Primul avion văzut de bucureşteni

"Aerul a fost cucerit, zborul a fost splendid, iar manifestaţiunea făcută aviatorului delirantă".

Zilele Bucureştiului de anul acesta sunt un prilej potrivit de a ne întoarce în timp, chiar în ziua în care  a fost văzută prima "maşină de zburat", pe cerul Capitalei.  

Puţini îşi închipuiau în primii ani ai secolului XX că un aparat din metal şi lemn, mai greu ca aerul, poate zbura? "Rezolvarea chestiunii aviaţiunii" a fost o descoperire incredibilă, care stârnise o adevărată re­voluţie, marcând acea epocă. Traversarea Canalului Mânecii îl făcuse celebru pe Louis  Blériot, de aceea prietenii lui de la Bucureşti, foşti colegi de şcoală de la Paris, s-au grăbit să îl invite să facă "experienţe de zbor" şi în Capitala României.

La 14 octombrie 1909, celebrul aviator şi soţia sa au sosit în Bucureşti, cu trenul, vulturul său din metal fiind îmbarcat într-un vagon de marfă. La gară, francezul a fost întâmpinat de un public numeros care striga "Vive Blériot! Vive la France!".

În ziua următoare, la ora 14:00, Blériot urma "să se ridice de pe hipodromul de la Băneasa şi să plutească un ceas prin văzduh". În dimineaţa zilei de 15 octombrie, întreg oraşul forfotea, tramvaiele cu cai erau pline, trăsurile formau un lanţ lung de 5 km, aşa că lumea o lua pe jos, să ajungă mai repede la hipodrom, fiecare dorind să ocupe un loc cât mai bun.

Din ziarele vremii aflăm că deşi "preţurile biletelor au fost exorbitante, curiozitatea a învins". Hotelurile erau pline cu oameni veniţi din toată ţara, pe străzi era o animaţie de nedescris, iar în localurile unde se vindeau bilete "se dădeau adevărate lupte". "Era un delir care-i cuprin­sese pe toţi.

Pe hipodrom cât priveai era o mare de capete, care se pierdea la orizont, vedeai agitându-se pălării în aer, batiste, bastoane." La ora 13:30 toate locurile erau ocupate, cu toate acestea lumea continua să vină, pentru că în ultimul moment ajunseseră în Gara Băneasa trei trenuri pline. Publicul era emoţionat, bucureştenii nu mai văzuseră zburând vreun aparat. În tribune se afla toată familia regală, toţi miniştrii de pe vremuri şi multe alte personalităţi.


ENTUZIASM
Entuziasmul nu mai cunoştea margini, iar "zbârnitul elicei a fost primit cu o explozie de urale". Totuşi ziua s-a dovedit a fi o dezamăgire, întrucât Blériot nu a zburat. "A plesnit motorul! S-a rupt elicea!" "Un zgomot asurzitor spintecă văzduhul şi după o pocnitură care face să îngheţe sufletul în mulţi. O panică ce nu poate fi descrisă se produse în tot publicul", scria ziaristul Alexandrul Tissescu.

Accidentul suferit de monoplanul lui Blériot a rămas un mister. 27 de ani mai târziu, într-un articol Alex. F. Mihail afirma că: "ajuns pe câmp, într-un moment de fericită inspiraţie, Blériot a rupt intenţionat aripa elicei şi a aruncat-o, dându-şi seama, probabil că nu va putea efectua zborul" după ce petrecuse, până târziu, la banchetul oferit în cinstea sa, la Capşa.

O problemă serioasă a fost instalarea publicului sosit din provincie care acum rămânea trei zile, unii au aşteptat răbdători, alţii s-au adunat în faţa sediului "Automobil club" nemulţumiţi, cerând insistent să li se restituie preţul biletelor. Entuziasmul bucureştenilor se transformase în enervare, oamenii întrebau dacă se mai face ascensiunea şi dacă nu fusese totul o păcăleală? La fostul muzeu al Institutului Medico-Legal s-a păstrat aripa frântă din elicea aparatului lui Blériot, pe care dr Nicolae Mino­vici a avut grijă să o păstreze.

Cu toate că Blériot nu zburase prima dată, la 19 octombrie a fost aceeaşi îmbulzeală, o "revărsare de lume nemaivăzută la Bucureşti, un adevărat exod se îndrepta grăbit spre câmpul de experienţă să vadă omul zburător, să vadă minunea minunilor". "Clădirile şi chiar pomii erau transformaţi în piramide de oameni. Tribunele gemeau de lume şi nici câmpul din jur n-a rămas neocupat." "Era o împestriţare de culori, un amestec ciudat de pălării de vară, de umbreluţe, de boauri, de rochii la modă, de căciuli şi de şepci."

De data aceasta "aerul a fost cucerit, zborul a fost splendid, iar manifestaţiunea făcută aviatorului delirantă" scriau ziarele. Cu drapelul roşu arborat, semn că va zbura, la ora 15:14 "elicea a zbârnâit pu­ternic şi pornind pe roate monoplanul alunecă pe pistă şi apoi ca vulturul se ridică pe aripi spintecând văzduhul. Din zecile de mii de piepturi izbucnesc urale. În vânt se flutură batiste, lumea de pe peluză îşi aruncă pălăriile în aer. Oamenii au lacrimi în ochi". Blériot "se ridica şi se cobora, se întorcea şi când ajungea în faţa tribunei saluta cu mâna".

A executat trei zboruri, ultimul fiind cel mai lung, 21 de minute, la o înălţime de 75 m. Celebrul aviator şi-a încheiat demonstraţia la ora 17:20 şi "a fost ridicat pe sus şi cu triumf l-a dus până la tribună, unde se afla întreaga familie regală". Hugues d'Eywo a imortalizat pe peliculă acest zbor, dar astăzi nu se mai păstrează decât câteva imagini.