Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
20 mai 1883
Se face foarte cald şi ne gândim deja să părăsim Bucureştiul. Multă lume a plecat miercuri dimineaţă cu rapidul în străinătate. Una dintre cele mai frumoase mondene ale noastre, doamna Zoe Ghica-Comăneşti pleacă la Berlin. Amicii aduseseră o adevărată recoltă de flori acestei alte flori care tocmai dispărea sub un alt cer. Cu acelaşi tren, domnul Eugen Ghica, complet refăcut după lunga sa maladie, şi frumoasa sa tânără soţie au părăsit Bucureştiul pentru Viena.
Şoseaua a devenit delicioasă.
Teii în floare parfumează marea alee; pădurea foşneşte misterios, privighetoarea ciripeşte despre iubirile sale şi domnul primar, risipitor de apă, stropeşte în fiecare zi. Aleea cu stâlpi şi-a refăcut animaţia obişnuit. În faţa bufetului, salonul în plin aer este întotdeauna acoperit mai ales seara. Printre fidele o salutăm pe doamna prinţesă Urusov, doamna Zoe Paşuris, prinţesa Ferdinand Ghica, doamna Zoe Costescu şi tinerele şi fermecătoarele sale fiice, doamna Petru Grădişteanu, doamna Alexandru Darvariss, doamna Maria Eliatte, doamna Adolf Cantacuzino etc.
Ieri, multe echipaje; trăpaşi fercheşi ai prinţesei George Bibescu, landoul doamnei Grigore Alexandrescu, trăsura victoriană a doamnei Hercule Arion, tilbury al domnului Etienne Bellio trec şi iar trec. Remarc, de asemenea, amazoanele şi cavalerii. Reîntoarcerea în oraş se face foarte zgomotos spre orele şapte.
_________________________
24 mai 1883
Vineri, bal pudrat foarte reuşit la prinţesa Urusov, la hotelul legaţiei Rusiei. Cadrul împrumuta ceva din vis. Cele două saloane Louis al XV-lea şi Louis al XXI-lea au reînviat din epocile lor. Toate damele în costume de epocă păreau portrete din Watteau ale lui Boucher şi Latour, coborâte din ramele lor aurite.
O amintire de la Trianon printr-o noapte frumoasă de mai.
Grădina luminată ca-n Veneţia cu florile deranjate din somnul lor de zgomot şi lumină, se deschidea spre un fundal ca într-un decor de feerie. Un jet de apă bolborosea într-un boschet misterios. Pe terasa delicios transformată în seră o mare statuie de marmură luminată de razele lunii contempla, ca o fantomă, această sărbătoare din alt timp cu ochii ei plini de tristeţe; era statuia Melancoliei.
În acelaşi timp în marea sală de bal, orchestra cânta fără un minut de repaus dansurile cele mai antrenante făcând să alunece ca-ntr-un vis, marchize, ducese şi zâne fugărite de vânători în costume roşii.
Foarte remarcate; prinţesa Valentina Bibescu într-un costum Maria Antoaneta; părul pudrat ca o brumă, coafată cu flori de câmp, într-o parte cu un mare trandafir Paul Nérou; rochie din satin alb; panere din satin albastru; şorţ din dantele; corsaj deschis à la royale înflorit cu trandafiri prinşi într-o inimă de diamant.
Prinţesa Elena Bibescu, o invitată de la Versailles la un mare răsărit, rochie cu semitrenă de-un albastru de Sèvres voalată cu dantele de ducesă, turnură împodobită cu trandafiri naturali; coafură neagră luminată cu briliante.
Prinţesa Ferdinand Ghica, un portret Ludovic al XV-lea foarte reuşit, rochie din creton roşu împodobită cu trandafiri; în păr steluţe şi perle. Domnişoara Rastvoroff în creton verde brodat cu flori de aur, pe umăr şi în păr, flori roşii. Doamna Marieta Ghica, regina balului, o ducesă din Versailles mergând la Trianon, foarte frumoasă şi foarte admirată, în creton albastru acoperit cu ramuri şi flori de trandafiri dalbi, mari panere voalate de dantele şi parfumate de trandafiri, coafură foarte înaltă, puf şi pene albe prinse cu briliante.
Marchiză d’Aubespine-Sully în ciobăniţă de Florian, cum se vede pe biscuiţii de Sèvres, rochie semirotundă din creton albastru împodobită cu flori naturale, trandafiri, lăcrămioare şi liliac, mantie roşie acoperită cu broderii, pălărie Deshoulières din pai aşezată într-o parte şi încadrând graţios capul pudrat în alb, sub boruri o semicoroană din trandafiri dalbi; corsaj cu vârf, jerbă de trandafiri pe umăr. Doamna Maria Eliatte în prinţesă de Lamballe, foarte frumoasă sub o pălărie cu boruri mari, semisuflecată împodobită cu boboci de trandafiri, formând o coroană; rochie din creton albastru, brodată cu flori pompadour încreţită cum poartă lăptăresele; corsaj deschis pătrat reliefând talia, mănuşi albe şi foarte înalte.
Jurnalismul are efect doar asupra cititorilor
Cum suntem la penultimul episod al seriei Claymoor, ne propunem astăzi să ne imaginăm un răspuns pentru o întrebare legitimă: “A schimbat lumea românească de la finele secolului al XIX-lea jurnalistul monden?”.
Mă grăbesc să răspund deplasând unghiul interpretării dinspre articolele lui Claymoor către funcţia generală a ziaristului. Jurnalismul nu a putut şi nu va putea schimba lumea. Jurnalismul are efect direct doar asupra cititorilor. Se întâmplă însă ca o parte dintre cititori (care sunt, de obicei puţini), doar aceia care-şi amintesc după câteva zile despre conţinutul unui articol, să transforme textul ziaristului într-o temă socială, politică, culturală. De altfel, povestea pe care o scrie jurnalistul este de cele mai multe ori diferită de realitatea pe care o construieşte cititorul. Cazul Claymoor îmi pare că ne-a ajutat să vedem clar această distincţie, să separăm ceea ce construieşte narativ şi descriptiv cronicarul monden de viaţa în sine a lumii bucureştene. Cititorii, mai precis cititoarele paginii de strălucire franceză a Capitalei îşi alegeau ţinutele după preferinţele lui Claymoor. Cele care nu-l citeau, mult mai numeroase, îşi croiau ori recroiau rochiile privind spre doamnele care, e drept, aveau în bibliografia din dulap seria de cronici vestimentare.
