Mumiile din Carpati

La Muzeul de Istorie din Cluj este expus trupul imbalsamat al unui barbat, care a trait in secolul III inainte de Hristos, iar la Sibiu poate fi admirata mumia cu parul albastru. Campania lui Napoleon in Egipt (1798) si, mai ales, descoperirile pe care oamenii sai de stiinta le-au facut au deschis gustul europenilor pentru arta si civilizatia egipteana. Stirea ca Jean Francois Champollion (1790-1832) a descifrat hieroglifele egiptene, cu ajutorul inscrisurilor de pe Piatra Rosetta (1821), avea sa infierbante mintea iubitorilor de drum lung la fel de mult ca si descoperirea mormantului lui Tutankamon, fix 101 ani mai tarziu.

TEHNICA. Mumificarea s-a facut dupa rigidizarea cadavrului

Cam pe vremea cand Champollion trudea la descifrarea scrierii egiptene, in Romania se nasteau doi copii a caror curiozitate fara margini va atinge si marginile Orientului, de unde se vor intoarce, peste zeci de ani, cu tolbele pline de artefacte africane. Acestea vor reprezenta substratul din care se vor ivi doua expozitii inedite, care pot fi vizitate si astazi la Cluj-Napoca si la Sibiu.

UNGURUL. In 1828 se naste la Polnita, judetul Harghita, Orban Balazs, nepotul unui negutator din Constantinopol. Tanarul Orban a studiat o vreme la Odorheiu Secuiesc, dar si-a intrerupt studiile si a plecat impreuna cu familia in patria mamei sale. Acesta avea sa fie inceputul unui lung sir de calatorii in Orient, unde a vizitat Palestina, Turcia, Egiptul si Grecia. Se pare insa ca inima tanarului grof ramasese in Ardeal, deoarece majoritatea studiilor le-a dedicat acestei regiuni.

Principala sa lucrare este o carte, in sase volume, despre Tara Secuilor. Pe langa cercetarile de etnografie, Orban Balazs este cunoscut si ca un bun fotograf, motiv pentru care pielea i-a fost pusa uneori in pericol. La vremea respectiva, mai ales in zona satelor pe care Orban le frecventa deseori, oamenii nu stiau ce este acela un aparat de fotografiat. Se spune ca odata, etnograful era sa fie snopit in bataie, taranii confundandu-l cu un priculici (dracusor) din cauza aparitiei sale ciudate, carand in spate greoiul aparat foto. Prin 1872, Balazs devine notar, apoi parlamentar si este ales membru corespondent al Academiei Ungare.

Intreaga colectie de obiecte egiptene pe care a strans-o pe parcursul calatoriilor sale a donat-o Muzeului Ardelean, iar acum poate fi vazuta intr-una din sectiile Muzeului National de Istorie a Transilvaniei din Cluj.

CRIMA MISTERIOASA? Incontestabil, piesa de rezistenta a colectiei este o mumie egipteana veritabila, care zace in sarcofagul care i-a fost confectionat, ambele piese fiind depuse intr-o racla vidata.

Cercetatorii au dezvaluit cu greu povestea mumiei aduse din indepartata tara a Nilului in inima Transilvaniei, dar ce se poate spune cu precizie este ca trupul prezervat astfel a apartinut unui barbat, care a trait in epoca Ptolemaica (secolele III-I inainte de Hristos) si care a suferit o moarte violenta.

Mumia a fost analizata minutios in 1988, cu ocazia organizarii unei expozitii care avea sa adune toate piesele din Romania apartinand civilizatiei egiptene. Piesa se afla atunci, ca si acum, intr-o stare destul de proasta, dar a fost radiografiata si supusa unor teste.

"Studierea mumiei umane a pus probleme dificile, incepand cu identificarea sexului acesteia si sfarsind cu cele de stabilire a tehnicii de imbalsamare, a masurilor de restaurare si conservare", scria la acea vreme Aurelia Igna, unul dintre specialistii care au studiat mumia si au ridicat mare parte din valul enigmatic care o inconjura. "O prima concluzie, dupa analiza radiografiilor, a pus in evidenta faptul ca mumia a apartinut unui barbat, si nu unei femei, cum se credea. Aceasta are falangele mainilor si picioarelor contractate, ceea ce inseamna ca mumificarea s-a facut dupa rigidizarea cadavrului. Acelasi studiu radiografic evidentiaza ca mumia prezinta o fractura a coloanei vertebrale, scheletul toracic si bazinul fiind si el fracturat si mult dislocat. Deoarece restul scheletului este constituit din oase bine reprezentate anatomic, in pozitii normale, fara modificari patologice, ne-a permis concluzia ca persoana in cauza a suferit o moarte violenta, ulterior fiind mumificata prin metoda deshidratarii, urmata de imbalsamare cu rasini", se mai spune in studiul doamnei Igna.

Cine a fost barbatul a carui mumie zace in muzeul clujean, daca a fost ucis sau nu este posibil sa nu aflam niciodata, chiar daca, gratie tehnologiei din ce in ce mai avansate, se mai pot deslusi inca cateva enigme. Se pare insa ca, in secolele XIX-XX, nu era deloc dificil sa procuri o mumie umana, dovada fiind faptul ca la Sibiu mai exista una.

SASUL. Muzeul de Etnografie Universala "Franz Binder" din Sibiu este unic in Romania. Inaugurat in 1993, muzeul contine o serie de piese specifice civilizatiilor extraeuropene. Colectia nucleu a fost donata muzeului de catre etnograful Franz Binder (1824-1875), un sas din Sebes (judetul Alba), nascut intr-o familie de farmacisti.

