Ţiganca + arabul = lovele

Zeci de femei de etnie romă sau romănce vin in fiecare săptămănă la consulatele Romăniei din Italia pentru a se căsători cu arabi. Scopul insurăţeilor: bărbaţii extracomunitari, odată insuraţi cu femei din UE, primesc permis de şedere in Italia şi işi pot găsi de muncă legal, iar romăncele, la răndul lor, se aleg cu bani pentru certificatul de căsătorie.Â

Zeci de femei de etnie romă sau romănce vin in fiecare săptămănă la consulatele Romăniei din Italia pentru a se căsători cu arabi. Scopul insurăţeilor: bărbaţii extracomunitari, odată insuraţi cu femei din UE, primesc permis de şedere in Italia şi işi pot găsi de muncă legal, iar romăncele la răndul lor se aleg cu bani pentru certificatul de căsătorie. Â


Luni la prima oră, "Filica", o ţigancă de 21 de ani, a venit flancată de un tinerel la vreo 20 de ani, Hassan. Ea, tuciurie şi cu ochii negri, micuţă de statură, dar cu spatele lat, bărbătesc, se aşază pe scaun in sala de aşteptare. El se pune alături fără să se uite la ea. Fata apucă să ne spună că e dintr-o localitate din Dămboviţa, de lăngă Bucureşti, şi se inţelege doar in italiană cu bărbatul venit in Cizmă taman din Egipt, din oraşul EL Dakalya.


"Cum v-aţi cunoscut?" "Ăăăăăăă!", se făstăceşte ţiganca, dar revine cu un răspuns. "M-am cunoscut… am venit aşa, in casă la el, am locuit cu el." "Cum aşa, ai intrat peste el in casă?" "Nu, da’ m-am intălnit cu frate-su şi nu aveam unde să stau şi m-a luat la el acasă." Nu-i aruncă nici o privire egipteanului. "Şi de cănd vă cunoaşteţi?" "Deeeee… trei luni, aşa, patru."


"VĂ IAU GĂTUL, VĂ RUP CAPUL!" La vederea aparatului de fotografiat şi cănd află că suntem jurnalişti sare de pe scaun şi, din femeia care părea oarecum timidă la inceput, devine un vulcan. "Bă frate, stai cuminte, nu mă lua tu pe mine cu vrăjeli din astea!" Pune măna pe telefon şi sună pe cineva. Urlă in receptor fără să ţină cont de oamenii care vorbeau in şoaptă la coadă. "Băăăă, sunt ziarişti aicia in p… mea, ce p… mea, m-au fotografiat, unde p… mea sunt aicia, la puşcărie?" In receptor se aude o voce de bărbat. Pare să fie cel care are grijă ca totul să decurgă normal in căsătoria dintre cei doi. Filica continuă in telefon: "Sunt romăni, de la Romănia, mă!, nu ţi-am spus." Ne ameninţă. Să ştergem poza. Arabul se precipită după ce află de la ţigancă care-i "şpilu’" cu noi şi incepe să se invărtă in cameră. Le spunem că fotografia e ştearsă. Nu-i convine Filicăi. Trebuia să o "cancelizăm" in faţa ei. "Băi, io nu mai am incredere in romăni din ăştia, sunt şmecheri, cu vrăjeli pă ei", continuă să răcnească romănca. Incă puţin şi sare la gătul nostru. "Bă frate, vă prindem in Bucureşti şi vă luăm gătul, inţelegi, vă rupem capul", urlă, ridicăndu-şi braţele pe lăngă corp ca şi cum nu i-ar mai incăpea muşchii in geaca de piele. Continuă să ţină legătura cu acel cineva din spatele receptorului, care ii ordonă să intre in aparatul nostru, "in arhivă". Filica ii smulge cardul din mănă fotoreporterului şi dă să fugă cu el din Consulat. O oprim. Intervine un lucrător al instituţiei şi incearcă să discute politicos cu Filica, dar nu ai cu cine vorbi. Pănă la urmă recuperăm cardul aparatului.


