x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Povestea sergentului care vede viaţa cu un singur ochi

0
Autor: Bianca Voinea 01 Aug 2016 - 20:45
Povestea sergentului care vede viaţa cu un singur ochi
Vezi galeria foto


25 octombrie 2011 este ziua în care viaţa sergentului Marian Nicula (34 de ani) a luat un alt curs. La finalul unei misiuni de 3 luni în Afganistan, a fost rănit în urma unui schimb de focuri dintre o patrulă românească şi insurgenţi. De atunci a văzut viaţa cu un singur ochi, dar asta nu i-a mărginit deloc orizonturile. După aproape jumătate de an de stat prin spitale şi nenumărate operaţii soldatul român s-a întors în slujba armatei, dar nu a mai păşit pe terenul de luptă. Însă acum vrea să ducă o nouă luptă şi să pună la loc de cinste drapelul naţional. Vrea să pedaleze la Jocurile Paralimpice INVICTUS.

 

Bianca Voinea: Cum poţi să defineşti soldatul şi războiul?

Marian Nicula: Soldatul luptă pentru pace, pentru drepturile fundamentale ale omului, pentru ocrotire și dreptate. Aceste imbolduri te ajută, îți dau putere și curaj în luptă! Războiul începe din momentul în care începi pregătirea pentru misiune în țară și se termină tot în țară în momentul în care îți îmbrățișezi familia la întoarcere. În tot acest timp lupți să îți îndeplinești misiunea de luptă cât mai bine, iți schimbi modul de viață pentru ca timpul să treacă cât mai ușor, faci tot ceea ce este necesar pentru a supraviețui atât tu cât și camarazii tăi.

 

 

BV: Cum erau dimineţile în război?

MN: În fiecare dimineață mă trezeam cu speranța că va fi o zi pozitivă, fără evenimente neplăcute, gândind la cei dragi aflați departe de mine și la ziua când vom putea fi din nou împreună... Toate îmi dădeau curaj, putere și speranță. Ritualul zilnic era rugăciunea către Dumnezeu, aceea vibrație pozitivă de care aveam nevoie, acea tărie și speranța că vom depăși cu bine orice situație. Aveam astfel un sentiment că cineva veghează asupra noastră!

 

B. V.: Ce s-a întâmplat în ziua în care ai fost rănit?

M. N.: Ziua accidentului a fost una obișnuită, fără a scoate în evidenţă ceva care să îmi dea de bănuit pentru ce urma să se întâmple. Era dimineața și "Motorman", cum îmi spunea comandantul de pluton, avea mașina pregătită ca de fiecare dată. În ziua aceea aveam de făcut patrule de prezență dea lungul autostrăzii, cu scurte opriri în bazele de patrulare românești. Ajunsesem de scurt timp într-una dintre baze când stațiile au început să transmită. O altă bază fusese atacată și noi eram cei care trebuia să îi sprijinim. Ne-am îmbarcat și am ieșit în cea mai mare grabă. Comandantul de pluton ne dădea instrucțiuni: "Aveți grija, insurgenții atacă de pe valea Tarnakului!". După câțiva kilometri gloanțele au început să lovească blindajul mașinii de luptă, ajunsesem în bătaia inamicului. Se vedeau loviturile care cădeau și se detonau înainte să lovească ținta. Erau probabil de R.P.G. 7 și asta ne spunea că insurgenții se aflau la peste 1.000 de metri. Toată patrula a răspuns cu foc. Gloanțele șuierau, unele pe deasupra noastră, altele scânteiau în blindaj, însă inamicul era foarte bine camuflat. Îmi curgea ceva pe obraz, dar eram obișnuit - soarele Afganistanului și echipamentul greu te făceau să transpiri de fiecare dată. Însă nu era transpirație. Am pus mâna și am văzut sânge pe palma mea. Totul sa întâmplat atât de repede încât nu am simțit nimic, dar schijele își atinseseră ținta. Am crezut că este o mică zgârietură, nu eram conștient că ar putea fi ceva grav. Camarazii m-au tras într-o parte și au început să îmi acorde primul ajutor medical. Deja cineva transmitea raportul MEDEVAC. Atunci am realizat ce se întâmpla, eram rănit și nu era o rană superficială. Focul a încetat, inamicul a început să se retragă, îi auzeam pe colegii care raportau o motocicletă care se îndepărtează, deja aveam sprijin aerian deasupra noastră. Sanitarul mi-a pus un bandaj peste ochiul stâng. Înainte să ajungă elicopterul de evacuare medicală am dat bandajul jos și în acel moment am realizat că nu mai văd. Am raportat după care am pus bandajul la loc. Am fost preluat de elicopter și transportat în bază, apoi am fost dus la spital.

