"Sunt Taur, încăpăţânat şi răzbătător"

Efervescenţa cu care a dat viaţă rolurilor sale ne-a uluit de fiecare dată. Îl iubesc cei trecuţi de prima tinereţe, tinerii, dar cel mai mult copiii. "Dacă ar fi să fac o ierarhie a anilor, cred că anul cel mai bogat a fost în care am primit cea mai înaltă distincţie a statului francez, Legiunea de Onoare în grad de ofiţer, decorat de preşedintele de atunci al Franţei, Jacques Chirac. Nu am avut timp să observ trecerea timpului.

De aceea uneori când mi se pune întrebarea «Cum de mă menţin aşa», spun Scumpii mei, nu am avut timp să observ când am îmbătrânit. Toată viaţa a fost permanent plină şi activă", spunea maestrul Ion Lucian.

"Aştept ca un mare dar de la viaţă aprobarea reconstrucţiei teatrului. Aş vrea ca după mine să rămână poate cel mai modern şi mai frumos teatru din Bucureşti pentru tinerele generaţii, copii, adolescenţi şi, fiind vorba de un teatru utilat după cele mai moderne principii, aş vrea ca şi tinerii să găsească acolo un refugiu pe măsura intereselor lor", spunea în urmă cu aproape patru ani maestrul Ion Lucian, împărtăşindu-ne marea sa dorinţă.

Spre bucuria noastră, dorinţa i s-a împlinit, noul Teatru Excelsior abia ce şi-a deschis din nou porţile celor dornici să se aventureze în lumea teatrului. "Sunt tipul clasic de Taur, încăpăţânat şi răzbătător, dau cu coarnele până îmi văd planul împlinit, dar în acelaşi timp sensibil, pentru că am ascendent de Venus, şi robotitor pentru binele celor din jurul meu."

Nu poţi vorbi despre maestrul Ion Lucian altfel decât la superlativ. Actor de teatru, de film, om de televiziune, regizor, scenarist, creatorul teatrelor de copii "Ion Creangă" şi "Excelsior", dramaturg, maestrul ocupă un loc privilegiat în inimile românilor de pretutindeni.

ÎNCEPUTURI
Tatăl său era expert contabil la CFR, iar mama, o elegantă şi frumoasă doamnă casnică. Pe scenă a urcat prima oară îmbrăcat în clovn. Era un bal al copiilor. Adora teatrul, actorii. Iar pentru clovni a avut o atracţie specială, deoarece clovnul nu are în spate un decor, nu are la bază un text. Este singur în faţa publicului. În câteva minute el trebuie să obţină cel mai greu efect, râsul. Întotdeauna sub masca aceea grotescă o lacrimă curge, nevăzută de nimeni.

Cariera actoricească a lui Ion Lucian a continuat la Liceul Matei Basarab, iar pentru a-şi câştiga existenţa dădea meditaţii colegilor mai mici, mai făcea şi desene pe care le vindea. Apoi, un coleg l-a întrebat dacă nu ar vrea să facă figuraţie la Teatrul Naţional. Pentru că terminase un an de Conservator, a scăpat de Frontul de Răsărit, unde majoritatea colegilor s-au prăpădit.

A cunoscut toată floarea vestită a teatrului şi de asemenea pe Liviu Rebreanu, pe Radu Gyr. Ion Manolescu s-a ocupat de el şi seriozitatea a devenit calitatea sa principală. Pe atunci existau 22 de teatre şi în afară de Naţional toate erau particulare. În acea perioadă fericită, Ion Lucian a făcut 74 de roluri în trei ani. Cariera sa continuă într-un ritm ameţitor. Face film.

Este imposibil să notăm aici toţi regizorii cu care a lucrat de-a lungul timpului, dar pe unii tot trebuie să-i amintim, Soare Z. Soare, Ion Şahighian, Giurchescu, Ion Cojar, Jacques Sarthon, Alexandru Tocilescu. Cu Aurel Miheleş şi Gheorghe Naghi a avut mare succes, căci aceştia l-au distribuit în rolul Nae Girimea din "D'ale carnavalului".

O mare bucurie pe care o păstrează maestrul Lucian într-un colţ de suflet este întâlnirea cu Lucia Sturdza Bulandra, care i-a făcut onoarea de a-l chema să facă parte, la doar 23 de ani, din acel minunat teatru pe care-l conducea.

"Bucuriile mele, destul de mari, nu mi-au venit din partea autorităţilor", spunea maestrul Ion Lucian. "Ele au venit din partea publicului nostru care m-a răsplătit, decenii de-a rândul, cu valuri-valuri de aplauze. Ca şi din partea spectatorilor de pe alte meleaguri care, datorită spectacolelor cu care am fost în turneu, au putut să aprecieze marea valoare a teatrului românesc. Trecătorii îmi urează multă sănătate şi fericire.

Şi-mi mulţumesc că-i mai fac să uite de greutăţile acestei vieţi". Maestre, daţi-ne voie să ne alăturăm celor care vă iubesc şi vă apreciază şi de ziua dumneavoastră să vă spunem simplu "Mulţumim!".