x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Razboiul rece - Tragedia zborului KAL 007

Razboiul rece - Tragedia zborului KAL 007

25 Feb 2005   •   00:00
Razboiul rece - Tragedia zborului KAL 007

MISTERE ALE ISTORIEI
1983. O data cu atenuarea Razboiului Rece, Statele Unite si Uniunea Sovietica pareau dispuse sa-si discute divergentele. Supersonicele sovietice distrug insa in aer un avion civil coreean. A fost o provocare sau concluzia logica a unei politici paranoice?
CRISTIANA STAMATESCU

"Acum voi incerca o racheta", se aude o voce calma printre parazitii radio. "Ma apropii de obiectiv… Am lansat. Obiectivul este distrus."

La 1 septembrie 1983, la ora 6:26, in timp ce pilotul avionului supersonic sovietic Suhoi-15 cauta confirmarea vizuala a faptului ca-si atinsese tinta, aparatul Boeing 747-200B incepea sa coboare in spirala catre apele inghetate ale Marii Japoniei. Avionul de vanatoare il lovise cu doua rachete sofisticate - mai intai una cu termoghidare, care i-a distrus un motor, apoi una radioghidata, care probabil ca i-a atins fuzelajul. Pilotul avionului de linie a reusit sa transmita doar "Korean Air 007". Apoi nu s-a mai auzit nimic. Uriasul aparat de zbor a cazut timp de 14 minute de la inaltimea de 11.000 de metri si s-a prabusit in apa undeva la vest de bazele militare secrete rusesti de pe Insula Sahalin.

VICTIME. Au murit toti membrii echipajului si cei 269 de pasageri aflati la bord - dintre care 76 de coreeni si 61 de americani. Cei mai multi isi incepusera calatoria fatala putin dupa miezul noptii, pe Aeroportul international "John F. Kennedy" din New York. Dupa sapte ore au facut prima escala la Anchorage, Alaska, unde au coborat patru pasageri. S-a schimbat si echipajul. Cel nou era condus de capitanl Chun Byung In, de 45 de ani, pilot veteran cu 10.547 de ore de zbor la activ, dintre care 6.619 pe avioane de tipul 747. KAL 007 a decolat la ora locala 4 dimineata, cu o intarziere de 39 de minute, si s-a indreptat spre Seul, capitala Coreii de Sud, aflata la circa 6.100 de kilometri.

CHINUL INCERTITUDINII. A fost KAL 007 deturnat? A fost un accident? Timp de 18 ore, speranta s-a amestecat cu spaima, caci nu s-a dat nici o explicatie oficiala pentru disparitia avionului. Nimeni nu primise vreun SOS din partea capitanului.

In cele din urma, secretarul de stat american George Shultz a uluit lumea cand a anuntat ce descoperisera expertii in informatii examinand datele furnizate de computere. KAL 007 fusese doborat in aer de catre fortele militare sovietice. "Aceasta intamplare a socat lumea intreaga", a declarat presedintele Ronald Reagan. Cand toata lumea isi manifesta simpatia fata de rudele indurerate ale pasagerilor ucisi, o declaratie sovietica se referea la un "avion neidentificat" care "a violat in mod grosolan granitele de stat si a patruns adanc in spatiul aerian al URSS".

CUTIA NEAGRA. Pe fundul marii zacea una dintre posibilele explicatii ale misterului - asa-numita cutie neagra care pastreaza inregistrarea datelor de zbor si a discutiilor purtate in carlinga. Echipele adverse ale rusilor si americanilor s-au napustit frenetic asupra presupusului loc de impact, concurand in a gasi asa-zisa dovada. Eforturile uriase depuse de sovietici au fost rasplatite si cutia neagra a fost recuperata la 20 octombrie 1983, la 50 de zile de la prabusirea avionului. N-au facut insa publica descoperirea, asa ca americanii au continuat cautarile pana la 5 noiembrie.

SPIONI PENTRU SUA. La opt zile dupa catastrofa, seful statului major sovietic, Nikolai Ogarkov, a aparut la televiziune cu o noua versiune. Recunoscand implicit ca avioanele rusesti de lupta "oprisera" avionul de linie folosind doua proiectile aer-aer, el a oferit justificari contradictorii. Pe de o parte a afirmat ca, la sol, controlorii aerieni confundasera KAL 007 cu un avion-spion american care zbura in zona. Pe de alta parte, a sustinut ca avionul coreean fusese implicat in acte de spionaj in favoarea Statelor Unite.

Observatorii occidentali au luat in ras ambele afirmatii. Intr-adevar, un avion american de recunoastere RC-135 trecuse la 140 de kilometri de KAL 007 cu doua ore inainte de doborarea acestuia, indreptandu-se in directie opusa. Cel observat de catre pilotul de vanatoare sovietic - care comunicase de doua ori ca ii vede luminile de deplasare si luminile de pozitie - fusese aparatul 747, o data si jumatate mai mare decat RC-135.

DEVIERE INEXPLICABILA. De ce, atunci, un pilot experimentat folosind echipament sofisticat a patruns atat de adanc in teritoriul sovietic? La ultima lui legatura radio cu Tokio, capitanul Chun comunicase increzator ca se afla la 181 de kilometri sud-est de Insula japoneza Hokkaido. De fapt, se afla la exact 181 kilometri nord de insula. De ce nu l-au informat controlorii de la sol ca se insela? Sa fi survolat intentionat teritoriul interzis al URSS ca sa consume mai putin combustibil, spre a face economie patronilor? Sa pui in pericol avionul indepartandu-te de la ruta nu inseamna, totusi, cine stie ce economie, iar rapoartele arata ca zborurile regulate nu au deviat niciodata de la planul de zbor stabilit.

