Palate somptuoase de vanzare in Rusia

Capitala Federatiei Ruse, Moscova, precum si unul dintre cele mai renumite orase ale Federatiei, Sankt Petersburg, isi scot la privatizare cladirile istorice. Publicatia rusa Novie Izvestia patrunde in miezul afacerii.

Propunand privatizarea cat mai rapida a cladirilor istorice din Sankt Petersburg inainte ca acestea sa se deterioreze complet, guvernatorul acestui oras, Valentina Matvienko, a suscitat reactii aprinse la Moscova, a doua capitala arhitecturala a Rusiei, comenteaza Novie Izvestia, preluata de Rador. Partizanii acestui demers au suspinat usurati: in sfarsit, Atlantii (care orneaza o fatada celebra a centrului istoric din St. Petersburg) restaurati nu mai risca sa isi piarda bratele, iar vechile cladiri ale centrului din Moscova, ca de exemplu Manejul, ar inceta sa mai fie devastate de incendii. Acest edificiu vecin cu Kremlinul, construit la inceputul secolului al XIX-lea si care servea ca loc de expozitie, a ars in intregime la 14 martie 2004.

Multi stramba din nas

Totusi, mai multe personalitati ale lumii culturale au criticat aceasta declaratie si reprezentantii media s-au grabit sa strige: „Ne vindeti palatele!". De fapt, Valentina Matvienko nu a facut altceva decat sa evidentieze o problema cruciala pentru intreaga Rusie. Toata lumea stie ca daca patrimoniul arhitectural este intr-o stare jalnica, adesea acest lucru se intampla din cauza lipsei de fonduri publice destinate intretinerii. Exemplele cele mai elocvente: incendiul de la Manejul si cel de la Muzeul Politehnic, prabusirea zidurilor Muzeului de Zoologie din Moscova, interminabilul santier al casei Rumiantsev, modificarea unor fatade de cladiri din Kitai-Gorod (cartier vecin cu Kremlinul, compus din hoteluri particulare cu un etaj).

De inchiriat

Dar nu este chiar asa de simplu. Exista deja, in Rusia, societati private care inchiriaza monumente istorice. Adesea, aceste cladiri si-au pierdut specificul, de exemplu cartierul Vechiul Arbat, de unde a disparut amprenta autentica moscovita. Paradox: expertii Guvernului stiu cum trebuie sa arate monumentele istorice, dar statul nu are bani, in timp ce societatile private care finanteaza lucrarile au bani, dar sunt lipsite de orice sensibilitate istorica, de aceea aparatorii batranelor ziduri nu le acorda deloc incredere. Atunci, ce este de facut? Si daca Moscova si intreaga Rusie ar fi sustinut initiativa petersburgheza? Ce rezultate ar putea da ea la Moscova? Aceasta privatizare a trecutului nu ar risca sa vireze intr-o catastrofa culturala?

Privatizare pe sest

Contrar autoritatilor de la St. Petersburg, cele de la Moscova s-au ferit intotdeauna sa vorbeasca cu voce tare de privatizare. Or, aceasta a fost facuta la scara mare chiar in incinta municipalitatii de la Moscova. Directia Conservarii Monumentelor dispune de o sectiune „contracte de investitii", condusa de Vladimir Chiriaev. El este cel care, pana azi, definea conditiile de cesionare a cladirilor de importanta istorica. Exista de asemenea un Fond de Vanzare a Monumentelor, ale carui venituri servesc la restaurarea capodoperelor publice. Lucrarile pentru celebrul Palat Petrov, care are o cladire destinata invitatilor primarului din Moscova, sali de conferinta si de receptie, sunt finantate mai ales din acest fond.

Noi am aflat ca nu a fost alcatuita nici o lista de cladiri istorice care sa fie cedate: centrul Moscovei se compune din 70% de edificii clasate ca patrimoniu si fiecare privatizare antreneaza proceduri indelungate.

Cele doua optiuni mai obisnuite sunt inchirierea pe termen lung (pana la 50 de ani), cu conditia restaurarii si intretinerii, si acordarea de terenuri in centrul Moscovei investitorilor care finanteaza o restaurare. Aceasta este insotita adesea de construirea unor cladiri anexe si de o crestere a suprafatei construite.

Privind imensul centru de afaceri care se construieste in spatele Galeriei Silov, se intelege de unde provin banii pentru restaurarea si extinderea galeriei. Acelasi lucru se intampla cu Muzeul Puskin si Galeria Tretiakov.

Ambasade de lux

Stereotipul sovietic potrivit caruia toate capodoperele, inclusiv arhitecturale, apartin statului (deci nimanui) ramane bine ancorat. Marea majoritate a cladirilor istorice din Moscova sunt intotdeauna ocupate de diferite administratii. Cele mai frumoase hoteluri particulare din secolul al XIX-lea si de la inceputul secolului al XX-lea sunt restaurate de Ministerul Afacerilor Externe si sunt inchiriate unor ambasade: cele mai mari reusite ale stilului constructivist servesc drept apartamente comunitare sau sedii de banci. Incendiul Manejului a scos in evidenta principala problema a bunurilor nationale: nimeni nu raspunde de nimic, este datoria statului sa mearga sa pescuiasca din buzunarul contribuabililor cu ce sa plateasca lucrarile de urgenta. Cu cat este mai multa transparenta in jurul identitatii proprietarilor, cu atat mai bine este folosita cladirea. Oricare ar fi unghiul sub care se ia in consideratie aceasta problema, cedarea monumentelor istorice catre sectorul privat este benefica.

In ograda altora

Partizanii acestor privatizari se refera de obicei la ceea ce se petrece in restul lumii: aproape 80% din minunile arhitecturale de la Roma sau Paris apartin investitorilor. Nu este nici o crima sa vinzi monumente. Daca Europa nu ar fi facut acest lucru, toate centrele istorice ale oraselor ar fi moarte.

La Venetia au fost puse in vanzare palate venerabile pentru pretul simbolic de o lira; dar nimeni nu s-a grabit, intr-atat erau de stricte clauzele fixate de municipalitate pentru restaurarea si intretinerea lor.

Rusia va sfarsi si ea prin a-si vinde monumentele istorice, dar trebuie sa mentionam ca in Europa de Vest acestea au apartinut intotdeauna unor persoane fizice (au fost proprietati private); si, de aproximativ doua secole, criterii precise de protectie au fost puse la punct, prevazute cu sanctiuni fata de proprietarii neglijenti. Rusia nu are inca nici o baza juridica in acest domeniu. Nu exista nici macar o definitie a ceea ce poate fi vandut. Ar fi timpul sa se aplece asupra unei legi care ar permite poate sa faca sa dispara ultimul bastion al influentei mafiote - speculatia imobiliara - , care ia proportii nebanuite in centrul Moscovei, conchide publicatia moscovita.

111 ani de existenta

Galeriile Tretiakov vor sarbatori in curand 111 ani de existenta. La 15 august, impatimitii de arta, reprezentantii mass-media si oamenii de rand vor lua parte la evenimentele dedicate muzeului moscovit, care adaposteste colectia privata a lui Pavel Tretiakov, un comerciant local de la sfarsitul secolului al XIX-lea, si operele altor artisti rusi, precum Vasili Surikov, Ilia Repin si Konstantin Korovin.