Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Alteta Sa Regala Principesa Margareta declara in ianuarie 1990, pentru ziarul elvetian Le Matin, referindu-se la decizia ei, care se consumase in august 1989, de a parasi postul pe care il ocupa la Organizatia Natiunilor Unite: 'Am avut un sentiment puternic in acel moment ca nu as putea trai fara sa fac ceva pentru tara mea'. O premonitie? 'Nu stiu, insa stiu ca am perceput un suflu nou, al libertatii. Am simtit ca trebuie sa fac ceva'.
In decembrie 1989, dupa ce a vazut imaginile televizate ale Revolutiei, se implica in activitatea a doua asociatii pe care le infiinteaza la Versoix, in Elvetia, pentru a trimite ajutoare si a sustine Crucea Rosie Romana, pe de o parte, si pe de alta parte pentru a se implica in salvarea patrimoniului cultural si artistic romanesc. Impreuna cu surorile sale, expediaza in tara medicamente, alimente, haine. Iar pe 18 ianuarie paseste pentru prima data pe teritoriul Romaniei, marturisind despre acel moment: 'Ma simteam ca si cand as fi fost o parte din tatal meu care se intorcea din exil. Era o responsabilitate enorma si in acelasi timp o bucurie imensa'.
Este primul contact al A.S.R. Principesa Margareta cu o tara pe care nu o cunostea decat din istorisirile tatalui sau, Regele Mihai I, ale bunicii sale, Regina-Mama Elena, din cartile de memorii ale bunicii, Regina Maria, dar pentru care avea o dragoste si o consideratie enorme. 'Am recunoscut Romania despre care tatal meu mi-a vorbit enorm: o tara calda, vibranta si frumoasa, recunoscuta pentru arhitectura, literatura si muzica sa, cu peisaje ce iti taie respiratia si cu oameni buni si primitori'. Dar a vazut aceeasi tara cu 'copii abandonati in spitale, cu sate devastate, saracie si SIDA', o tara care purta ranile dictaturii comuniste la fel cum, odinioara, soldatii din spitalele militare purtau ranile de srapnele.
Atunci trebuie sa fi aparut ideea de a fi, asemeni Reginei Maria care ingrijea ranitii in spitalele de campanie, o 'sora de caritate', in sensul modern, actual al cuvantului. Atunci trebuie sa fi aparut ideea de a infiinta o fundatie care sa se preocupe mai intai de situatia copiilor bolnavi si abandonati, mai apoi de a celor din medii defavorizate social si, in timp, de a celor care promiteau sa devina geniile bune ale acestei tari, ambasorii ei in lume, cu vioara sau penelul in mana. Asa s-a infiintat, in urma cu doua decenii, Fundatia Principesa Margareta, care, la ceas aniversar, numara din plin reusitele dar, mai cu seama, numara proiectele. Pentru ca sansa oricarui proiect ambitios, construit pentru oameni – aveam sa invat de la Alteta Sa Regala – sta in capacitatea de a privi spre orizont, de a da sperante pentru viitor.
Citește pe Antena3.ro