In plus, sud-coreenii aveau motive suplimentare sa cunoasca pericolele abaterii de la ruta. In 1978, sovieticii deschisesera focul asupra unui avion sud-coreean de pasageri care se ratacise si l-au obligat sa aterizeze. Lovit de un proiectil termoghidat, avionul Boeing 707 pierduse controlul la o inaltime de aproape 11.000 de metri si aterizase fortat pe un lac inghetat de dincolo de cercul polar, langa Murmansk. Doi oameni au murit. Sovieticii i-au salvat pe supravietuitori, dintre care 13 raniti, apoi au trimis Guvernului sud-coreean o nota de plata de 100.000 de dolari.

O JUDECATA PRIPITA? Incidentul din 1978 lasase o suspiciune in mintile sovieticilor, care fusesera profund nemultumiti ca avionul 707 putuse sa zboare fara a fi detectat in spatiul lor aerian. De data aceasta, au urmarit pe radar timp de aproape doua ore si jumatate zborul KAL 007 la limita spatiului lor aerian. In clipa in care avionul a depasit granita estica a Peninsulei Kamceatka, patru avioane MIG 23 si SU-15 au decolat spre a infrunta intrusul - desi numai doi dintre piloti au fost inregistrati. Alte patru avioane de interceptare li s-au alaturat mai tarziu.

Una dintre grijile pilotilor de pe avioanele de interceptare o constituia epuizarea combustibilului. Timpul maxim de zbor pentru fiecare aparat, chiar cu rezervoare suplimentare, era de mai putin de o ora. Pilotul 805, cel care a tras proiectilele fatale, s-a debarasat de rezervoarele goale la cateva secunde dupa aparitia lui KAL 007, ramanandu-i doar 35 de minute ca sa-si indeplineasca misiunea si sa se intoarca la baza in siguranta. Pilotul 805 a anuntat ca vede luminile de zbor ale lui KAL 007. Cateva minute mai tarziu a deschis focul.

CONSECINTE AMBIGUE. In ciuda acuzatiilor si contraacuzatiilor furioase ale diplomatilor si politicienilor, nici una dintre parti nu dorea ca incidentul sa se transforme intr-o infruntare majora. Presedintele Reagan a vorbit despre "crima impotriva umanitatii", dar represaliile din partea Statelor Unite - precum propunerea ca toate statele sa-si suspende legaturile aeriene cu Rusia vreme de doua luni - au fost ponderate. 11 tari occidentale au fost de acord sa limiteze calatoriile. Moartea civililor nevinovati era o tragedie, dar toata lumea parea sa fie de acord ca razbunarea si pedeapsa nu trebuiau sa opreasca progresul care ar fi putut salva milioane de vieti.

Cronologie
Discutie aer-sol dintre pilotul 805 si comandamentul apararii aeriene sovietice de pe Insula Sahalin.
  • 1812:10 Il vad pe ecranul radarului.
  • 1813:05 Sunt fixat pe obiectiv.
  • 1813:26 Obiectivul nu raspunde cererii.
  • 1813:40 Sistemul de armare este pornit.
  • 1819:02 Ma apropii de obiectiv.
  • 1819:08 Nu ma vede.
  • 1820:49 Declansez proiectilele.
  • 1823:37 Acum voi incerca rachetele.
  • 1826:20 Am executat lansarea.
  • 1826:22 Obiectivul a fost distrus.
  • O greseala mortala

    La doar cinci ani de la dezastrul avionului KAL 007, "cea mai sofisticata nava din lume - un crucisator american din Golful Persic - dobora din greseala un avion comercial iranian, omorand 290 de persoane aflate la bord. In dimineata zilei de 3 iulie 1988, Vincennes, aflat sub comanda capitanului Will Rogers III, fusese deja prins in doua confruntari in apele ostile ale Stramtorii Hormuz. Trei nave iraniene deschisesera focul asupra unuia dintre elicopterele crucisatorului; apoi crucisatorul si o alta nava americana avusesera o lupta cu o flotila de salupe iraniene, scufundand doua dintre ele. Peste cateva minute, ecranul calculatorului indica un aparat de zbor indreptandu-se spre Vincennes.

    Evenimentele ce au urmat au fost inregistrate toate de computer, dar fara ca la ele sa participe cineva din echipaj. O cercetare Prieten sau Dusman (IFF) parea sa indice ca avionul transmitea semnale folosite de reactoarele iraniene de lupta stationate in zona de conflict. Conform regulamentelor SUA, comandantul unei nave poate deschide focul pe proprie raspundere oricand un aparat de zbor se apropie la distanta mai mica de 30 de kilometri. La ora 10:51, avionul depasise aceasta linie, iar computerul Aegis pregatea automat doua proiectile sol-aer Standard-2.

    Capitanul Rogers trimitea din nou avertismente. I se parea ca avionul coboara si ia viteza, ca si cum s-ar fi pregatit sa atace nava.La ora 10:54, cand avionul a ajuns la linia de 15 kilometri, capitanul a lansat doua rachete. Cel putin una a lovit avionul de pasageri, care a explodat si a cazut in apa.

    In fiecare sambata, Jurnalul National va ofera "Mistere ale istoriei". Povestiri romantate despre diferite evenimente istorice, oameni de seama - conducatori, exploratori sau savanti - vin sa completeze o pagina care se vrea, in primul rand, o agreabila lectura de sambata. Suntem ajutati in acest demers de lucrarea "Mari enigme ale trecutului", aparuta la prestigioasa Editura Reader’s Digest, careia ii multumim pe aceasta cale pentru materialele puse la dispozitie.
    ×
    Subiecte în articol: martorii avionul zbor