"Sa muriti bine!" la coada...

In timp ce romanii bolnavi de diabet se calca in picioare pentru tratamentul gratuit care-i tine in viata, autoritatile ii iau peste picior pe oamenii disperati si amana gasirea unei solutii pentru inca vreo cateva saptamani.

Pentru ca nici acum nu ajung pentru toti diabeticii medicamentele care-i tin in viata, peste 600 de bolnavi s-au calcat ieri in picioare pentru a primi pastilele pe luna octombrie. In loc sa gaseasca o solutie de iesire din criza, autoritatile se intreaba, cinic: "Cine-i pune sa se duca acolo gramada?".

Sfetcu Gheorghe are pareza. Din cei 79 de ani, cat are, 22 i-a trait cu diabetul in sange. Nu poate sa mearga normal. "Cateodata merg asa frumos... Dar alte ori imi vine sa fug... si fug fara sa vreau 50 de metri si, daca nu ma prind repede de ceva, cad!" Il vezi pe batranul incovoiat deasupra bastonului sau maro cum se repede pe langa coada de oameni spre cel mai apropiat punct de sprijin. Daca nu-l gaseste, se agata de oameni. Tremura tot. "Sssss... ssssssss... Sfetcu", isi rosteste el numele in zece secunde. Se balbaie cand pronunta nume si ani, dar, in rest, vorbeste cursiv si limpede. La sase jumatate dimineata a facut primii 50 de metri din drumul pana la doctor sa ia reteta. A ajuns dupa sase ore sa-si ia si medicamentele. Si nici macar nu a stat la coada, pentru ca ceilalti diabetici, vazandu-l asa, si-au facut o cruce mare, au injurat pe acel cineva care ar fi trebuit sa-l insoteasca si l-au lasat in fata. "Am fost la medic la «1 Mai» sa iau reteta. Si domnisoara Marina, asistenta, mi-a zis sa astept ca mi-o aduce ea. Si am asteptat asa..., patru ore pe scaun. Apoi am ratacit prin Bucuresti sa ajung aici. Am gasit o doamna care m-a ajutat sa merg." Plange mult batranul. Din cinci in cinci minute se opreste din povestit si hohoteste mut, saltand din umerii aplecati. "Astept... (izbucneste in lacrimi). Astept ziua aia... Si nu mai vine", ofteaza Sfetcu.

Cu gandul la moarte asteapta si alti peste 600 de diabetici in fata Institutului de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice "Nicolae Paulescu" din Bucuresti. De doua saptamani nu au mai primit medicamentele care ii tin in viata. "Sa traiti bine!", strigau ieri in cor pacientii. "Sa traiti bine si sa faceti diabet! Guvernantii sa faca diabet!", le ura o femeie, fara sa para ca glumeste.

CARE PE CARE. Sute de oameni s-au calcat in picioare ieri, in fata Institutului de Diabet "Nicolae Paulescu" sa apuce medicamentele gratuite care ii tin in viata

1.000 LA O FARMACIE. O doamna cu ochelari cu rame de baga ia foc la vederea unei cucoane care incearca sa rupa randul: "La coada, doamna, nu e vina nimanui ca situatia e asa. Ba e vina noastra ca ne-am imbolnavit", adauga amar femeia. Vecina de rand se vaita ca i-au intepenit toate cele, asteptand de cinci ore sa-si ia insulina. "Vor sa ne omoare pe noi, pensionarii. Daca nu-mi fac o data, hai de doua ori injectia, mai merge. Dar dupa aia - s-a terminat", dispera o alta. Pentru situatia creata, oamenii de la coada au o solutie simpla, pe care nu inteleg de ce autoritatile nu o aplica: "Sa deschida farmacia de la «Ion Mihalache» si la «Malaxa», unde s-au mai dat medicamente si nu stateam atata la coada. Asa, ne-au inghesuit pe toti aici".

