Lacul Vacaresti - Exilati pe o mina de aur

In locul unde te-ai astepta sa vezi un cartier rezidential, oameni ra-masi fara locuinte si-au ridicat bor-deie din carton si nailon.

La marginea Bucurestiului, oamenii care nu mai au unde locui si-au facut un cartier al lor pe un teren valorand cat bugetul pe un an al Capitalei. Pe aceasta mina de aur, pentru care municipalitatea are planuri marete, teren de golf sau un parc urias, oamenii de pe Lacul Vacaresti traiesc de ani buni cu cateva mii de lei pe zi, obtinuti din vanzarea fierului vechi si a bidoanelor de bere.

Intr-o zi, cineva si-a aruncat cutia de carton a tele-vizorului cumparat in rate. Altcineva a venit si a luat-o de langa tomberon, a urcat-o in caruta si a dus-o pe un camp la marginea Bucurestiului. Cutia a devenit patutul lui Danut, un baietel de 2 ani, pe care mama il lasa "la aer" pe dealul de pe buza Lacului Vacaresti. Astfel, femeia isi poate vedea de gatit la foc si de spalatul vaselor.

CA IN REZERVATIE. Trei cosmelii de carton si celofan, ceva mai mari decat casuta lui Danut, se sprijina sfarsite de gardul de tabla care inconjoara suprafata uriasa a lacului. Doua martoage rumega langa dealurile de bidoane de suc si lemne pentru foc. La periferia cartierului improvizat, doar femeile si copiii sunt acasa, barbatii au plecat la munca, sa gaseasca fier.

Crezand ca suntem de la Primarie, una dintre femei spune ca ea nu sta aici si sa nu o "filmam" ca e rusine daca o vede lumea. Cealalta, tinerica, rade cu subinteles cand o aude si sta de vorba cu noi. E venita la Capitala cu mai multi rromi de la Oltenita acum vreo trei luni si n-a mers dincolo de gunoaiele din Vacaresti. De pe dealul unde il tine pe Danut in cutie vede Casa Poporului, dar n-a trecut niciodata de capatul tramvaiului 34, sa vada si ea Capitala.

Printre copiii de pe maidan, cu burtile goale si mucii pana in gura, o pustoaica de 11 ani se lipeste de aparatul de fotografiat. Florina are ochii de basme si fata maslinie. A fost la scoala asa de putina vreme, ca nici nu-si mai aduce aminte ce a cautat acolo. Da sa planga cand o intreb daca ar vrea sa mearga iar la scoala, dar o trezeste la realitate mama lui Danut, care ii aplica o scatoalca de-i stramba baticul si o injura pe tiganeste sa nu se mai lase pozata.

NOMAZI STABILITI PE LAC. Cu cei din bordeiele din exteriorul ingraditurii de tabla a lacului nu prea au de-a face ceilalti locuitori ai gropii. Asezati strategic la adapostul gardului, de partea cealalta a carutasilor, vreo opt oameni s-au gospodarit cat sa nu-i ploua. Doua "case" cu pat, ceas pe perete si sobe facute din tobele de esapament ale unor camioane adapostesc o familie de rromi venita cu caruta tocmai de la Brasov acum cinci ani. "La Capitala se da ora exacta, de-aia am venit aici", rade din toata gura stirba Boc, un tigan batran cu barba creata si nasul stramb, capul fami-liei alcatuite din trei nepoti cu nevestele, plus copiii de tata.

CASA. Un nailon peste un pat rupt. Doar de atat au parte doi tineri la inceput de drum

Una dintre femei, slabuta si cu unghiile vopsite roz, spune ca a nascut aici, pe camp, trei copii pe care acum ii are la Brasov la niste rude. Nu stii daca sa o crezi pe cuvant. Ciprian, barbatul chipes cu care traieste, e de meserie zidar-zugrav, dar un accident i-a strambat mana si nu mai poate munci asa cum trebuie, dovada pumnul mototolit pe care abia il misca.

Zilnic, barbatii cara la lac fier vechi si sticle de plastic pentru a face un ban. "Nu furam, doar io ma mai duc sa cersesc la semafor cateodata", recunoaste Boc cel dat in patima betiei.

MENIU. Oamenii se strang in jurul focului la care fierbe o oala cu apa adusa din fantana din lacul secat si se vaita cu glas domol. N-au de nici unele, mananca doar fasole, cartofi si ceai. Ilie, cel mai mare dintre frati, povesteste cu vocea imblanzita cum le-au fost daramate casutele de vreo sase ori si au plecat pentru scurt timp de pe "camp". "Am stat si cu chirie, dar dadeam toti banii pe chirie si ne plangeau copiii de foame." Cealalta femeie, cu un copilas vesel si curatel, de numai 8 luni, in brate, da din cap aprobator.

