Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
25 august 2012. La ferma Concordia, un fost CAP din Aricestii-Rahtivani, langa Ploiesti, se aduna sute de actuali sau fosti concordieni. Este sarbatoarea anuala a Fundatiei. Spectacole, intreceri, muzica, dans, cina impreuna. La mesele intinse in curte, cinci-sase sute de oameni mananca varza calita cu carnati. Personajele reportajelor din seria "Salvezi un om, salvezi o lume" se intalnesc fara sa se cunoasca.
Catre cititor
L-ai injurat de multe ori pe copilul care spala parbrize la semafor.
Ai trantit usa dupa baiatul care aduce pizza.
L-ai ocolit cu sila pe tanarul jegos intins pe trotuar in calea ta.
Pe adolescentul cu ochi turbati, care trage in piept vopsea dintr-o punga, l-ai ocolit cu teama.
Pe cersetorul ce se da cu capul de ziduri nu l-ai miluit cu o moneda. Fiindca, ti-ai zis, o bea. Si acel scurt moment de neomenie l-ai anulat, cativa pasi mai incolo, cu trei cruci mari, din mers, in fata bisericii.
Ti-ai intors privirea de la figura mutilata de boala si de foame rasarita langa tine in magazin.
In autobuz ai stat in picioare, infruntand cutremurele traficului, decat sa te asezi pe locul liber de langa vagabondul cu sacose pline de gunoaie.
Alte masti, aceiasi oameni
Mai tarziu ti-ai cumparat un telefon mobil. Nu poti fara el. Iti vine sa-l imbratisezi pe vanzatorul care ti-a facut o oferta formidabila. Nu-l recunosti, sub noul chip, pe baiatul care, nu demult, ti-a mozolit parbrizul cu zoaie. Si nici cu ce cuvinte urate l-ai alungat nu-ti mai amintesti. Stiu, de obicei nu vorbesti asa, dar muscoii astia care ti se baga in ochi si in suflet stimuleaza tot raul din tine.
Nici in functionarul de la ghiseu, care tocmai ti-a inmanat zambind chitanta, nu-l recunosti pe baiatul care ti-a adus pizza cu intarziere. De nervi, nici n-ai mai mancat-o. Ai aruncat-o pe geam, de la etaj. Nu i-ai dat bacsis.
Aurolacul de care te-ai ferit candva ca de un caine rau sau ca de un ciumat este acum taximetistul vorbaret care te duce acasa dupa cateva ore de munca in plus. Nu-l recunosti.
Crezi ca toate chipurile urate ale strazii sunt asezate defintiv in uratenia lor. Crezi ca tot ce e urat la tine devine cel putin acceptabil atata timp cat exista toti acesti oameni insuportabili. Ai nevoie de ei ca sa-ti depozitezi intr-insii, ca in niste tomberoane, iluziile tale de om normal.
Iezuitul
Ai auzit de parintele Georg Sporchill? N-ai auzit. El era un om care, intalnind un copil cu punga de aurolac la gura, a vazut in el un bucatar priceput, aflat deocamdata intr-o situatie deplorabila. Sub haina cersetorului care se legana pe trotuar, dandu-se cu capul de zid, el a vazut un profesor impotmolit in starea de milog. Parintele Sporchill a dovedit ca are nepretuitul dar de a vedea, in general, omul de sub haina; sufletul dinauntrul cojii; chipul frumos dindaratul mastii respingatoare.
Dupa revolutie, cand aurolacii si monstrii bataitori din orfelinatele comuniste au ingrozit lumea civilizata, parintele Sporchill a venit in Romania.
A umblat prin gari dupa saci de paduchi si a iesit de acolo cu oameni.
A intrat in canale dupa sobolani si a iesit de acolo cu oameni.
A rascolit caminele murdare si inghetate in cautarea mutantilor naclaiti de bale si a iesit de acolo cu oameni.
A luat din bratele mamelor boturi de lut, flamande, si a strans la piept mici oameni.
I s-au aratat jumatati de oameni, sferturi de oameni, bucatele de oameni ascunse in trupuri de carne, unele schilodite, si el a stiut ca a gasit, de fapt, oameni pe de-a-ntregul.
Pe toti i-a adunat intr-un adapost unde le-a oferit lumina, hrana, imbracaminte. Stia ca nu e alegerea lor sa fie asa. Si ca nu trebuia decat sa le intinda o mana pentru ca ei, tragandu-se in sus, sa iasa din mizerie.
Adapostul a fost, la inceput, in toamna involburatului an 1991, o casa oarecare. Pe urma, in ianuarie 1992, s-a numit Organizatia Umanitara Concordia. Dupa aceea au aparut alte case. Camine. Mici blocuri ridicate de la pamant. Mici cartiere. Chair un Orasel al Copiilor. Un mic sat construit pe locul unui fost ceapeu. Crese. Gradinite. Scoli. Azile. Brutarie. Ateliere. Pe toate le-a umplut cu oameni vazuti de el acolo unde noi nu vedeam oameni. Si tuturor le-a oferit mai ales iubire. Caci parintele Sporchill este iezuit, slujitor al lui Isus, si isi iubeste aproapele ca pe sine insusi.
