Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca toate localitatile din sudul tarii, comuna Silistea-Gumesti, judetul Teleorman, a fost greu afectata de seceta severa din acest an. Culturile de porumb si floarea-soarelui sunt compromise, pasunile au iarba uscata ca iasca, taranii isi pun mainile-n cap a paguba. Foametea pandeste ascunsa dupa sperietorile de ciori, care nu mai au nici o utilitate, fiindca intunecatele zburatoare nu mai au de mult ce ciuguli. Batranii satului spun ca asa seceta cainoasa n-au mai vazut din 1946. Fantanile au secat, orataniile se "scalda" zadarnic in praful din curte, vitele mugesc stins cu boturile spre cer. Au disparut si paparudele, care macar creau iluzia unor ploi viitoare. "Ce facem, domnule, murim?!", se tanguiesc satenii, cand se intalnesc la rascruce de ulite, veniti sa ia apa din fantanile cu cumpana. Replica "optimistilor" nu intarzie sa apara: "Si ce, ba? Din tarana ne-am nascut, in tarana ne intoarcem". Ploile cazute in ultimele zile nu mai pot salva recoltele de pe camp. Poate doar viile.
"Seceta a ucis orice boare de vant..."
In fata carciumii lui Bucuresteanu, cu gatlejurile fripte de sete, ca pamantul parjolit de arsita, cei cativa musterii stransi la o bere discuta inflacarat "problema agrara". Cum totul e uscat in gradini si pe campuri, veselia contagioasa parca i-a mai parasit in ultima vreme, dar tot mai au puterea ca din cand in cand sa faca haz de necaz. Daca acum o vara se bateau prosper cu mainile pe burta satisfacuti total de graul adunat in hambare si asteptau linistiti sa-si umple din greu si cosurile cu porumb, anul asta primul semnal negativ l-a dat graul obtinut la jumatate din recolta trecuta, urmand ca din culturile de toamna sa nu mai aleaga mare lucru. "Ba, ascultati la mine aci: de n-om ranji noi toata iarna cu ochii la stele, sa-mi ziceti mie cutu’", zice unul. "Lasa, ba, Grivei, ca incalecam porcu’ si bem vin si de-o fi zapada cat casa!", i-o intoarce altul. "Incalecati pa dracu’! Ca porcu’ daca n-are ce manca, o sa ajunga ca hartia. Sa vedem, mancati ziare?" De alaturi, Stelian Popescu, zis Groparu, spune cu un aer obidit: "Am ceva pamant dat in arenda, mi-am oprit si eu trei pogoane, pe care nu s-a facut mai nimic. Graul e la jumate fata de anul trecut. Eu de cand ma stiu n-am vandut, n-am cumparat produse. M-am limitat la ce-am avut. Anu’ asta la ce sa ma mai limitez, ca totul e calamitat? Noroc cu porumbul de anu’ trecut, ca l-am tinut in pod, l-am mai tratat cu pastile, cu solutii, ca sa nu intre gargarita si fluturii in el". "Deci ai de-o coliva si de-o mamaliga la pomana, daca e sa mori! Da’ sa vedem cine o sa-ti sape groapa, ca pana acu’ tu erai groparu’!, se aude o voce din dreapta lui Stelica. Toti incep sa rada, dar parca nu era rasul lor senin si fara griji, ci unul cam fortat.
"Soarele s-a topit si a curs pe pamant..."
Pe drum trece un batran cu caruta tinand caii de darlogi. Palaria purtata din cap abia-i umbreste ochii, camasa veche, descheiata pana la brau, e transpirata toata, picioarele desculte se tarasc pe asfaltul incins. Caii inainteaza incet in aerul fierbinte, in ritmul anevoie al omului. "De la camp vii, nea Ioane?", intreaba cineva mai mult ca sa se afle in treaba. "De la camp, taica! Murim, fratilor, murim! Am fost sa adun ceva nutret pentru vite, dar n-am gasit decat buruieni uscate. Am o vaca, sarmana, care din 10 litri de lapte, daca mai da 4-5 litri. Totul e la pamant, ne-a pedepsit Dumnezeu!" Isi continua drumul in acelasi ritm molcom, vorbind incet de unul singur, de parca toata amaraciunea stransa nu are loc sa stea numai in el. "Ba, fiti atenti ca mosu’ are dreptate, stie ce spune! Anu’ asta ne ducem pe copca. Eu am pamant dat la asociatie si-am si pamant de-l lucrez particular. Daca n-ar fi suta aia de euro data de UE, am sfecli-o, ca nu te ajuta nimeni! Am auzit ca deja pretul la cereale a crescut pe piata de la 200 de euro/tona, la 250 de euro/tona, si ca Guvernul va despagubi numai IMM-urile. Noi, astilalti, ce ne facem? Am auzit ca-n America e groasa rau, ca de 56 de ani nu a mai fost asa seceta acolo. Ce-o manca ditamai poporu’ americam? Ba, te pomenesti c-o fi o criza mondiala de alimente, de-or sa inceapa razboaie pentru supravietuire. Ce ziceti, ma, parjolim granele si secam fantanile, ca-n timpul lui Stefan?", se amuza pe jumatate Florin Barbu, asezat intr-o margine a adunarii. "Ce sa mai parjolesti, ba, nu vezi ca deja a parjolit seceta totul? Pana ajung americanii aci, noi am mancat demult dublul ala de porumb ce urmeaza sa-l recoltam!", zice ironic unul din celalalt capat al adunarii.