 

Primul gând a fost pentru mama

B. V.: Care a fost primul gând care ți-a venit în minte când ai realizat ce ţi se întâmplă?

M. N.: Primul sentiment a fost de teamă, aceea senzație că nu voi mai fii aşa cum eram. Îmi era teamă că nu voi mai putea realiza tot ceea ce îmi doream și făceam înainte de aceea zi. Ma gândeam cum îi voi spune mamei ce mi s-a întâmplat. Trăiam cu teama că nu-mi voi găsi cuvintele potrivite pentru a o liniștii.

 

B. V.: Ce s-a întâmplat după ce ai fost dus la spital?

M. N.: După accident am fost evacuat într-un spital din Kandahar, apoi transferat în Germania, unde am stat internat timp de 3 luni. Acolo am fost supus mai multor intervenții chirurgicale. În ciuda intervențiilor am încă 3 schije în spatele globului ocular și văd doar 5 % cu ochiul stâng. După cele 3 luni, am fost transferat în România, unde am mai suferit alte 2 intervenții chirurgicale și unde am petrecut alte 2 luni la Spitalul Militar Central.

 

B. V.: Cine ţi-a dat puterea să mergi mai departe?

M. N.: Am avut familia aproape. Familia este foarte importantă în orice moment din viaţă. M-au susținut, m-au încurajat, m-au făcut sa zâmbesc și m-au făcut sa realizez ca sunt apreciat pentru ceea ce reprezint, pentru ceea ce sunt ca om! Apoi au fost prietenii și colegii, care au contribuit la moralul pozitiv. Dumnezeu a fost aproape de mine și m-a " întărit", mi-a dat forța de a merge mai departe, de a nu mă descuraja și de a ajunge acolo unde îmi doresc. În ciuda acestui episod, mereu m-am simțit ocrotit! Pot să spun că sunt o persoană norocoasă, iar ceea ce m-a ajutat foarte mult în depășirea temerilor a fost comunicarea. Am discutat, mi-am exprimat fricile și sentimentele legate de accidentul meu.

 

Respect pentru oamenii care au avut puterea să nu stea deoparte

B. V.: Cum ai redescoperit viata prin sport?

M. N.: Prin sport am cunoscut camarazi care au avut de suferit în urma accidentelor și care, la fel ca și mine, au depășit momentul și au mers mai departe. Ne întâlnim frecvent la competiții și discutam, iar ceilalți participanți ne tratează firesc, fără vreo reținere. Sportul reintegrează persoanele în societate, ajută la socializare și reface psihicul și fizicul! Sportul acum pentru mine este un stil de viata, un hobby, care ma deconectează după o zi de munca, care ma energizează și contribuie la starea mea de " bine". În timp m-am alăturat şi comunităţii Invictus, care a ajuns să fie a doua mea familie. Acolo am camarazi care știu ce înseamna suferința, dar şi-au găsit curajul şi puterea de a merge înainte și de a nu se lăsa înfrânţi!

B. V.: Obiectivul tău este să participi la Jocurile Paralimpice Invictus. De ce îţi doreşti atât de tare să ajungi acolo?

M. N.: Vreau sa-mi testez limitele, sa-mi ating obiectivul ca sportiv și să demonstrez ca poți avea performante chiar și atunci când ceva "lipsește", că indiferent ce se întâmplă în viata trebuie sa fii puternic, să mergi mai departe, sa fii un învingător!B. V.: Ca să poți participa la această competiție de ce anume ai nevoie? Care sunt costurile?

M. N.: Ca la orice sportiv nevoile sunt multe: echipament, nutriție, îndrumare de specialitate. În cazul meu exista și o limitare privind antrenamentele. Nu mai este ca înainte, nu pot să mă antrenez oriunde. Vreau să particip la proba de bicicletă și pentru a mă antrena sunt nevoit să folosesc doar parcurile, deoarece deocamdată în trafic este mai greu din cauza deficienţei de vedere.

B. V.: Asociaţia Povestaşii şi Invictus România au lansat campania "Pedalăm pentru Invictus 2017" prin care încearcă să vă ajute să ajungeţi la Toronto anul viitor? Crezi că vor reuşi să strângă suma necesară?

M. N.: Oamenii ăştia au avut puterea să nu stea deoparte! Aşa că sunt convins că vom reuși, sunt convins că prin prisma acestei campanii îi vom găsi pe toți acei oameni deosebiți care, pedalând pentru Invictus, vor sprijini de fapt România și participarea acesteia la Jocurile Paralimpice Invictus.

