Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Automobilele coboară dinspre Constanța în valuri mici, dar prea puține se opresc pe plajele uscate din 2 Mai. Cele mai multe depășesc (și) Vama, țintind zări mai prietenoase cu pușculița românilor, spre Bulgaria, Grecia ori Turcia. Amintirile, astăzi, la 2 Mai, sunt mai fascinante decât prezentul.
Odată lăsate în urmă brațele îngălbenite ale macaralelor din coada portului Mangalia și sensul giratoriu care te (re)pune pe direcția 2 Mai-Vama Veche, cu Limanu spre dreapta - în sfârșit, o întreprindere decentă a infrastructurii noastre rutiere rablagite - pătrunzi în bârlogul amorțit al unui cătun ce îmbrățișează marea de-a lungul unui cordon de nisip de trei kilometri. Cândva destinația preferată a familiilor cu copii și bunici, care năvăleau fix când primele cireșe dădeau în pârg, 2 Mai respiră astăzi liniștit, netulburat de efervescența vizitatorilor. Am apucat o uliță (asfaltată) ce coboară lin spre promisiunea albastră din zare, semnalizată discret de arome sărate și țipete ascuțite de pescăruș. Teama de a întâlni un alt rătăcit pe patru roți pe banda îngustă ce n-ar lăsa loc pentru două mașini e în van. Nimeni și nimic nu tulbură aerul încremenit în bătaia brizei ușoare. Pare că poteca aceasta lucioasă coboară în alt timp, într-o secundă imemorială în care plajele erau stăpânite doar de păsări avide de pește, de maci însângerați și de cochilii obosite de scoici… Abia jos, la întâlnirea cu apele umflate ale Mării Negre, punctate ici-colo cu pete portocalii de geamandură, realitatea zilelor noastre s-a întredeschis și ne-a lăsat să-i privim încheieturile anemiate.
Invitație de la Baba Cloanța
„Și-acum ce facem? Cine intră-n apă după el, că-i bocnă?!”. Un bărbat între două vârste cu picioarele șubrezite de pofta nemăsurată pentru berea la pahar (din plastic) - 8 lei bucata - se holbează neputincios la coroana sclipitoare a soarelui de prânz. „Hai, du-te și ia-l, doar tu l-ai aruncat! Sperii copiii cu apucăturile tale”, îl dojenește o femeie grasă și frumoasă, învăluită într-o rochie vaporoasă liliachie. În vacarmul instaurat pe loc de protestele îndreptățite ale unor țânci - unu, doi, trei, patru, am numărat - și notele isterice ale martinașilor hulpavi, încerc să mă dumiresc care-i subiectul gâlcevei. „Nici n-a ajuns bine și s-a și perpelit. Așa face în fiecare vară”, îmi aruncă printre foșnetele rochiei groase de pânză o babetă zbârcită, bătută de vânt și de soartă. „Unde stați, aveți cazare? Vă iau la mine dacă aveți bani potriviți”, mă interoghează știrba cu profil de Baba Cloanța, în timp ce-și aruncă vreascul mâinii drepte spre chica străduței pe care tocmai ce-am coborât-o. „Ia, stau colo, în căsoiul ăla cu gard verde. Apăi, și copiii ăștia ai mei au zidit case mari ca să stau io singură-cuc în iele”.
Iorga la un leu
Privită dintr-o parte, liniile cotoroanței se îmblânzesc. Ai zice că-i doar o nemuritoare pornită din zori pe plajă să-și întâmpine bărbatul, pescar înghițit de misterele mării, întors acasă doar noaptea, în visurile albastre ale nevestei. „Dacă vă opriți la mine, să știți că sus, pă poartă, e un clănțău, îl trageți și gata. Ne înțelegem noi, vă prăjesc niscaiva hanuși, vă fac gogoși ...”. Vorbele meșteșugite ale bătrânei se sting în vuietul mării și al incapacității dezarticulate a bărbatului anesteziat de alcool. „Hai, mă, intră-n apă, ce stai? Nu vezi că plâng copiii?”, îl bombardează bașoldina chipeșă, stârnind amuzamentul crispat al unui cuplu trecut binișor de prima tinerețe ce tocmai cântărea posibilitatea de a-și instala rulota pe plaja asfixiată de urlete. Spre stupoarea generală, „bărbatul-geamandură” aruncă spre gospodina liliachie câteva resturi de înjurături calcinate și apucă drumeagul ce-l scoate la barul instalat pe faleză. „Două beri, că mi-e sete”, comandă el scurt. Apoi se împleticește pe scările șubrede de lemn, spre toaletele improvizate unde, pentru a te ușura o dată, ești nevoit să strecori într-o cutie o bancnotă cu chipul lui Nicolae Iorga. Copiii tac, cu lacrimi de ciudă încremenite pe obrajii bucălați. Tace și doamna liliachie. Doar pescărușii, seduși în continuare de un obiect ce saltă pe valurile verzi, tot mai departe de țărm, cloncăne curioși din ciocurile-brici.
