Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O poveste despre Dobrogea, ţinutul cel mai scăldat de razele soarelui. O poveste despre Dobrogea şi despre o comoară... Un volum emoţionant, lucrat cu un anume romantism, dar cu rigoare ştiinţifică.
Volumul-restituire "Dobrogea - memoria pământului" valorifică una dintre marile comori aflate în tezaurul Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" - arhiva de fotografii. Dr Paula Popoiu, directorul general al muzeului, a scotocit prin acest tezaur şi a scos la lumină una dintre cele mai frumoase colecţii - cea despre Dobrogea. Fotografiile au fost strânse cu migală în anii '50, în timpul a două campanii de cercetare, la care au participat nume mari ale etnografiei româneşti: Gheorghe Focşa, Georgeta Stoica.
La momentul respectiv, după cum scrie autoarea, dar aşa cum reiese şi din fotografii, s-a urmărit imortalizarea vieţii de zi cu zi a dobrogenilor. Partea de cultură imaterială urmând a fi cercetată ulterior. Dar... asta nu s-a mai întâmplat niciodată, din cauza schimbărilor din societatea românească.
Iată descrierea romantică a ţinutului Dobrogei, care aparţine dr Paula Popoiu: "Dobrogea este regiunea cu cele mai stranii forme şi culori, cu amurguri inegalabile, străjuind de veacuri cetăţile getice, romane, bizantine; un amestec de civilizaţii într-o sinteză unică, în care trăsături culturale şi occidentale convieţuiesc cu cele balcanice şi orientale. Dobrogea este un loc în care religiile se întâlnesc fără a genera conflicte, în care geamia dialoghează firesc cu biserica creştină (ortodoxă, catolică, protestantă, de rit vechi sau nou) sub oblăduirea aceluiaşi Dumnezeu Unic (...). Un loc care rămâne unul dintre cele mai frumoase din lume, cel al Deltei, al Mării, al spaţiilor vaste, cotropite de soare, dar şi al inimaginabilelor păduri de tei şi al viilor încărcate cu rod şi culori ameţitoare".
"Dobrogea - memoria pământului" este... o carte-album, bună pentru sufletele celor care vor să îşi regăsească rădăcinile.
O poveste despre o lume care, încet, încet a dispărut şi a lăsat loc uneia noi. Nouă, dar nu chiar atât de diferită, pentru că îşi trage seva din amintirile celei vechi.
Căruţă cu struguri, Constanţa, 1958
Model cultural
Dobrogea a fost un ţinut cu atâtea contraste, cu atâtea suferinţi, încât te întrebi cum de nu s-a spart şi nu s-a transformat într-o lume din cioburi. Ce a putut s-o ţină legată atâta vreme cât pe pământul ei şi-au dus viaţa turci, tătari, cerchezi, aromâni, greci, italieni, ucraineni, germani catolici şi germani protestanţi, bulgari, ruşi, "ba chiar egipteni şi ţigani musulmani - întăreşte imaginea autoarea - toţi refugiaţi sau colonizaţi aici în diverse perioade de timp". Şi românii? Având în vedere că ei a trebuit să fugă mereu din calea cotropitorilor? "În tot acest timp, elementul de sorginte românească autohton a existat, fiind relevat atât de izvoare, cât şi de memoria locală, sub numele de «dicieni»". Toate aceste popoare s-au întâlnit, s-au asimilat până într-un punct, s-au respectat şi au format ceea ce dr Paulina Popoiu numeşte modelul cultural dobrogean. Un model de convieţuire, în care fiecare şi-a păstrat ceva din fiinţa sa iniţială, aşa după cum reiese din imaginile prezentate în această carte-document. Nu vă sfiiţi să o răsfoiţi măcar când ajungeţi la muzeu şi să o apropiaţi de inimă.