 

În urma misiunilor NATO, doar în Afganistan, 25 de militari români şi-au pierdut viaţa, iar peste 100 au fost răniţi. Printre cei care au supravieţuit iadului afgan, chiar dacă au fost răniţi grav, se află şi Costi, Marian, Eugen, Costel şi Ionuţ. Au învins moartea, dar preţul plătit de ei şi de camarazii lor e uriaş. Acum, cei cinci eroi ai noştri au un vis şi depinde doar de noi să-l transformăm în realitate: vor să ne reprezinte, în 2017, la Toronto, la jocurile paralimpice destinate veteranilor de război, Invictus Games, patronate de Casa regală a Marii Britanii.

 

"Sportul reintegrează persoanele în societate, ajută la socializare și reface psihicul și fizicul!"

 

"Îmi curgea ceva pe obraz, dar eram obișnuit - soarele Afganistanului și echipamentul greu te făceau să transpiri de fiecare dată. Însă nu era transpirație. Am pus mâna și am văzut sânge pe palma mea. Totul sa întâmplat atât de repede încât nu am simțit nimic, dar schijele își atinseseră ținta."

 

Campania "Pedalăm pentru INVICTUS 2017"

50.000 EURO

Este costul protezelor, echipamentelor sportive speciale, al pregătirii, al nutriţiei, al drumului şi al participării pentru toată echipa României. Adrian Măniuțiu, alături de Asociația POVESTAŞII și Invictus România și-a propus să strâgă acești bani. Realizatorul TV va pedala în trei luni alături de prieteni și susținători ai campaniei 2.017 kilometri, care sunt vânduţi bucată cu bucată, cu 25 de Euro/KM.

 

CONT BANCAR PENTRU DONAȚII „INVICTUS":

Cont bancar: RO98 RZBR 0000 0600 1869 5961

Banca: RAIFFEISEN BANK ROMANIA (stipulați "Invictus 2017")

Asociația Povestașii

Cod de inregistrare fiscala: 35321992

 

 

H-taguri:

#pedalămpentruinvictus2017

#povestasii

#invictusromania

#2017cross4invictus

#click4sport

 


 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Procurorul “10 august” a pus gând rău și Guvernului Orban

Procurorul “10 august” a pus gând rău și Guvernului Orban
Suspecta achiziție de măști FPP2 și FPP3, atribuită de Oficiul Național al Achizițiilor Centralizate (ONAC), constituie obiectul unei lucrări penale deschise de celebrul deja Bogdan Pîrlog, de la Parchetul...

Un Parchet-mamut stă să se nască în România. “Cioclii” SIIJ vor un nou DNA, dar care să investigheze infracțiunile de mediu

Un Parchet-mamut stă să se nască în România. “Cioclii” SIIJ vor un nou DNA, dar care să investigheze infracțiunile de mediu
În timp ce, prin acțiuni legislative, mediatice sau chiar pe rețelele de socializare, în timpul ultimelor campanii electorale, politicienii de la USR și PNL militează activ în vederea desființării Secției...

Afacere cu dezinsecție în „parohia” lui Iohannis. Rețeta succesului: intoxici la Arad, ești premiat la Sibiu

Afacere cu dezinsecție în „parohia” lui Iohannis. Rețeta succesului: intoxici la Arad, ești premiat la Sibiu
Compania implicată în scandalul privind intoxicarea a zeci de elevi, în luna ianuarie a acestui an, la Liceul german Adam Muller Guttenbrunn din Arad, a primit, cu puțin timp înainte de intrarea României în criza ...

Bolile cronice de plămâni și astmul cresc riscul de îmbolnăvire cu coronavirus

Bolile cronice de plămâni și astmul cresc riscul de îmbolnăvire cu coronavirus
Blestematul de coronavirus atacă în special plămânii, bolnavii grav respiră dificil şi trebuie ajutaţi cu ventilaţie. Primii ca risc de îmbolnăvire în pandemie sunt cei deja bolnavi cu maladii pulmonare...

Violeta de la Muncă „sparge” banii pe campanii și organizare de evenimente

Violeta de la Muncă „sparge” banii pe campanii și organizare de evenimente
Un proiect demarat încă din 2017, vizând inserția tinerilor provenți din mediile defavorizate pe piața forței de muncă va fi popularizat în perioada următoare de Ministerul Muncii, condus de Violeta Alexandru,...

