cu subiect unic. De rezultatele obţinute acum depinde admiterea în următorul ciclu de şcolarizare. Treabă grea, răspundere mare...

Cel mai probabil, copiii n-au vreme să se plimbe admirând natura şi mirosul florilor de tei. Săptămâna trecută s-au plimbat cel mai probabil între masa de lucru şi televizorul dat "pe ştiri". Profesorii ameninţând cu greva, bâlbâielile ministrului Educaţiei îngânat de cerberul finanţelor statului, poate şi conjunctura astrală, cine să mai ştie toate - au creat suspans demn de o telenovelă sud-americană.

"Mai dăm teză, au ba?", s-or fi întrebat, pe bună dreptate, elevi şi părinţi deopotrivă. La ceas de seară, roata norocului învârtită ziua-ntreagă de sindicalişti şi oficiali a decis, "ştiinţific" să dea. Şi-au dat. La limba română săptămâna trecută, miercuri acum la matematică. Mai rămâne proba la alegere. Absolvenţii de gimnaziu au de ales între geografie şi istorie.

"Dragă ţi-i istoria? Ba!" Interesant de văzut statistica opţiunilor din ultimii ani. Înainte de sociologie, vocea străzii spune şi ea una-alta despre "trend", zis "modă" sau "tendinţă" pe limba românilor. Plus "chestionarul mixt" cu întrebări deschise şi închise, aplicat rapid şi-n scopuri ştiinţifice lui văr-miu.

Speram să n-am de-a face cu "tendinţa de faţadă", şi că va spune copilul verde ce-i trece prin cap, nu ce crede c-aş vrea eu s-aud: "La ce dai tu Capacitatea, puişor?/La geografie./ Da' istoria nu-ţi place?/Nu./De ce nu?/ Ăăăă... Că nu-mi place. E grea... E..." Mai bine-mi vedeam de treabă. Ce să-i spui? Pe moment nu mi-a trecut prin minte nimic plauzibil şi l-am lăsat într-ale lui. Apoi m-au încercat regrete.

În cartea sa "Portrete istorice ale românilor. Domni, regi, eroi, cărturari, oameni politici, literaţi", apărută recent la editura Compania, istoricul Dan Berindei îşi propune să ofere un răspuns la întrebări precum: mai foloseşte cunoaşterea trecutului tinerilor de astăzi? Şi dacă da, cum anume şi la ce? "Cu siguranţă, scoaterea din uitare a acestor personalităţi-model le este de folos noilor generaţii, scrie domnia sa în prefaţă, şi poate inspira chiar apariţia unor noi modele."

Tinerii, este de părere autorul, "sunt cei dintâi care au nevoie de exemple, de modele pentru a acţiona, în condiţii diferite şi într-o altă epocă istorică, pentru ca România să-şi poată ocupa locul cuvenit printre celelalte naţiuni".

INVITAŢIE LA PALAT
În acest volum, istoricul Dan Berindei a construit Palatul istoriei românilor din opt etaje conţinând 63 de încăperi. Parterul are cinci camere, locuite de tot atâţia "domnitori exemplari". Sub condeiul "arhitectului" Dan Berindei, Ştefan cel Mare este vecin întru glorie cu Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Matei - tot Basarab şi Dimitrie Cantemir.

La etajele următoare "locuiesc" cărturari, făuritori ai României moderne, domnitori, regi şi regine, istorici români, oameni de litere, oameni politici din prima jumătate a veacului XX.

În fiecare încăpere, ghidul neobosit se opreşte şi explică pe-nţeles cine este locatarul, ce-a făcut bun de-a lungul vieţii, cum îi era firea şi de ce merită un loc în Palat.




Bunăoară, în salonul Reginei Elisabeta, soţia lui Carol I, cunoscută drept poetă cu pseudonimul Carmen Sylva, curioşii aud, printre altele: "Sensibilitatea la suferinţa oamenilor nevoiaşi, grija pentru cei atinşi de infirmităţi - printre altele, sprijinul acordat orbilor, pentru care a ridicat Vatra Luminoasă - preocuparea pentru răniţii de război, dorinţa de a contribui la ridicarea patriei sale de adopţie o caracterizau pe doamnă şi apoi pe regină. La toate acestea, se adaugă însă o anume detaşare de real, o lipsă a simţului pragmatic, inclusiv în ceea ce priveşte valoarea banului."

De ce şi pentru ce? Popasul în "laboratoarele" de la etajul istoricilor îi oferă autorului prilej să spună ce înseamnă în opinia domniei sale această profesie, de mulţi invocată, de mai puţini practicată după reguli scrise şi nescrise, mai vechi sau mai noi.

"Ca istoric, a ştiut ca nimeni altul - cu erudiţie, siguranţă de sine şi talent de evocare -, să descrie momente şi aspecte esenţiale ale mersului lumii prin timp, îl portretizează domnul Dan Berindei pe Gheorghe Brătianu. A făcut-o şi cu dorinţa de a pune mai limpede în valoare istoria naţională, parte a întregului. A făcut-o cu demnitate şi simţ al echilibrului. După el, istoricului îi revine «să înţeleagă şi să explice, nu să osândească pe oamenii de atunci în temeiul împrejurărilor de astăzi». În acelaşi timp însă, istoricul trebuie să lege prezentul de trecut prin explicarea evoluţiilor şi prin comparaţii. Îi mai revine, de asemenea, sarcina de a fi un sfătuitor, de a dezvălui lecţiile trecutului pentru contemporaneitate, de a ajuta deci la deschiderea porţilor către viitor."

"Deşi cariera sa nu reflecta nici reala sa valoare, nici realizările, George Potra se comporta cu o demnă seninătate, pe care nu ţi-o conferă decât pasiunea pentru studiu şi sentimentul unei datorii de împlinit, indiferent dacă meritele îţi sunt sau nu recunoscute."

"Până la o vârstă relativ înaintată, acest tribun paşoptist întârziat s-a manifestat cu o neobosită ardoare juvenilă, punând umărul la nevoie, scriind şi vorbind, neostenit vreodată, refuzând să abdice de la muncă ori să renunţe la fabulosul lui elan. Cât de util ar fi astăzi un Vasile Netea, care însuma atâtea calităţi din ce în ce mai rare în cotidianul nostru! (...) Netea nu era un individualist - un profil foarte răspândit printre tinerii noştri intelectuali, plini de însuşiri, dar neexistând decât pentru ei."

Sfârşitul călătoriei, începutul poveştii. Sub bagheta fermecată mânuită abil de autor, gazdele de mult trecute în lumea drepţilor prind viaţă şi strălucire. De-a lungul călătoriei, ghidul n-a probat doar calităţile profesionistului de excepţie, ci a fost şi un pic vrăjitor. Hocus-pocus, şi-a scos din pălărie cuvintele potrivite! Excursioniştii prin timp n-au de unde şti cât a exersat până i-a ieşit magia. Unii, mai sceptici din fire, au bănuit câte ceva, că doar nu-ţi ies toate chiar aşa, pocnind din degete! Iar ceilalţi s-au lasat vrăjiţi de poveste. Căci, nu-i aşa, istoria, ca şi poveştile, începe cu "A fost odată...".