Nimic de la romani pentru romani
Organizatia Umanitara Concordia este opera parintelui Sporchill si a celor care, crezand in idealurile lui, l-au urmat neabatut.
Este meritul organizatiei-mama, Caritas, din Austria, si a donatorilor din strainatate. Tot de acolo vin si voluntarii. De la bogatasii romani nu ajunge la Concordia nici praful de pe limuzine, nici cocleala de pe inele. Iar ceea ce pot oferi oamenii simpli si darnici e prea putin pentru continentul de speranta numit Concordia. E locuit de peste o mie de copii si tineri si de peste 2.600 de batrani. Din Romania, din Republica Moldova si din Bulgaria.
Fundatia n-a fost facuta, in ianuarie 1992, ca sa se aduca masini straine in tara. Scopul Concordiei este, chiar de la inceput, acela de a salva oameni. Credinta si rigoarea iezuita au tinut-o fara abatere pe un drum greu, dar intotdeauna luminos.
La Concordia vin oameni ai strazii, copii abandonati, din familii sarace, din casele de copii, tineri loviti de iuresul vietii: bolnavi, drogati, cu stigmatul inchisorii pe frunte. Mai traiesc pe acest mic continent si batrani uitati de copiii si de nepotii lor, alungati din cetate, lasati sa se stinga in tacere sub ziduri. Tuturor li se da un bilet gratuit pentru ziua de maine. Unii il folosesc. Altii il arunca. Unii se intorc inapoi in trecut, altii sar acrobatic in viitor.
Un scop nobil
Vii la Concordia. Lasi la poarta zdrentele, jegul, apucaturile rele. Aici esti intr-o casa luminata de o icoana. Crezi in ce Dumnezeu vrei tu sau in niciunul. Respecti niste reguli.
Nu vii ca sa ti se puna mancarea sub nas doar pentru ca esti flamand. Nici sa fii tinut ca-n palme pana la sfarsitul zilelor tale. Trebuie sa faci ceva pentru fiecare lucru pe care il primesti. Daca esti copil, mergi la scoala. Si daca esti mare si n-ai facut-o cand trebuia, iei scoala de unde ai lasat-o si o duci mai departe atata cat poti. Inveti o meserie ca mai tarziu sa te poti intretine singur.
Vei fi invatat sa te speli, sa te ingrijesti. Din respect pentru trupul tau si pentru tine cu totul, ca om; dar si din respect pentru ceilalti. Nu stii ce e acela respect, dar vei fi invatat.
Vei sti sa iti faci singur mancare, sa-ti speli hainele, sa le calci. Sa-ti faci patul, sa-ti maturi camera, sa lustruiesti podelele casei in care stai. In scurt timp vorbesti frumos cu ceilalti, dai buna ziua, canti la un instrument, faci un sport, iti descoperi o pasiune, un talent — si le urmezi. Pentru toate aceste lucruri vei fi ras-platit cu dreapta masura. Nu cu lei, ci cu tigri. Tigri concordieni, egali cu leii romanesti. Cu tigrii iti poti cumpara de la magazinul Fundatiei tot ce-ti doresti. Adica tot ce iti poti permite din ce iti doresti. Si toate lucrurile astea marunte, pe care esti stimulat in felurite chipuri sa le inveti, te vor ajuta in final sa traiesti pe picioarele tale.
***
Acesta este scopul Fundatiei. Parintele Sporchill l-a rezumat in doua propozitii intense ca doua batai de inima: "Cine salveaza un om salveaza o lume".
Nu stim cate lumi sunt de salvat. E greu sa cuprinzi cu intelegerea o lume. E departe. Dar oamenii sunt aici. Trebuie doar sa-i vezi. Povestile celor de la Concordia te pot invata sa faci asta.
Sfarsit
____________________________________________
Salvezi un om, salvezi o lume
episodul 1 - Omul fara amintiri
episodul 2 - La cersit, ca sa bea tata!
episodul 3 - Printre ciudatii cu plamanii in afara
episodul 4 - Micul revolutionar ia lectii de ciordeala
episodul 5 - Libertatea ca un abur de mancare
episodul 6 - Cu mana intinsa la Dumnezeu
episodul 7 - Foame la Venetia
episodul 8 - Patimile dupa Costel
episodul 9 - Ratacit intre Biblie si Codul Penal
episodul 10 - Mama ii desparte, Facebook ii reuneste
episodul 11 - Si painea l-a facut liber!
episodul 12 - Baiatul care aduce pizza
episodul 13 - Cimitirul de pe perete
episodul 14 - Pasarica si alti gugustiuci
episodul 15 - Fratele de pe mana dreapta
episodul 16 - Secretul fratilor gemeni
episodul 17 - Evadarea din libertate in puscarie
episodul 18 - Un continent de speranta
