Steaua fără nume, direct din puşcărie

Se caută un Pavarotti la închisoare! O „floare din grădina"... puşcăriei! Fratele lui Costel Busuioc, deţinut la Penitenciarul Iaşi, ar putea participa la imprimarea primului disc rea­lizat de un studio artistic în în­chisoare.

Înregistrarea în închi­soare este o premieră absolută în România, aşa cum premieră a fost şi concursul de karaoke realizat în penitenciar în vederea unei prime selecţii a interpreţilor care vor apărea pe disc. Interpreţii? puşcăriaşi cu pedepse între 5 şi 15 ani de închisoare.

Direcţia Penitenciarului de Maximă Siguranţă Iaşi şi directorul executiv al unei cunoscute case de discuri au demarat o acţiune în premieră. Au început selecţia printre deţinuţi a unui grup de treizeci de puşcăriaşi cu talent muzical pentru a participa la imprimarea unui compact disc care va fi realizat nu peste mult timp chiar în incinta închisorii.

Studioul mobil de înregistrări va fi deplasat în penitenciar pentru a efectua înregistrările cu noile talente. După cum spuneam, şi-a exprimat dorinţa de participare la acţiune chiar unul dintre fraţii lui Costel Busuioc, aflat de mai mulţi ani în penitenciar. Ne-a spus asta Vlad, unul dintre participanţii vedetă ai competiţiei, care a luat premiul II la concurs şi care a stat până de curând în celulă cu fratele lui Costel Busuioc.

Vlad aspiră şi el la statutul de vedetă pe care fra­tele camaradului său deja îl are. El a lucrat ca organizator de spectacole de muzică clasică (chitară) în Spa­nia, fiind recent extrădat şi con­dam­nat în România. „Am practicat karaoke prin anumite localuri sau baruri din străinătate. Acolo lucram ca promotor, organizam concerte de chitară clasică, fiind singurul român din companie. Eu mă ocupam cu informarea turiştilor, cu vânzarea biletelor şi cu tot ce ţinea de informare.

Manuel Gonzales este un chitarist foarte cunoscut în lume, din Barcelona, a fost un apropiat al meu. A terminat studiile de chitară clasică în Manha­ttan şi este un artist foarte cunoscut. De asemenea, sunt bun prieten şi l-am avut în spectacole pe Xavier din Barcelona. Omul cânta pe instrumente medievale o muzică specială. De aici şi atracţia mea pentru muzică, chiar şi în închisoare", spune Vlad.

Dar să vă povestim cum s-a desfăşurat concursul. Un spectacol pentru care măsurile de securitate par la prima vedere excesive. „Fără gumă de mestecat. Fără baterii, fără stickuri de memorie, fără aparat foto, fără... „, îmi porunceşte „gardianul"... Intrăm în curte, după lacăte şi zăvoare deschise şi redeschise. Ne îndreptăm spre sala care duce spre locul unde va avea loc spectacolul. E vorba despre „Clubul deţinuţilor", care are şi el o uşă cu zăvor.

Înăuntru, câteva zeci de spectatori sunt păziţi de un paznic solid. Sunt puşcăriaşii care s-au „calificat" pentru dreptul de a asista la spectacol.

La primul concurs de karaoke desfăşurat la peniteciar au participat, după o triere prealabilă, zece deţinuţi, toţi cu pedepse între 5 şi 15 ani. „Laureaţii" vor participa la un curs special de iniţiere în arta interpretativă, dar şi despre muzică, interpretare, istoria muzicii. Acţiunea a fost organizată în parteneriat cu Universitatea „Petre Andrei" din Iaşi, la care studiază şi directorul executiv al casei de discuri interesate de imprimarea discului cu pricina. Din juriu au făcut parte, pe lângă acesta, două cadre didactice de la universitatea amin­tită şi şefa Direcţiei educaţie din în­chisoare.

În uralele asistenţei, puşcăriaşi tineri şi bătrâni, selectaţi pe sprân­ceană, şi-au început numărul. Primul concurent, Vlad. A cântat melodia formaţiei UB40 - „Kingston Town". Primele note ale juriului: 8, 10, 9, 9. Ura! Publicul e în delir. Gardianul îi supraveghează atent. A urmat Ionuţ Ungureanu cu o piesă cunoscută a formaţiei O-zone: „De ce plâng chitarele". Aprecieri ceva mai temperate. Tânărul se laudă că deja e un artist consacrat. „Cânt de la 12 ani pe la nunţi şi botezuri, în mod profesionist de la 15 ani, însă acompaniat de o trupă de necunoscuţi, din păcate", spune el.




