x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Micile Românii de peste hotare. Sportivă în România şi designer high-tech în Spania

Micile Românii de peste hotare. Sportivă în România şi designer high-tech în Spania

de Irina Stoica    |    25 Noi 2015   •   21:56
Micile Românii de peste hotare. Sportivă în România şi designer high-tech în Spania

Atletică, înaltă, cu o privire ce poate fi oţelită sau provocatoare, Elena Urucatu arată de parcă a coborât de pe podiumul unei prezentări Victoria’s Secret. Şi, într-adevăr, românca de 30 de ani nu e deloc străină de zona modei. A lucrat ca manechin în România, dar mai ales în Spania. Apoi şi-a descoperit pasiunea pentru instalaţii artistice şi proiecte 3D. În timp, pasiunea i-a devenit şi afacere.

A ajuns în Spania cu o bursă Erasmus, în urmă cu mai bine de 10 ani. Nu avea de unde să ştie că studiile la Institutul European de Design din Madrid se vor transforma într-o şedere prelungită. Acum, cu diploma de facultate şi cu titlul de doctor în CV, spune despre ea că este un caz fericit. „Aş spune ca Spania m-a ales pe mine, căci m-a ajutat să mă integrez natural, fără niciun efort. Iar acum trăiesc din creativitate, chiar dacă asta presupune uneori mult efort”, spune Elena Urucatu.

Arta şi designul i-au fost pasiuni încă din adolescenţă. Însă pe atunci prioritatea Elenei era cu totul alta. Făcea sport de performanţă – atletism şi asta îi ocupa tot timpul. „Proba mea era săritura în înălţime. I-am dedicat acestui sport copilăria, adolescenţa si câțiva ani în plus. În schimb, am primit mult mai mult decât credeam eu la momentul respectiv. Efortul pe care ți-l cere un sport individual este extrem de mare, dar cu timpul realizezi că merită”.

De la podium la design industrial

Următorul pas a fost unul cumva firesc pentru sportivii sau foştii sportivi de performanţă. Elena s-a înscris la Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport. La un moment dat însă a decis că trebuie să îşi folosească şi talentul şi interesul pentru artă şi design, iar asta a „dus-o” în Spania. În paralel cu studiile, a început cariera de model.

„Am lucrat cu cei mai buni designeri, Roberto Torretta, Josep Font, Custo, am cunoscut şi lucrat cu artiști recunoscuți la nivel internațional, Juliaõ Sarmento, Jiri Skala, artiști de la care am învățat extrem de mult. Viaţa ca model este destul de stresantă, aveam 6 - 1 2 castinguri pe zi în diferite zone ale oraşul, job-uri care încep foarte de dimineaţă şi se termină tot dimineaţa, dar a doua zi”, povesteşte Elena. În lumea modei l-a cunoscut pe iubitul ei, Carlos. Artist de profesie, spaniolul i-a încurajat Elenei interesul pentru design.

„El m-a împins sa încerc o carieră în direcția asta. Am început să lucrăm împreună în 2011, mai mult în design industrial sub forma Carlos Mate Studio, iar în ultimii doi ani m-am axat mai mult pe artă, pe «Performance» şi instalație, fără să uit, bineînțeles, de design”. E o zonă de nişă unde lucrările cuplului româno-spaniol sunt tot mai apreciate. „Direcția in care lucrăm este mai mult interioară decât exterioară, lucrările noastre se axează în principal pe experiențe interioare, sentimente, afecte, spirit uman. Întotdeauna încerc sa folosesc materiale inovatoare şi, împreună cu Carlos, încercăm să fim la pas cu tehnologia. Acum, de exemplu, dezvoltăm un proiect axat pe printing 3D în Media Lab Prado”.

Inspiraţie din casa bunicii

Anul trecut, cei doi au prezentat, la Milano, unul dintre proiectele realizate împreună. Au adus în capitala italiană a modei şi designului obiecte de artă care conțin „urme” ale unor femei. De exemplu, un scaun din țesut alb cu o urmă de mână. Prima impresie e că scaunul e murdar. De fapt, pe material a fost brodată o palmă. Sau o oglindă cu rama din porţelan sintetic, cu o urmă a unei suflări.