Pandemia te lasă și fără bani, și fără bunuri. Guvernul a introdus „confiscarea de urgență” și emiterea de acte normative fără transparență

Pandemia te lasă și fără bani, și fără bunuri. Guvernul a introdus „confiscarea de urgență” și emiterea de acte normative fără transparență
Galerie Foto Guvernul Orban schimbă legislația care reglementează instituirea stării de urgență chiar în timpul în care este deja instituită starea de urgență, invocând faptul că măsurile prevăzute în vechea...

Made in Suceava. Ultima ctitorie a lui Flutur înainte de infectare. Afacere bănoasă pentru firma președintelui Camerei de Comerț, via Consiliul Județean Suceava

Made in Suceava. Ultima ctitorie a lui Flutur înainte de infectare. Afacere bănoasă pentru firma președintelui Camerei de Comerț, via Consiliul Județean Suceava
În timp ce virusul COVID-19 lovea puternic cel mai important spital din Moldova, iar managerul de atunci acționa aberant pentru a gestiona situația, Consiliul Județean Suceava se ocupa de afaceri. Mai exact, de...

Focarul de COVID-19 de la Suceava, anchetat „in rem” de procurori. Principalul vizat, Vasile Rîmbu, se află la izolare

Focarul de COVID-19 de la Suceava, anchetat „in rem” de procurori. Principalul vizat, Vasile Rîmbu, se află la izolare
Situația incredibilă de la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, devenit focar de COVID-19, a determinat, după un termen nepermis de lung, procurorii Parchetului de pe...

Chirurgul construieşte un inel musculos din stomac, în refluxul gastro-esofagian grav

Chirurgul construieşte un inel musculos din stomac, în refluxul gastro-esofagian grav
Unul din simptomele date de îmbolnăvirea cu corona virus este o tuse seacă, fără expectoraţie. Însă una din cauzele apariţiei tusei poate fi şi refluxul gastro-esofagian, o boală care nu are legătură cu...

Cumpărături publice, imune la pandemia de COVID-19. Instituții care investesc bani nerambursabili în sport

Cumpărături publice, imune la pandemia de COVID-19. Instituții care investesc bani nerambursabili în sport
Galerie Foto De două săptămâni, România se află într-o criză fără precedent, generată de pandemia cu COVID-19, fapt ce a determinat Guvernul și Președinția să emită instituirea stării de urgență. Această...

Covid-19. România cumpără măști din cârciumă și combinezoane de la haute couture. 361 de milioane de lei, fără licitație, în contul unor firme - una mai interesantă ca alta

Covid-19. România cumpără măști din cârciumă și combinezoane de la haute couture. 361 de milioane de lei, fără licitație, în contul unor firme - una mai interesantă ca alta
Guvernul a atribuit, fără licitație, prin intermediul Oficiului Național al Achizițiilor Centralizate, contracte de 361.150.595,15 lei cu tot cu TVA pentru achiziția de echipamente de protecție, dezinfectanți...

Tratamentul pentru infecția cu coronavirus, aprobat pentru România

Tratamentul pentru infecția cu coronavirus, aprobat pentru România
Schemele de tratament în caz de infectare cu noul coronavirus au fost aprobate de către Ministerul Sănătății și, din data de 23 martie, ele sunt puse în aplicare de către toate unitățile sanitare de pe...

Povestea unui "Mic Dumnezeu” cu mască de zugrav

Povestea unui "Mic Dumnezeu” cu mască de zugrav
La o lună de la apariția primului caz de îmbolnăvire în România, medicii de familie sunt disperați, au păstrat cabinetele deschise pentru pacienți când alte clinici au pus lacătul pe ușă, dar nu mai au de...

Statul nu cunoaște criza. Când este vorba despre fântâni, bilete de avion și amenajarea parcurilor

Statul nu cunoaște criza. Când este vorba despre fântâni, bilete de avion și amenajarea parcurilor
Galerie Foto Criza globală generată de COVID-19, care atinge, din ce în ce mai acut, mediul ecomonic, nu sperie deloc anumite instituții ale statului care, în această perioadă, fac achiziții unele mai interesante decât...

Petiție la vreme de pandemie. „Diaspora Europeană” cere președintelui desființarea Curții Constituționale

Petiție la vreme de pandemie. „Diaspora Europeană” cere președintelui desființarea Curții Constituționale
Un grup din Marea Britanie, autointitulat „Diaspora Europeană”, implicat în protestele neautorizate care au avut loc în luna august a anului 2018 în Piața Victoriei din București, dar care au avut și candidat ...
Serviciul de email marketing furnizat de