Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În Vânătorii Mici, o comună fără canalizare, apă curentă și fără un strop de asfalt, fostul edil a hotărât că e neapărată nevoie de investiții masive într-un parc cu plante exotice și sistem de irigație inteligent. La șapte ani de la inaugurare, parcul este praf și pulbere după ce localnicii nu i-au găsit nicio utilitate. Și totuși, azi cei de la primărie vor să mai facă încă șase parcuri.
În 2011, într-o liniștită comună din Giurgiu, apele se tulburară deodată din pricina primarului care avusese un vis: să mărească spațiul verde pe cap de sătean. Nu a plantat vreo pădure, ci s-a gândit că ar fi minunat dacă în satul lui s-ar construi ceva ca la oraș: un parc cu alei pavate și cu plante exotice, să aibă și țăranul român unde șade la umbră între două coase. Toate bune și frumoase, numai că revoluționara investiție își găsise locul în afara satului, aiurea, pe câmp. Lucru care a răscolit localitatea: „A făcut parcul în capul satului! Pentru ce duci copilul de aici în parc? Și ce să fac, maică, cu parcu'? Să ne dea să mâncăm, că am o pensie de trei milioane! Să stau cu mațele goale pe bancă?!”, deplângea situația o localnică. Dar primarul era de netulburat. Parcul era necesar, aducea armonie în localitate și era în topul realizărilor din mandatul său. Cum să nu fie așa, căci avea, iată!, o minunăție de sistem de udare a plantelor: „Pornește automat, pe sectoare, deci udă o bucată de teren, se mută în altă parte, izvorăște... iese afară din... e foarte inteligent”, se împotmolea în descriere edilul de atunci, Marian Neacșu. Inteligent, numai că parcul se afla într-o zonă mlăștinoasă și ar fi avut mai degrabă nevoie de un sistem inteligent de scurgere a apei, căci la acel moment apa băltea peste tot.
Tot în anul inaugurării, primarul Neacșu se lăuda cu florile nemaipomenite sădite peste tot de toți banii: un miliard de lei vechi, cât să modernizezi grădinița din sat cu această sumă. Dar florile, de scumpe ce erau, nu apucaseră atunci să scoată capul din pământ, poate de rușine. Așa că prezența lor era garantată doar de cuvântul primarului. ”Avem și noi flori acia, nu știu cum să vă zic ce sunt, dar sunt frumoase. Sunt puse și pe acolo, și pe aicia”. Edilul se mai mândrea și cu pergolele de deasupra băncilor. “Pentru astea am pus niște plante pe ele și o să vină ca să facă... sunt cu flori și crește, astupă și o să fie umbră”.
În căutarea aleilor de un miliard
După șapte ani ne-am întors în comuna Vânătorii Mici să vedem ce s-a ales de grandioasa investiție verde. Și am găsit un dezastru. Pergolele au putrezit și stăteau distruse, rășchirate în toate direcțiile, semn că, până să se cațăre plantele exotice ale primarului, s-au cățărat oamenii. Au costat 16 milioane de lei vechi per bucată, cu tot cu banca aferentă, bani de care s-a ales praful. De fapt, băncile au fost o adevărată aroganță. Au fost aduse de peste graniță pentru că cele care se găseau prin România, băncile „autohtone”, nu erau pe gustul celor de la primărie. Dar, ce să vezi, băncile străine nu au fost compatibile probabil cu aerul tare de Giurgiu, așa că imediat ce au fost montate au început să se scorojească.
Astăzi am căutat cu interes și florile plantate de autoritățile locale pe bani buni în același parc. Nici urmă de ele. Acum mai vezi prin parc doar ciulini, păpădii și alte flori de câmp, semințe aduse gratuit de vânt de pe islazul din apropiere. Stâlpii de iluminat sunt și ei țăndări. Preț per bucată în 2011: 25 de milioane de lei. Aleile - un miliard. Acum e greu să le mai găsești. E mai ușor să descoperi un drum roman îngropat într-un sit arheologic, decât aleile din Vânătorii Mici. Deasupra lor, din cauza circulației „intense”, a crescut un covor zdravăn de buruieni care au găsit să își prindă rădăcinile în stratul de praf gros de un deget.
Pentru că nu și-au permis unul, vor face șase
Cu totul, parcul a costat 9 miliarde de lei. Bani cheltuiți aiurea, recunoaște și actualul primar, Aurelian Ion. „Pe lista de priorități a acestei comune nu cred că se impunea un astfel de proiect. Cred că e un parc inutil în primul rând ca poziție, e destul de incomodă pentru ceilalți locuitori, noi avem opt sate dispuse destul de distanțat, iar parcul acesta e între două dintre ele”. Îl întrebăm pe mai-marele de acum al comunei de ce totuși nu a întreținut investiția „inutilă”, dacă tot s-au cheltuit atâția bani pe ea. Omul oftează: „Nu ne permitem. Ar trebui să schimbăm zeci de pergole și băncuțe care din cauza trecerii timpului și acțiunii razelor soarelui sunt deteriorate”. Și zice că trebuie să administreze cu mare grijă banii puțini ai comunei pentru că pentru prima dată în istorie aceasta va avea asfalt. Și va mai avea și canalizare, și apă curentă. „Încercăm să implementăm și noi proiecte de infrastructură, aceste proiecte sunt în derulare sau implementare și au nevoie de cofinanțare”. Dar la câteva minute după ce condamnă ideea măreață a fostului primar de a face parc la sat, primarul de acum ne spune cu mândrie că el are în plan să mai facă încă șase parcuri! Altele mai trainice și mai frumoase, ni se promite. Și, pentru a ne convinge că nu glumește, ne duce în curtea unei școli unde tocmai montase bănci nou-nouțe cu folia încă pe ele, însemnate cu atenționarea „fragil”. „Aici va fi un obiectiv complex cu tobogane, căsuțe, probabil trambuline, o să avem balansoare, leagăne. Am pus deja băncile, am semănat gazonul și turnăm aleile. Sunt 20 de copii în acest sat care vor beneficia de parc”. Îl întrebăm ce garanție va fi totuși că acest parc plus celelalte cinci nu vor sfârși la fel ca și cel anterior. „Nu va fi la fel pentru că vor fi într-o zonă pe care o vom putea controla, avem un sistem de supraveghere video, avem personal care se va ocupa efectiv de întreținerea lor și cu siguranță nu vor ajunge în același stadiu”.
Edilul ne liniștește: vor costa mult mai puțin decât spațiul verde ridicat anterior. Toate cele șase parcuri vor costa la un loc de patru ori mai puțin decât predecesorul. Și totuși, întrebarea rămâne: nu cumva în Vânătorii Mici se repetă aceeași greșeală de a pune boii înaintea carului într-un sat fără o palmă de asfalt și fără utilități minime traiului în secolul XXI?
Parcul sălbăticit din Vânătorii Mici face parte dintr-un program guvernamental în care s-au cheltuit peste 85 de milioane de euro pe 570 de parcuri răspândite pe toate coclaurile patriei.
