Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În multe domenii, românii s-au dovedit de-a lungul timpului unii dintre cei mai ingenioși oameni de pe planetă. Așa se face că și în cel al scrisului, al tiparului, suntem printre pionierii realizărilor în domeniu. O invenție ieșită din comun este cea a lui Dinu C. Mereuță, și anume “Mașina de scris… vorbele pronunțate”.
Dinu C. Mereuță este astăzi complet necunoscut în țara noastră, însă, acum aproape un secol, mai precis în anii 1920-1930, el a fost un inventator foarte activ. Una dintre ideile sale s-a dovedit revoluționară deoarece abia în zilele noastre s-a trecut la realizarea a ceva concret în această direcție. Este vorba despre un aparat, foarte util, ați putea aprecia, chiar și jurnaliștilor. Un interviu trecut din stadiul discuției în text e deosebit de eficient și în zilele noastre. Ce să mai spunem de un scriitor care instantaneu trece de la vorbe… la basme. Sau romane. Ori poezii. Ele ar putea fi foarte bine…dictate și apoi, prin intermediul mașinăriei românului nostru…”traduse” - direct în foaia tipărită.
De la tambur fonografic, la tiparniță
“Ansamblul cuprindea, între altele, un dinam cu un mecanism de uniformizare a mișcării, un tambur fonografic, un număr de pâlnii cu stilet apăsând pe tambur; la pâlnii erau adaptate microfoane care transmiteau vibrațiile gravate pe tamburul fonografului. Mai erau prevăzute un difuzor cu un microfon transmițător al sunetelor articulate pronunțate de vorbitor, un regulator de timbru și intensitate a vorbirii, o serie de cutii de rezonanță, pârghii, membrane, electromagneți, caractere tipografice speciale, panglică tușată, suluri de hârtie și altele”. Așa este “zugrăvit” de I.M. Ștefan aparatul-minune pentru începutul secolului trecut conceput de Dinu C. Mereuță. I.M. Ștefan este un autor de cărți științifice importante. După cele descrise, e un fel de mecanism miraculos, care prinde vorbele posesorului, le introduce cu milă prin fel de fel de “culoare”, fante și orificii magice, ca să le scoată apoi sub formă de litere și silabe, gata gătite și parfumate a plumb.
Citește pe Antena3.ro
Cu adevărat verba volant, scripta manent
I.M. Ștefan este de părere că invenția se bazează pe faptul că sunetele înregistrate prezintă diferite curbe caracteristice. “Pentru un anumit timbru, curba unui sunet are o formă specială, curbele produse de timbre diferite pentru același sunet sunt asemănătoare. Cu ajutorul unui regulator se făcea ca aceste curbe să devină aceleași. Întrebuințându-se fenomenul rezonanței, se puteau selecta din sunetele articulate pronunțate de o persoană cele care se potriveau cu fonemele gravate pe tambur, iar după identificarea lor se transformau în litere și erau înregistrate pe suluri de hârtie cu ajutorul unui sistem de mașină de scris mecanică”, scrie I.M. Ștefan.
Așadar, e vorba de o analiză și o triere a sunetelor pentru ca acestea să fie apoi transpuse grafic. Autorul, Dinu C. Mereuță, preconiza întrebuințarea aparatului său minune ca sistem universal și pentru scrierea notelor muzicale. “Tipărindu-și ideea într-o broșură cu o descriere și schițe corespunzătoare, Mereuță spera să găsească pe cineva care să finanțeze construcția aparatului său pentru a-l perfecționa mai apoi”, scrie I.M. Ștefan. Brevetele lui Dinu C. Mereuță au fost făcute publice pentru prima dată în anul 1935, în “Trei brevete… București”. Dispozitivul la care facem referire se numește mai exact: “Sistem, dispozitiv și aparat pentru înregistrarea automată în scris a vorbelor pronunțate”. Odată cu trecerea anilor, invenția lui Dinu C. Mereuță a fost abandonată și nu a fost perfecționată. Abia astăzi, în era informaticii și a internetului, mai precis în ultimii ani, s-au creat programe care să transforme informațiile audio în informații scrise (texte).
Mențiuni despre inventator lipsesc în mediul online
Am căutat niscaiva date despre ingeniosul inventator. Pas. Pe Internet, prin google, pe site-uri… N-am găsit nimic. Singura mențiune e în cărțile lui I.M. Ștefan, unde nu e de găsit (ca și pe Internet) nici chipul inventatorului! Alte informații, în plus, față de ce a scris I.M. Ștefan, ar putea exista în broșura amintită mai sus, dar aceasta e greu de găsit. Așadar, dragi cititori, prețuiți cuvântul tipărit!
Scriitorul care a descris invenția lui Mereuță
I.M. Ștefan este pseudonimul lui Alexandru Sergiu Sragher. S-a născut în 1922 într-o familie bucureșteană de origine evreiască. A murit în 1992, la București. A fost prozator, traducător și autor de cărți științifice. A absolvit școala primară la București, apoi liceul teoretic evreiesc, după care a urmat „Colegiul Onescu pentru Studenți Evrei” și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1946. A debutat ca publicist în revista “Studentul român” (1946), unde va fi și secretar de redacție în 1947-1948. A lucrat ca redactor la Jurnalul de dimineață (1946-1947), la Agerpres (1948-1950) și la Editura Tehnică (1950-1951), șef al Serviciului de presă al Ministerului Construcțiilor (1951-1961), funcționar la Centrul de Documentare pentru Construcții și Arhitectură (1961-1969) și redactor la revista Magazin istoric (1969-1973).
I.M. Ștefan a publicat, de asemenea, sub pseudonimele Sergiu Stănescu, Al. Sergiu, S. Alex., M. Ștefan și I.M. Ștefan, mai multe articole și cărți de popularizare tehnico-științifică și istorică, între care “Pagini din istoria invențiilor și a descoperirilor românești”, precum și literatură pentru adolescenți. A tradus volume din limba germană și a prefațat mai multe cărți.
