Povestea bataliei de la Stalingrad este o lectie de istorie pe care ar trebui sa o stie toti romanii. Daca istorisirea este facuta de un participant la conflagratia mondiala, cu atat mai bine.
Povestea bataliei de la Stalingrad este o lectie de istorie pe care ar trebui sa o stie toti romanii. Daca istorisirea este facuta de un participant la conflagratia mondiala, cu atat mai bine.
Pentru dumneavoastra, general de armata (r) Marin Badea Dragnea - presedintele Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi, invalid de razboi la Stalingrad si Oradea - reconstituie batalia de la Stalingrad, cauzele, desfasurarea actiunii si urmarile ei.
"Eveniment crucial al celui de-al doilea razboi mondial, marea batalie de pe Volga si Don a avut loc in a doua parte a anului 1942 si inceputul lui 1943 si a cunoscut o desfasurare uimitoare de forte armate."
RECONSIDERARI ISTORICE. "Potrivit documentelor referitoare la acest eveniment, dispozitivul sovietic numara peste 1.103.000 de oameni, 15.501 de tunuri si arucatoare, 1.463 de tancuri si autotunuri, 1.350 de avioane, la care se adaugau elementele auxiliare in cantitati, de asemenea, impresionante.
Fortele germane si aliate din zona Stalingrad - precizeaza o documentata lucrare consacrata evenimentului si aparuta in Editura Militara - aveau 1.011.500 de luptatori, 10.290 de tunuri si aruncatoare, 675 de tancuri si autotunuri, 1.216 de avioane. Efectivele romane se ridicau la 253.947 de oameni, deci un sfert din totalul armatelor aliate, fapt ce a situat tara noastra pe locul doi in coalitia condusa de Germania. Este vorba despre doua comandamente de armata (3 si 4), opt de corp de armata, 26 de divizii, din care 15 de infanterie, patru de munte, sase de cavalerie, o divizie blindata si alte unitati independente de diferite arme. La acestea se adaugau fortele Aeronauticii si ale Marinei Militare. Batalia de la Stalingrad, care a schimbat soarta razboiului pentru Armata Sovietica, a cuprins un spatiu vast, in zona orasului devenit azi Volgograd, intins, cu suburbiile sale, pe o lungime de peste 40 de kilometri de-a lungul malului drept al fluviului Volga si in Stepa Kalmuca, pana spre Marea Caspica. Marea confruntare a avut o durata de 201 zile, de la 17 iulie 1942 la 2 februarie 1943."
O ISTORIE PERSONALA. "In acest tavalug urias eram prins si eu, ca multe alte zeci de mii de tineri. Aveam 19 ani. Plecasem voluntar, cadrul Regimentului 4 Calarasi, unde fusesem copil de trupa, sa particip la eliberarea provinciilor stramosesti ocupate prin ultimatum si forta de cei cu care ne aflam acum in conflict armat. Iata ce cautam acolo, in acel 19 noiembrie 1942, cand a inceput uraganul de foc, marea contraofensiva sovietica, ce a dus la un imens dezastru. Pe unele sectoare ale frontului, cum erau, de pilda, la Divizia 13 Infanterie Romana, raportul de forte era de zece la unu in favoarea sovieticilor. La toate acestea se adauga lipsa hranei, a alimentelor, ceea ce se putea strecura in incercuire mergea, pe calea aerului, indeosebi la trupele germane, ca si munitia, echipamentul, tehnica de lupta. De foame, in unele zone ale frontului, au fost sacrificati bunii si blanzii nostri tovarasi de lupta si suferinta, hamesiti si ei, caii."
TRAGEDIA UNUI INTREG NEAM. "Numai in perioada 15 noiembrie 1942-1 ianuarie 1943, trupele romane au suferit pierderi de 148.124 de militari (morti, raniti si disparuti) din care 3.823 de ofiteri, 2.852 de subofiteri, 141.449 de soldati si gradati. Putem spune ca mai mult de jumatate din ostasii romani angajati in batalie au fost scosi, intr-un fel sau altul, din lupta. Adica aproape dublul efectivelor de azi ale Armatei Romane! La Kotelnikovo am fost ranit. Apoi, incercuit si capturat. A inceput pentru mii dintre noi calvarul prizonieratului.
Batalia de la Stalingrad constituie un reper spatial si temporar, ce defineste dimensiunea unei tragedii de mari proportii pentru poporul roman. Pentru tot restul vietii, femei cu doi-trei copii mici ramasi orfani de tata aveau sa ramana fara nici un ajutor. Iar supravietuitorii bataliei, ai lagarelor de prizonieri, departe de a avea o soarta mai buna dupa razboi, au fost marginalizati, haituiti, prigoniti, ei si copiii lor, pentru vina parsiv ascunsa si in malefica si insidioasa intrebare: «Ce-ati cautat la Stalingrad? De ce ati luptat impotriva Uniunii Sovietice?».
Cu toate ca soarta nu ne-a suras, toti cei care s-au aflat pe frontul Stalingradului n-au facut nimic care sa-i dezonoreze. De la soldat la general, si-au dat viata pentru tara bravii fii ai Romaniei, fortata sa intre in razboi."
ADEVAR ISTORIC. "Apeland la adevarul istoric pe care astazi il putem rosti fara retinere, putem afirma ca participarea Armatei Romane la actiunile militare pe teritoriul Uniunii Sovietice, ca si in Vest, in Ungaria, Cehoslovacia, Austria, a avut drept cauza principala rupturile teritoriale din vara anului 1940. Iar prezenta ostirii noastre in adancimea spatiului sovietic, in speta acolo, la Stalingradul insangerat, a fost determinata de exigentele razboiului de coalitie alaturi de trupele germane, care contribuisera cu grele jertfe la refacerea integritatii teritoriale la granita estica a Romaniei. Ea s-a datorat si sperantei maresalului Ion Antonescu, conducatorul statului roman, potrivit careia cu ajutor german va reface integritatea tarii si la granita de vest, reincorporand si teritoriul ocupat de Ungaria hortysta.
Iata ce am cautat la Stalingrad, ca si in toate celelalte locuri ale pustiitoarelor batalii si lupte. Am fost obligati, siliti la sacrificiu. Pentru dainuirea in libertate a tarii, a noastra si a urmasilor urmasilor nostri, am sangerat in transeele unui razboi drept, eliberator. Iar noi, ostasi, subofiteri, ofiteri, generali, activi sau de rezerva, nu am intrebat niciodata ce cautam acolo. N-am comentat, n-am cartit. Am executat ordinul fara murmur si sovaire, neconditionat. Ideea luptei, a dragostei de tara, de neam, ca si credinta stramoseasca nu se negociaza."
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