Multi dintre diabeticii care asteapta au ostenit de la statul in picioare si de la soarele de octombrie, nefiresc de puternic. Un batran cu bascalie si camasa in patratele, Ion Berceanu, a capitulat pe treptele cladirii din apropiere. "E ca pe vremea cand ne dadeau orez si faina cu ratia." A fost si ieri sa-si ia insulina, dar i s-a spus la poarta ca nu mai e. "Murim, nici luna trecuta nu am apucat sa iau tratamentul pentru diabet", se tanguie o doamna mai in putere, care si-a lasat rand pe la jumatatea cozii, doar-doar o mai prinde ceva astazi.

PARALITIC. Desi nu prea poate merge singur, de disperare, Gheorghe Sfetcu (cu baston) a pornit singur spre institut

"CE E AIA «OMENESC» AICI?". O maicuta din sir le ridica moralul oamenilor cum stie ea mai bine. Povesteste de o icoana facatoare de minuni si batranele din jur o asculta cu evlavie, trecandu-le astfel timpul mai usor. "Nu stiu daca ajung la liman", spune cu blandete, aratand cu capul spre inceputul cozii. Pe treptele de la intrarea in farmacia institutului oamenii se inghesuie mai tare, inaintarea se face cu pasi de furnica. Cei care ies sunt multumiti ca nu au mai pierdut inca o zi, dar sunt revoltati ca de atata amar de lume se ocupa numai o singura farmacista. "E strigator la cer", zvacneste din multime o doamna cu pretioasele cutii in mana. Spune ca nu s-a mai suparat asa de rau de multa vreme, iar boala pacatoasa pe care o are nu-i permite luxul de a se enerva: "De ce ne obliga sa facem asta? Faptul ca ne suparam aici ne creste glicemia". Adauga ca nu e omenesc ceea ce se intampla: "Omenesc? Ce mai e aia omenesc aici?", intervine retoric un domn obosit, sprijinit de tocul usii de la intrarea in farmacie.

Coada cozii este o femeie cu par lung si sur si fata tanara. Abia a sosit si se minuneaza de cati oameni sunt inaintea ei. "Pana nu moare cineva, nu vor lua masuri astia de la minister."

"Cine-i pune sa se duca acolo gramada?"

Pacientii dau vina pe Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, CNAS da vina pe pacienti. Consilierul CNAS, Augustus Costache, ne arunca o intrebare pe care, daca ar fi pus-o in mijlocul diabeticilor adunati la Institutul Paulescu, probabil ca ar fi fost linsat: "Cine-i pune sa se duca acolo gramada?". Augustus Costache ne asigura ca medicamentele ajung pentru toata lumea. Nu de aceeasi parere este Constantin Ionescu-Tirgoviste, directorul Institutului de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice "Nicolae Paulescu". "Sunt mai putini bani alocati pentru tratamentul diabetului zaharat. In ianuarie am primit 31 de miliarde de lei la institut, in august - 19 miliarde, numarul diabeticilor crescand in acest timp. De doua saptamani nu am mai avut medicamente pentru diabetici si acum, aflandu-se ca au venit, e normal sa fie aici asa de multi oameni." Ionescu-Tirgoviste spune ca sunt zeci de pacienti internati lunar in institut, ajunsi in coma pentru ca au intrerupt tratamentul pe care-l primeau gratuit. Purtatorul de cuvant al Ministerului Sanatatii, Oana Grigore, spune ca s-au format echipe pentru a se stabili care sunt cauzele care au dus la aceasta criza. "Ancheta a inceput in septembrie si o sa mai dureze vreo cateva saptamani pana se vor lua masuri", a precizat purtatorul de cuvant. Ati auzit, domnule Gheorghe Sfetcu? Dumneavoastra care ieri-dimineata, la cei 79 de ani de viata, 22 de diabet si un an de pareza, ati pornit singur sprijinindu-va de peretii cladirilor sa primiti pumnul acela de medicamente? Cateva saptamani, domnule Sfetcu... In sapte ore de ratacit prin Bucuresti era sa cadeti din 50 in 50 de metri, ca nu va mai tin picioarele. Ati auzit, domnule Gheorghe Sfetcu, ce zice ministerul? Mai asteptati...