Urmează Cătălin, un mare amator de portofele. Un tip deosebit de comunicativ, a vorbit la sute de telefoane. Nici unul nu era însă proprietatea sa. Prezentatorul Nicu Grosu, un angajat al penitenciarului, ne livrează cu bonomie astfel de detalii. Cătălin ne încântă cu o piesă a formaţiei A.S.I.A. „Ia cu tine şi inima mea." Note mari: 9, 8, 9, 9. „Şi un portofel ca bonus", glumeşte prezentatorul.

Gigi, un alt competitor, e un ghinionist. A fost prins conducând fără permis. Degeaba l-a implorat pe poliţist că e la prima abatere, vocea sa nu i-a fost de folos. A ajuns la închi­soare. Acum a participat la karaoke cu celebra „Suzana" a formaţiei „Art Company". Dar tehnica, şi nu vocea, i-a jucat feste. Aparatul de karaoke a luat-o un pic prea repede, aşa încât melodia a trebuit să fie reluată de la capăt. Gigi a dansat uşor. Şi a fost aplaudat cum se cuvine. „Suzana, crazzy lovin' you", strigau deţinuţii din asistenţă încântaţi că pot contribui şi ei la înalta ţinută a show-ului.

Însă lui Gigi i-a jucat feste şi engleza de gimnaziu pe care a cam uitat-o. „Creizi lovin iu. Ia! OK!" Gigi are vocea puţin piţigăiată, aşa încât prezentatorul s-a văzut nevoit să glu­mească. „În caz de ceva, consultaţiile ORL vă sunt plătite de spon­sori." Notele: 8, 8, 9, 9. Urmează Ci­­prian, poreclit şi Jaglău, care a interpretat „Tre­nule, maşină mică". Şi aşa a lo­cuit, până să vină la în­chisoare, la Bâr­nova, un important nod de cale fe­rată. Ciprian e şi el un dan­sator desăvârşit.

Urmează „Avatar". Aceasta este porecla urmă­to­rului concurent. De la urechea sa muzicală deosebită. Răzvan, pe numele său de scenă, are show-ul în sânge. „Să mă ajutaţi, vă rog, cu mâinile în aer." „No face, no name, no number", este refrenul său. Apare în scenă şi concurentul cu numărul 7, Florinel, care intepretează o melodie de muzică populară. „Trandafir de la Moldova". Numărul 8: „Şi-o ultimă ţigară ui­tată într-un colţ pe etajeră".

Apoi intră în scenă „Florin Salam" al peni­tenciarului. Ionel cântă „Albă ca ză­pada": „Tu eşti albă-ca-zăpada, eu sunt negru ca piperul, mă iubeşte car­ti­e­rul. Să moară măicuţa mea dacă nu eşti viaţa mea...". Sala e în picioare. Toţi fredonează, Ionel prinde curaj, dansează ca un prinţ. 10 pe linie! Câş­ti­gătorul concursului! Încheie con­cur­sul Alin cu „Un buchet de tran­dafiri" al formaţiei Akcent. Şi, la fi­nal, un bis de zile mari cu piesa „Ca la 20 de ani" a trupei Voltaj.

Bătrânii de­ţinuţi primesc şi ei microfonul. Cân­tă şi dansează. E în afara concursului. Ca la 20 de ani... de închisoare.


„De ce să nu scoatem în evidenţă un nou talent? Un Costel Bu­su­ioc? Au fost câţi­va care cân­tau şi operă. Acum încer­căm să îi selec­tăm. Vom aduce un studio mo­bil aici, peste câteva luni sunt programate înregis­trările care se vor face aici, la penitenciar"
Adriana Rusu, director executiv Awarecords

„Spectacolul face par­te din programul «Li­bertate prin artă», ca­re are rolul de a des­coperi abi­lităţile de­ţinuţi­lor, de a le dez­vol­ta simţul răs­pun­derii, de a-i des­coperi şi de a se des­coperi şi ei pe ei înşişi. Ei pot fi reintegra­ţi prin intermediul artei"
Gabriela Topoliceanu, inspector Penitenciarul Iaşi