Spirit aventurier si avand o stare materiala buna, Franz calatoreste in Asia Mica (Turcia), Palestina, Sudan, Egipt si in Africa Centrala. A fost unul dintre primii europeni care au intrat in contact cu triburile Zande, de canibali, a calatorit in regiunea Nilului Alb si a locuit vreme de un deceniu in Africa, o mare parte a timpului petrecandu-si-o la Cairo.

In 1857, Binder devine viceconsul al Imperiului Austro-Ungar la Khartum (Sudan), iar in 1862, la fel ca si Orban, se intoarce definitiv in Transilvania. Intreaga sa colectie de obiecte etnografice, culese de la triburi nilotice sau cumparate din calatoriile sale, o doneaza Asociatiei Transilvane de Stiintele Naturii din Sibiu. "Este, fara indoiala, cea mai veche colectie inchisa din regiunea superioara a Nilului pe care o cunoastem azi", apreciaza W. Hirschberg, de la Volkerkunde Museum din Viena.

Despre Binder se stie ca a tinut chiar si conferinte prin cateva orase transilvane, povestind oamenilor despre calatoriile sale si aratandu-le obiecte africane sau planse desenate. Ca si Balazs, in ciuda faptului ca se adresa unui public mai cult, Binder a fost admonestat de audienta atunci cand a indraznit sa prezinte imaginea unui indigen din zona ecuatoriala... gol pusca.

Comerciant, conducator de caravane si neobosit cercetator, interesat de obiceiurile civilizatiilor cu care venea in contact, de fauna si flora locurilor vizitate, Franz Binder a primit, la intoarcerea in tara, un ordin de merit de la imparat, pentru serviciile aduse Imperiului austriac. In 1875, Binder s-a stins din viata, din cauza unei pneumonii, la mosia de la Vulpar, unde a si fost inmormantat, nu departe de gradina sa cu plante exotice.

Piesele adunate de Binder, ca si cele ale lui Orban Balazs povestesc de fapt calatoriile facute de cei doi, adevarate spirite renascentiste in Romania secolului al XIX-lea. Firea lor aventuriera, la care s-au adaugat o nemarginita sete de cunoastere si o energie debordanta, i-a transformat in adevarati oameni de stiinta. Binder si Balazs au apucat sa traiasca intr-o epoca in care calatorii i-au precedat pe etnografi, iar curiozitatea tinea locul spiritului academic.

ORBAN BALAZS. Etnograful confundat cu un priculici	RECUNOASTERE. Franz Binder a primit un ordin de merit de la imparat

TEHNICI DE IMBALSAMARE

Imbalsamarea trupului dupa moarte avea o importanta deosebita la egiptenii din antichitate, care credeau ca exista viata vesnica si care aveau o conceptie proprie despre destin. Fiind convinsi ca viata de dincolo este asemanatoare cu cea de pe pamant, egiptenii pregateau corpul defunctului printr-un ritual minutios si indelungat, care vreme de secole a fost respectat cu sfintenie. Prima descriere a procesului de imbalsamare a fost lasata de parintele istoriei, Herodot. La moartea unei persoane, familia era cea care decidea modul de imbalsamare, care cel mai adesea era facut in concordanta cu posibilitatile financiare. Imbalsamatorii, care reprezentau o categorie sociala aparte (meseria transmitandu-se de la tata la fiu), efectuau si supravegheau procesul de mumificare, ce dura 70 de zile. Cea mai elaborata metoda era aceea prin care corpul era imbibat cu diferite rasini, actiune precedata de golirea toracelui de viscere si a craniului de materia cenusie, printr-o tehnica care nu afecta structura osoasa. Trupul era apoi spalat cu vin de palmier si solutii cu mirodenii. Astfel pregatit, corpul era lasat timp de doua luni si zece zile intr-o baie de natron si sare, pentru deshidratare. Apoi cavitatile eviscerate erau umplute cu calti imbibati in natron si ulei de cedru fierbinte, pentru inchiderea porilor. Ultima etapa era aceea de fardare, pentru ca chipul sa semene cat mai mult cu omul care fusese odata, dupa care urma bandajarea cu fasii de tesatura fina impregnata cu guma arabica. Inaltilor demnitari sau faraonilor li se asezau intre straturile de panza diferite amulete, plasate in locuri speciale, care aveau rolul de a apara trupul si al caror numar putea ajunge la cateva zeci. Egiptenii antici mumificau si corpul unor animale considerate sacre. In unele morminte a fost descoperit un numar impresionant de animale mumificate - pisici, caini, sacali, reptile - indeosebi crocodili.

DONATIE

Mumia de la Sibiu, cunoscuta si sub numele de "mumia cu parul albastru", nu a facut parte din colectia initiala a lui Binder, ci a fost donata muzeului, la inceputul secolului al XX-lea de catre Herman von Hannenheim, consul al Austriei in Egipt. Ea a apartinut unui personaj de rang inalt din perioada dinastiei ptolemaice, ca si cea de la Cluj, amandoua avand cam aceeasi varsta - 2.300 de ani. Desi nici acestea nu sunt ramasitele pamantene ale unui faraon sau ale unui inalt preot egiptean (ale caror mumii erau mai bine fasonate, pentru a aminti de distinctia pe care mortul a purtat-o in timpul vietii si despre care se credea ca o sa o poarte si in viata de dincolo), mumia din Sibiu apartine unui foarte bogat demnitar egiptean. Specialistii au ajuns la aceasta concluzie si in urma unei cercetari minutioase care a relevat faptul ca intreaga procedura de imbalsamare a fost parcursa cu acuratete. Ambele mumii sunt expuse in sarcofagele in care au fost depuse, care au forma antropoida, sunt sculptate in lemn de cedru si sunt impodobite cu picturi si semne.