Elena găseşte, uneori fără să îşi propună neapărat asta, modalităţi de a face trimiteri la trecutul ei din România. De exemplu, povesteşte că unele creaţii s-au inspirat dintr-un covor sau chiar din podeaua casei bunicii ei. „Nu cred că putem evita să aducem în creaţiile noastre un pic din cultură din care facem parte. România este prezentă în arta mea prin bagajul cultural şi emoțional de care nu m-am despărțit nicio dată. Am fost atrasă mereu de experiențele care nu pot fi exprimate într-o manieră concretă, de aici şi mixul de tehnici folosite și complexitatea operelor. E foarte dificil să transmiți o temă conceptuală specifică emoțiilor, iar aceste emoții sunt înrădăcinate în România şi au evoluat în toate locurile în care am trăit, fără să piardă esența locului unde m-am născut”.

Deşi nu s-ar putea rupe niciodată de România, viaţa în Spania îi oferă totul. Tot ce îi trebuie ca să fie fericită. „Spania are o energie diferită, lumea este specială, călduroasă şi imediat te simți integrat. Niciodată nu am avut probleme din cauza naționalității. În ultimul timp de altfel, nimeni nu mă întreabă de unde sunt, spaniolii sunt relaxați din punctul acesta de vedere. După părerea mea, atât cât ești deschis spre o altă cultură şi o respecți, încerci să te integrezi cu mintea liberă de preconcepții, nu ar trebui să fie probleme”, crede designerul.

Planuri de a reveni de unde a plecat

Sunt deja patru ani de când lucrează alături de Carlos şi are deja suficientă încredere să se gândească la variante de a-şi aduce proiectul şi în România. „Ultima dată când am fost în București, orașul meu natal, la insistenţa Institutului Cultural Român din Madrid, am vizitat diferite galerii de artă și centre culturale și m-a uimit, la modul foarte plăcut, interesul bucureştenilor faţă de artă.

De altfel, pe piața internațională sunt din ce în ce mai mulți artiști români cu lucrări foarte bune. La târgurile internaționale de artă participă din ce în ce mai multe galerii românești, facultățile de Arte Plastice din România sunt cunoscute afară. Mă gândesc mult să lucrez în țară, şi în ultimul timp din ce în ce în ce mai mult, şi sper ca în curând să pot face proiecte şi în România. Ar fi o mare mândrie pentru mine”.

E un plan, doar unul din multitudinea de proiecte care îi acaparează zilele şi nopţile. Asta pentru că simte mereu nevoia de experienţe şi stimuli noi. „Ca stil de viață, am nevoie de un loc de muncă şi un cămin organizat, însă din punct de vedere creativ sunt foarte dezorganizată, am nevoie de mult timp ca să îmi pun ideile în ordine. Nu pot lucra doar la un proiect”, spune ea. Şi, chiar dacă e mereu în mişcare şi mereu cu gândul la ce se întâmplă în atelier, nu uită să se şi bucure de turnura pe care viaţa ei a luat-o în ultimii ani.

În cariera de model, Elena a lucrat cu designeri de top. De la Roberto Torretta, la Josep Font sau Custo. Lista celebrităţilor din viaţa sa profesională poate fi completată cu artiști recunoscuți la nivel internațional, Juliaõ Sarmento sau Jiri Skala.

„Dacă ar fi să numesc un singur lucru bun pe care l-am învăţat de la spanioli... ar fi este acela de a trăi fiecare moment cu seninătate, cu relaxare, profitând de moment si rămânând cu mesajul pozitiv.”

Tehnica de lucru este destul de inovatoare, materialele operelor sunt în special dantela, porţelanul sintetic, lemnul, bronzul, cristalul, bronzul, pielea, cuprul, cum poți vedea, un mix între materiale reci și materiale calde.

Elena a pus bazele acestei afaceri împreună cu iubitul ei, Carlos, artist de profesie.
 

×
Subiecte în articol: Elena Urucatu