Romania orala

350.000 de cetateni romani, plati-tori de taxe si impozite, nu se bu-cura in tara lor de cele mai elemen-tare drepturi.

IZOLARE. Batranii cu deficiente de auz s-au obisnuit cu "tacerea" institutiilor

Gesticulez spre politistul care ma priveste naucit. Limbajul mimico-gestual nu-i spune nimic. Se uita din spatele geamului gheretei de informatii, straduindu-se sa descifreze noima miscarilor mele. "Nu va inteleg", exclama de mai multe ori, asteptand probabil ca la auzul acestor cuvinte sa ma opresc.

E descumpanit. Ma priveste cu o cautatura mirata. "Nu stiu ce spuneti!!", explica pe un ton constatativ si dezamagit. Urmeaza cateva momente de tacere jenata. A trecut aproape un minut din "conversatia" noastra si nici unul dintre noi n-are habar despre ce s-a vorbit. E liniste. Ramas fara idei, barbatul se ridica de pe scaun si da sa inchida usa gheretei. Ii fac semn sa se opreasca si ii explic agitand in aer un caiet ca putem sa comunicam prin scris. "A, vreti sa dati o declaratie... Sau sa-mi aratati ceva. Ia sa vedem ce aveti acolo?...". O coala alba. "Vreti sa scriem...". Dupa ce il anunt ca doresc sa vad un politist de proximitate ma intreaba pe ce strada stau. Ca sa fiu consecvent ii dau pixul si-i cer sa-l foloseasca. El se conformeaza, eu ii raspund. Ia din nou cuvantul: "Strada asta nu e in Sectorul 3. Nu aici trebuia sa ajungeti. Veniti ca va arat eu...", dupa care imi face semn sa-l urmez. Unii surdomuti ar fi inteles doar ultima chemare.

VORBITI ROMANA? Intram in sediul Sectiei 3 si ma pune sa astept. In curand va veni un agent de proximitate ca sa ma lamureasca. Cel asteptat apare pe hol si imi cere sa intru intr-o incapere. Vede ca n-am nici o reactie si ridica tonul, privindu-ma fix in ochi: "Vorbiti limba romana?". Raspunsul intarzie. Mai incearca o data: "Intelegeti romana?!! Sunteti cu doamna?!!", intreaba in timp ce imi indica o femeie asezata la o masa. Din nou tacere. Intr-un sfarsit, colegul care l-a chemat ii explica pe scurt cum vine treaba: "N-aude. E surd." Tuna spre mine: "Intrati aici!!!". Dupa care se razgandeste si imi cere sa raman pe hol. Ridica doua degete si apoi intinde aratatorul spre pardoseala. Adica: "Doua minute. Asteptati aici".

Reporterii Jurnalului National au vrut sa vada ce inseamna pentru un surdomut sa mearga cu jalba in protap la o institutie a statului roman.

EXPLICATIE. Comisarul Nicolae Jucalea, seful Sectiei de Politie nr. 3, ne-a declarat: "Noi nu avem interpreti mimico-gestuali. Cand trebuie sa luam contact cu persoane surdomute, facem adrese catre Asociatia Surzilor ca sa ne trimita interpreti". Problema este ca, dupa ora 16:00, la Asociatia Nationala a Surzilor activitatea se incheie. Interpretii au si ei un program. Ce se intampla daca o persoana cu deficiente grave de auz trebuie sa vorbeasca urgent cu un politist, iar in sediul organizatiei nu se mai afla nimeni? Intrebat daca a luat in considerare varianta scolirii unor subordonati in vederea insusirii limbajului mimico-gestual, subcomisarul ne-a raspuns: "Cred ca ar fi interesant". Ati avea bani pentru un astfel de demers? "Nu noi suntem principalii ordonatori de credite", a venit replica interlocutorului nostru.

TERMENE FARA SANCTIUNI. Ordonanta de Guvern nr. 102/30 iunie 1999 privind protectia sociala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap prevedea ca, pana la data de 31 decembrie 2002, toate institutiile publice ar fi trebuit sa "incadreze interpreti mimico-gestuali pentru relatiile directe cu persoanele surde sau surdo-mute". Data-limita, inclusa in actul normativ mai mult de forma, le acorda celor vizati un ragaz generos, de trei ani si jumatate. In tot acest amar de vreme, factorii responsabili ar fi avut timp sa se apuce de treaba si sa o si termine. Ce s-a intamplat mai departe? Nimic… Nici nu e de mirare din moment ce autorii legii au omis stabilirea unor sanctiuni contraventionale ca sa-i mobilizeze pe responsabilii care aveau de gand sa nesocoteasca normativul in vigoare. "Oamenii s-au bucurat atunci cand s-a dat aceasta lege, dar n-au fost suficient de atenti pentru a observa ca in actul normativ nu se prevad si sanctiuni pentru nerespectarea lui", ne-a declarat Mihail Grecu, presedintele Asociatiei Nationale a Surzilor.

