Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Echipajul condus de Lucian Măndruţă, prezentatorul Observatorului Antenei 1, a ajuns la Istanbul după cinci zile de aventură pe mare. Concluziile vizuale ale expediţiei sunt realizate de Alexandru Molovata, şeful departamentului Foto de la Jurnalul Naţional.
Destule. O să le pun aici in ordine intămplătoare, cu speranţa că cei care ne vor călca pe urme le vor găsi folositoare. Deci, am invăţat că marea e cu mult mai mare decăt pare. Cănd te uiţi pe hartă, intre Constanţa şi Capul Caliacra, distanţa e de un deget. Cănd eşti pe mare, e o veşnicie. Iar barca pare că stă pe loc, cu orice viteză ai inainta.
Deşi e multă, apa nu stă pe loc niciodată. Se foieşte, se invărte, se dă peste cap. Iar barca o imită fără nici un fel de simţ critic - OK, ea nu se dă peste cap decăt dacă ai mare ghinion. O oră de dat in leagăn e OK, 24 nu mai sunt. Iţi spune asta stomacul, iţi spune capul, urechile, tot ce vreţi. Vorbim de rău de mare, dar nu vă spun mai mult, că o să ziceţi că exagerez cu eroismul.
Deşi marea e a tuturor, malurile sunt ale vameşilor, grănicerilor şi a unei liote de funcţionari inarmaţi cu ştampile de oţel şi priviri de idioţi. Cu ei nu te poţi lupta decăt cu multă nesimţire. Sau (aşa cum ne-am dorit de multe ori) cu un obuz tras de pe un crucişător din larg. N-am avut aşa ceva, şi chiar de-am fi avut, chiar şi un simplu tun luat pe sub mănă din talcioc ne-ar fi scufundat bărcuţa.
PEISAJE. Cănd treci de acte, Bulgaria e chiar frumoasă, iar Turcia - de-a dreptul incăntătoare. Aveţi insă grijă: bulgarii te fac la acte, dar nu la bani. La turci e invers: lumea e mai relaxată cu hărtiile, insă e ataşată de bani. In două locuri am plătit de două ori mai mult decăt trebuia, iar in final am aflat de la un turc binevoitor că trebuie negociat inainte să mănănci, nu după. Steagul Uniunii Europene nu inseamnă nimic. Sub el, vechile metehne comuniste au rămas bine mersi. Bulgaria cel puţin rămăne o ţară de santinele vigilente, care se incruntă la tine cănd te văd cu barca, in loc să-ţi zămbească şi să-ţi spună "bine ai venit!". In schimb, lucrurile se aranjează aici cu o vorbă bună pusă sus, ca dovadă că suntem şi noi şi ei ca sacul cu peticul. In Turcia, am dormit o noapte ancoraţi lăngă o navă militară, fără să ne deranjeze cineva. Iar dimineaţa, grănicerii ne-au montat un duş - li s-a făcut milă de noi cănd au văzut căţi eram in bărcuţă, nebărbieriţi şi rufoşi.
Marea Neagră e nervoasă, insă rămăne o mare mică, de provincie. Furtunile mari vin rar, şi intre timp trebuie să te mulţumeşti cu ce pică. Noi am trecut prin două perioade cu vănt şi una cu valuri mari, pe care a fost cel mai greu de manevrat nava ca să rămănă totuşi pe direcţie. Insă, cu un buletin meteo, oricine poate pleca la drum, dacă verifică să n-aibă gaură in barcă.
MULŢUMIRI. Ne-au ajutat o mulţime de oameni. Asta a fost surpriza cea mai mare. De la tehnicienii de pe carul de transmisie bulgăresc, trecănd prin Ambasada Turciei şi-a Bulgariei, şi pănă la oamenii din Porturile Nessebar, Igneada, Balcic. La fel au făcut căteva firme: Petrom, Apa Nova, SEAT, Tuborg şi Mastercard. Au fost alături de noi specialiştii de la Yacht Tunning şi din Portul Ana Yacht Club, care ne-au făcut vănt in larg cu tot ce-a trebuit.
Şi-am mai fost noi, echipajul de zece oameni şi trei bărci, din care şapte chiar au ajuns la Istanbul. Dorin, Sorin, Alexandru, Corina, Lucian, Şerban, Ovidiu.
Sperăm că v-am făcut poftă de aventură pe mare. Şi mai sperăm c-o veţi păstra aşa, curată.
Citește pe Antena3.ro