Mama Rea a Mării
Scena aceasta stranie, îmblânzită de lumina nepăsătoare ce curge din cer, e completată de un glas pițigăiat, scăpat din pieptul slab al unui țânc ivit din dunele plajei: „Aș intra io după el, îs obișnuit cu apa rece, da’ mi-e frică rău de Mama Rea a Mării!” Cum? „Marțea trecută a azvârlit la mal un pui de delfin. E furioasă mai cu seamă când se stârnește furtuni, vara. Numa’ vârtejuri adună în larg. De scapi într-unu’, ăla ești”, mă (ne)lămurește băiatul-sirenă. Are ochii pironiți la obiectul mititel ce urcă și coboară, pe lângă capetele uluite ale martinașilor, în caruselul valurilor. Mă desprind tulburat de plaja pe care pășeam cândva printre trupuri încordate de tineri cu senzația că nu voi îmbătrâni nicicând. Amintirea pepenilor roșii despicați pe nisipul de la 2 Mai în pârgul verii se tulbură și ea, înghițită de revelația clipei: „E un bumerang”. Băiatul-sirenă își mijește ochii albăstrii: „Dacă nu știi să-l arunci, nu se mai întoarce niciodată la tine”.
Prețuri piperate, turiști pe măsură
Dacă în săptămâna care a prins sfârșitul lunii mai și începutul sezonului estival, cu 1 iunie, Ziua Copilului, la mijloc, prețul pentru șapte nopți într-un apartament (în care puteau locui la rigoare șase persoane) era de 2.407 de lei, în a doua săptămână din iunie pretențiile financiare ale operatorului săriseră la 3.369 de lei (pentru aceeași perioadă de timp, evident). În iulie, prețurile vor deveni însă și mai piperate: 3.874 de lei pentru șapte nopți (în prima săptămână), 4.283 de lei pentru un „pachet” de la jumătatea lunii iulie, totodată apogeul „scorurilor” perioadei estivale. Și asta pentru că începând cu luna august pretențiile gazdelor încep să scadă, atingând în septembrie, de pildă, suma de la care s-a pornit în mai: 2.407 de lei.
Nici „dușul la butoi” nu mai e o bagatelă
„Păi, la banii ăștia ori ne ambiționăm și mergem la bulgari ori la greci - deși te cam arde la buzunar acum, cu războiul ăsta nenorocit, un plin de motorină -, ori montăm corturile pe plajă”, se aprinde nea Mitică, turist care se încăpățânează să vină de patru decenii în același loc la mare: 2 Mai. De menționat că prețurile amintite sunt valabile pentru un apartament normal, de trei stele. Prețurile pentru un apartament „de lux” bat 7.000 de lei pentru șapte nopți încă din iunie. Nici cazarea la casă pe pământ, la „băbuțe” și la „moși” - schemă care se practica odată în 2 Mai - nu mai este o afacere exclusiv studențească sau una specifică pensionarilor strâmtorați financiar. Pentru un weekend din iunie, de exemplu, trebuie să scoți din buzunar în jur de 300 de lei, în funcție de puterea de negociere a celui interesat. Și nici vorbă de mic-dejun sau hamsii prăjite o dată la două zil! Și-atunci, mai miră pe cineva că în prima duminică de vară pe plaja din 2 Mai nu numărai mai mult de cincizeci de turiști?
Sute de specii protejate
Aria strict protejată Vama Veche - 2 Mai, unde se găsesc în jur de 250 de specii de floră şi faună marină, se întinde pe o suprafaţă de 3.000 de hectare, de-a lungul unei fâșii de țărm lungă de 7 kilometri.
Secretul celei mai lungi peșteri din Dobrogea
În Limanu, comună de care aparține și satul 2 Mai, se află cea mai lungă peșteră din Dobrogea, labirintul subteran măsurând mai bine de 3.600 de metri. Potrivit legendelor locului, galeria subterană botezată „Limanu” ar ieși la lumină dincolo de graniță, pe teritoriul Bulgariei.
Repere istorice
Satul 2 Mai a fost întemeiat la scurt timp după Războiul de Independenţă (1877 - 1878) în urma căruia, după mai bine de patru secole de stăpânire otomană, Dobrogea a revenit urmașilor lui Mircea cel Bătrân. În noiembrie 1878, însoţit de ministrul de Externe Mihail Kogălniceanu, regele Carol I a făcut o vizită în Dobrogea şi a înfipt drapelul României pe plaja din 2 Mai. În acelaşi an, Mihail Kogălniceanu a înfiinţat aici așezarea „Două Mai”: „În amintirea loviturii de stat de la 2 mai 1864, prin care Parlamentul României a fost dizolvat de către Cuza deoarece se împotrivea legii rurale”, și-a justificat Mihail Kogălniceanu gestul.
2.407 de lei costă închirierea unui apartament pentru șapte nopți în 2 Mai, în această săptămână. După acest weekend, prețul va urca la 3.369 de lei
1 leu trebuie să plătești taxă pentru a folosi o toaletă (decentă) pe plaja din 2 Mai
În jurul anilor 1820, mai multe familii de ruși scopiți s-au stabilit la 2 Mai, alăturându-se celor de pescari greci și păstori români
2.848 de locuitori permanenți număra satul 2 Mai în 2011