GASELNITA. Pentru a se putea intelege cu reprezentantii statului, surdomutii apeleaza la scris

PESTE TREI ANI. In vara anului 2002, ordonanta respectiva a fost modificata si completata prin Legea 519, care a schimbat tonul si a renuntat la calendar, lasand totul in seama harniciei institutiilor statului. La capitolul 14 se prevede doar ca "institutiile publice vor asigura, atunci cand este cazul, pentru relatiile directe cu persoanele cu deficiente de auz sau cu surdo-cecitate interpreti autorizati ai limbajului mimico-gestual sau ai limbajului specific al persoanei cu surdo-cecitate". Aproape de fiecare data cand viata de cetatean il pune in fata Romaniei institutionale, surdo-mutul este nevoit sa alerge dupa un interpret. Cei mai multi apeleaza la asociatiile din care fac parte. In Bucuresti, daca vrei sa beneficiezi de serviciile unui specialist din cadrul Asociatiei Nationale a Surzilor si nu te numeri printre membrii organizatiei trebuie sa achiti o taxa de 1.000.000 de lei vechi. Vrei sa iei contact cu trimisii statului pe pamant, platesti. Potrivit datelor Asociatiei Nationale a Surzilor, in tara noastra traiesc peste 350.000 de persoane cu deficiente de auz.

DUMNEZEU. Persoanele surdomute nu pot folosi linia unica 112. Acesti oameni nu au cum sa anunte politia daca le intra un hot in casa sau sa cheme ambulanta in miez de noapte, in cazul in care li se face rau si au nevoie de ingrijire medicala de urgenta. Singura sansa pe care o au este sa se ridice din pat, sa reziste pana la usa vecinilor, sa bata in speranta ca vor fi auziti in timp util si sa-i roage pe cei care deschid sa cheme salvarea. "Surdomutii sunt la mila celor care din jur sau a lui Dumnezeu. Peste hotare, linia unica este dotata cu un sistem care permite si primirea de mesaje prin care surzii sau surdomutii pot apela la ajutorul autoritatilor. In Romania, linia, care a fost copiata dupa modelul occidental, nu permite efectuarea unei astfel de operatiuni", spune Mihail Grecu.

TRIMITEREA. Janina intra in Centrul Medical Batistei pentru a-si face o programare. Se opreste in fata unui panou. Angajatul unei firme de paza se apropie de ea. Janina incearca sa-i explice prin gesturi ca vrea sa-si faca o programare. Omul ramane ca la poza. "Nu inteleg ce spuneti. Nu inteleg. Nu va inteleg", exclama impacientat, privind descumpanit spre femeia din fata lui. "Trebuie sa veniti cu trimitere de la medicul de familie." "Aveti trimitere?". Ea ii face semn ca e surda. "Aveti trimitere, doamna?". "Tri-mi-te-re!". Vorbeste de pomana. Janina nu mai aude de cand era copil.

DEZINTERES. Sistemul sanitar are, de asemenea, mari lacune la acest capitol. "Cand am anuntat ca organizam cursuri pentru interpreti mimico-gestuali, nici una dintre directiile de sanatate publica din tara si nici un spital nu au trimis oameni pentru a se instrui", ne-a declarat Mihail Grecu. La Spitalul de Urgenta Floreasca, spre exemplu, nu exista interpret mimico-gestual. Mai mult, unitatea sanitara nu are nici macar la ora actuala vreun parteneriat de colaborare cu Asociatia Nationala a Surzilor. Dr. Bogdan Oprita, purtatorul de cuvant al Spitalului de Urgenta Floreasca, ne-a declarat: "Fireste ca anamneza (n.r. - interviul medical) este foarte importanta si poate influenta diagnosticul, dar examenul clinic, investigatiile paraclinice si analizele ne ofera suficiente informatii pentru a stabili un diagnostic. Oricum, aceste cazuri sunt destul de rare (n.r. - asta nu are nici o importanta). Recunosc ca spitalul nostru nu are in prezent nici un parteneriat cu vreo organizatie care ne-ar putea furniza interpreti mimico-gestuali. Pana acum insa nu am fost contactati de organizatii de profil care sa ne propuna incheierea unui parteneriat. Parerea mea este ca, pentru a cunoaste nevoile, ele trebuie exprimate". Mai e nevoie sa stii si ce spune legea.

ALO, AMBULANTA? "Surdomutii sunt la mila celor din jur sau a lui Dumnezeu. Peste hotare, linia unica permite si primirea de mesaje prin care surzii sau surdomutii pot apela la ajutorul autoritatilor. In Romania, linia, care a fost copiata dupa modelul occidental, nu permite efectuarea unei astfel de operatiuni" Mihail Grecu presedintele Asociatiei Nationale a Surzilor

DEGEABA

In anul 2004, Consiliul National al Dizabilitatii din Romania intocmea un raport de tara privind accesibilitatea. In documentul respectiv se arata clar ca "acest cod de comunicare (n.r. - limbajul mimico-gestual) este absent in institutiile publice". Dupa doi ani de la editarea acelei analize, la o luna distanta de data integrarii tarii noastre in Uniunea Europeana, contextul este aproximativ acelasi, in vreme ce progresele facute de autoritati sunt infime.