CASA SI MASINA. Ceva mai departe de bordeiele rromilor din Brasov se inalta niste casute. Doua masini rablagite cu perdelute si mileuri, o Skoda de la o mie noua sute toamna si o Dacie rosie schioapa de o roata, se odihnesc intre cosmelii. Doamna rumena la fata decojeste o portocala la volan, un fel de sufragerie pe patru roti. Ne vinde o poveste, cum ca e doar in trecere, ca ea si sotul traiesc din vanzarea pieselor auto, ca aici au atelierul si tocmai se pregateste sa plece la o fantomatica locuinta din Mihai Bravu.

MANDRIE. Cei patru caini care ne tot dadeau tarcoale devin din ce in ce mai nervosi. Noroc cu Florin, stapanul lor de vreo 25 de ani, care ii striga pe nume. "Am 12 caini aici, ca mai degraba ai prieteni animale decat oameni", ne impartaseste din experienta lui de viata. Nu-si plange de mila ca a ajuns pe camp si nici nu cauta sa ne impresioneze cu o poveste dramatica. "Mi-am facut-o cu mana mea, am pierdut casa", recunoaste sincer. Cu tiganii cu carute nu se baga in seama, ca mai fac "magarii", ii mai fura mancarea, plus ca o data cu primavara au inceput sa se imbete de-i baga in boale cainii. Florin n-are nici un venit, mai munceste cu ziua, dar cea mai mare parte din bani ii vine din pariuri sportive. "Am vrut sa ma angajez, dar ma simt ciudat cand se uita lumea la mine in tramvai, parca ar sti ca n-am unde sa ma spal, ca n-am casa. Si nu suport privirile lor", zice in timp ce calca cu grija printre nailoanele aruncate ca un covor pe tot campul.

DORINTE LA CAPAT DE DRUM. Mai la strada, nea Paul iese din vizuina lui ticsita de cutii si plastice. Scund, cu ochelari cu sticla groasa si sapca verde soioasa pe urechi, spune ca este victima unei povesti cu o casa mostenita si un frate vitreg, hain, care l-a izgonit. "La cei 58 de ani ai mei, caut sticle de bere, pe care le vand cu 2.000 de lei bucata, si neferoase", spune soptit. Colegul lui de cort nu e comunicativ, se pregateste sa se barbiereasca razuind sapunul cu aparatul de ras pe care apoi si-l trece prin barba deasa.

Daca ar prinde pestisorul de aur, nea Paul ar avea trei dorinte: sa plece de pe campul asta, sa nu-l mai prinda o noapte in cortul unde s-au aciuat si sobolanii si sa aiba o moarte usoara.

O SINGURA DORINTA. Boc, tiganul din Brasov aciuat cu familia la marginea Bucurestiului, ne ajunge din urma dupa ce ne-a urmarit pe suprafata imensa a lacului. Vrea sa ne cante o sarba la muzicuta si sa-si spuna oful. Casa si masa nu mai spera in viata asta; nefericirea lui mos Boc e dragostea. "Ca am avut 40 de femei, toate m-au lasat, afara de doua; una a murit si fara ultima nu pot sa traiesc", lacrimeaza din ochi cu rugamintea sa-l ducem la o emisiune ca sa fim complici la fericirea lui.

DEZAMAGIRE "La cei 58 de ani ai mei, caut sticle de bere, pe care le vand cu 2.000 de lei bucata, si neferoase" nea Paul

AMARACIUNE SI ATAT

La doi pasi de masinile de film balcanic, doi tineri, un baiat in maiou si o fata cu chipul cenusiu, se chinuiesc sa lege un acoperis de celofan peste o dormeza. Nu se grabesc, parca ar fi ajuns la un loc de popas in vacanta si se muncesc sa-si ridice cortul pentru noapte. Barbatul, tatuat pe mana si slabut, nu vrea sa spuna de cata vreme dorm pe camp langa lac. "Amaraciune. Amaraciune, asta e viata noastra si nimic altceva", da raspuns la toate intrebarile. Ii lasam sa se lupte cu vantul care le strica firava locuinta de cate ori se umfla impotriva celofanului.

EVACUARE

Despre evacuarea oamenilor stabiliti pe Lacul Vacaresti Primaria Sectorului 4 nu stie exact data acestei actiuni. Unde vor locui acesti oameni dupa evacuare este iarasi un mister. "De unde Dumnezeu sa le dam locuinte cand sunt peste 3.000 de cereri de locuinta la Primaria Sectorului 4, cazuri mult mai grave decat ale lor?", a spus seful serviciului de presa de la Primaria Sectorului 4, Marius Dobrescu. De la Directia Inspectie Generala a Sectorului 4, Marius Gorodea a spus ca se va inchide zona, pentru ca aceia evacuati sa nu revina pe camp. "Vom duce aceste persoane la limita sectorului nostru, iar cele care provin din alte localitati vor fi trimise acolo. Noi vrem salubrizarea zonei - un focar de infectie acum", a completat inspectorul. Ultima actiune de evacuare a persoanelor de pe Lacul Vacaresti a avut loc in 2004. Terenul de pe Lacul Vacaresti e subiectul mai multor procese de revendicare, proprietarii de drept fiind alungati, in 1988, de Ceausescu printr-un decret.