"A ramas cerul fierbinte si gol..."
Cum nu avea momentan musterii la tejghea, Cristian Botoghina, zis al lu’ Bucuresteanu, iese din carciuma prinzand ideea din zbor: "Gingasilor, nu va mai stoarceti voi creierele degeaba, ca nu mai e lumea ca acu’ 1000 de ani. Suntem si noi in Uniunea Europeana, ne mai ajuta puterile astea mari, nu ne lasa, el, neamtu’ la greu! Ca se vor scumpi toate, asta e alta poveste! Deja s-au scumpit specialitatile din panificatie: cornurile, strudelele, branzoaicele. Acu’ m-au anuntat ca s-a scumpit si painea, se scumpesc carburantii. Productia de anu’ asta e sub jumatate din cea trecuta, anul trecut am avut cea mai buna productie din ultimii zece ani. Oricum voi stiti ca p-aci, pe la noi, lumea se gospodareste. N-am vazut pe nimeni care sa aiba hambarul chiar gol, macar de-o cococica si de-o mamaliga tot are. Am auzit ca sunt echipe de specialisti din Germania si Elvetia care bombardeaza cerul cu laser, ca sa faca ploaie. Ba, la noi, cand eram copii, mai veneau, dracu’, paparudele. Acu’ nici alea nu mai sunt. Au fost pana prin anii ’80, da’ si alea aduceau ploaia pa dracu’! Cred ca vedeau prognoza meteo, ca si pe atunci se dadea timpul probabil, si ziceau, hai la Silistea-Gumesti! Veneau de pe la Scrioastea tigancuse cu frunze de salcam si bozii in jurul braului, goale in rest. Le uda lumea cu apa, mai prapadea si apa pe ele, ca de plouat, ploua cand vroia Dumnezeu. Partea proasta e ca oamenii nu au pamantul asigurat, ma, nu-l au asigurat decat asociatiile. Dar particularii nu-l au asigurat. Si atunci cine sa vina sa-i despagubeasca de seceta? Din ignoranta sau din nestiinta nu si-l asigura. Asigurati-va, dracu’, pamantu’, nu mai veniti p-acilea sa va smiorcaiti!"
"Ciuturile scot din fantana namol"
Cu palaria data spre crestetul capului, stand picior peste picior pe bancuta, nea Tudor Matei, zis Traficantu, soarbe cu inghitituri mici dintr-o "vodchita cu lichioras", cum isi alinta el bautura, un amestec ieftin de votca proasta si lichior de menta (asa scrie pe eticheta!). "Eu luai graul acuma, 1.800 de kile la trei hectare. Dar cum grau’ s-a facut putin, ne-au mai dat astia de la asociatie 100 de kile in plus. Ca le-am zis initial, dati, ba, si voi mai mult, ca alte asociatii asa fac pe timp de seceta. Ba, zice, ne caznim! Si s-au caznit, ai dracu’, da’ tot putin au dat. De, ba, daca seceta asta a parjolit tot!" De alaturi, Dumitru Dogaru, zis nea Lae, intervine: "Domnule, cu seceta asta mie mi-a secat fantana. Aveam o fantana care masura 9 metri de apa. Acuma, daca mai am 5-6 metri. Daca bag o pompa, intr-o ora o sec. Si nu numai la mine este asa, ca noi suntem pe vale, da’ aia din deal nu mai au nimic. Preturile la cereale au luat-o razna. Vorbii cu cineva care fu la targ la Ciolanesti, aci. Era dublu de porumb 20 de lei si cel de grau 16 lei. Enorm! Eu mai vindeam ceva produse in alti ani, da’ acu’ nu-mi permit sa mai vand. Pe vremuri, invatam la economie politica despre Teoria lui Maltus, care spunea ca, in viitor, bunurile vor scadea, in timp ce preturile vor creste. Aia ni se intampla noua acum ajutati si de calamitatile naturale. Stiti ca, pe vremea lui Ceausescu, scria pe pravalie macelarie, dar inauntru nu era fir de carne, erau numai carlige goale. Se duce unu’ de la noi, a murit saracu’, si zice sunca aveti?, n-avem!, costita aveti?, n-avem!, dati-mi atunci un kilogram de carlige! Asta ne paste!" Cei prezenti rad mai mult din ochi, fiindca simt ca daca va fi si in anii urmatori tot asa, vor ajunge rapid la vorba lui nea Lae.
Citește pe Antena3.ro