DIN INTERES. Cineva de la Consulat o chestionează. "Ia zi cu cine vrei să te măriţi?" "Cu unul, Hassan." "Hassan şi mai cum?" "Hassan, ăăăă, nu mai ştiu cum." "Păi, nu e bărbatul tău, nu ştii cum il cheamă?" "In ce dată e născut?", continuă intrebările. "Nu ştiu data. De unde să ştiu?! Cănd mă voi căsători şi mă voi aşeza la casa mea, atunci o să am timp să aflu." "Ia zi, căţi bani ai luat să te căsătoreşti cu el?" "Nu am luat nici un ban", se făstăceşte Filica, care nu vrea să mai plece din Consulat. Intr-un tărziu se aşază inapoi la coadă. Egipteanul - lăngă ea. Hassan pare un tinerel cuminte, total diferit de Filica, despre care ai zice că are mai mulţi ani de puşcărie decăt de şcoală.


La nici o oră după ce Filica şi-a depus in cele din urmă actele, o altă romăncă şi-a luat locul la coadă alături de un arab cam de aceeaşi vărstă cu primul. Motivul pentru care au venit impreună: căsătoria. Pare deja pusă in temă că sunt jurnalişti in ambasadă şi refuză orice discuţie cu noi, inainte să apucăm să deschidem gura.


Coincidenţă sau nu, ieri-dimineaţă, la o zi de la convorbirea pe care a avut-o Filica la telefon cu bărbatul care părea un soi de şef la ei, nici o romăncă şi nici un arab nu s-au mai prezentat la măritiş.
La poarta Consulatului se afla doar o romăncă dornică să se mărite cu un cetăţean albanez şi incercănd să ochească toate avantajele pe care le-ar avea viitorul ei bărbat. Albanezul fusese expulzat din Italia, şi romănca se interesa dacă, in urma căsătoriei, omului din afara Uniunii Europene i se anulează expulzarea.


DIN "DRAGOSTE". La Consulatul Romăniei din Milano, numai in ultima săptămănă au venit să depună dosarul in vederea căsătoriei 18 romănce "indrăgostite" de arabi sau de alţi cetăţeni din afara spaţiului UE. In şapte zile, femei din sate din judeţe precum Vălcea, Craiova sau Dămboviţa şi-au "legat destinele" cu bărbaţi din localităţi ca Kafr el Sheik, El Menoufia sau Emakahuma din Egipt. După ce romăncele işi depun actele la Consulat, urmează ca şi arabii să facă exact acelaşi demers la consulatul ţării din care provin. O foaie lipită pe gardul Consulatului anunţă că pentru căsătoriile cu cetăţeni italieni sau străini e nevoie de certificatele de căsătorie şi de o taxă cam căt salariul mediu in Romănia: 215 euro. Dacă e cazul, mai e nevoie de o hotărăre judecătorească de divorţ sau de certificatul de deces al fostului soţ.


ROATA SE INVĂRTE. Mai apoi, ambele consulate eliberează căte un "certificat de cutumă" cu care cei doi trebuie să se ducă la prefectura din oraş ce le supralegalizează. In cele din urmă, arabul şi romănca ajung să spună "Si!" in faţa ofiţerului de Stare Civilă de la primăria din localitatea italiană. "Darul de nuntă" inseamnă pentru bărbat posibilitatea ca acesta să obţină mult-răvnitul permis de şedere (soggiorno) cu care işi va găsi liniştit un loc de muncă legal. Prima dată permisul de şedere e valabil şase luni şi poate fi reinnoit. După un anumit număr de ani, acest permis soggiorno devine permanent, şi arabul poate divorţa liniştit de nevasta de ocazie. "Inainte de a intra Romănia in EU, romăncele noastre dădeau bani bărbaţilor italieni pentru a se căsători şi a primi astfel soggiorno. Acum se invărte roata şi se intorc banii", constată consulul Romăniei la Milano, Tiberiu Dinu.


Romăncele care vor să se căsătorească in Italia riscă şapte ani de puşcărie dacă se constată că acestea sunt măritate şi in ţară. O parte din cele care vin la consulat sunt căsătorite in legea ţigănească, dar cum această formă de măritiş nu are nici o bază legală, ele pot să aibă un al doilea "şoţ", de data asta cu acte. Zilele trecute a venit la consulat o ţigancă insoţită de şase copii şi de un bărbat romăn. Nu era de faţă arabul cu care avea să-şi lege viaţa legal, ci o insoţea doar tatăl copiilor ei, cu care nu avea insă documente. Omul avea să asiste liniştit cum muierea lui depune actele să se ia cu un altul.

La fel şi la Roma

Conform lui Cosmin Dumitrescu, secretar pentru afaceri consulare al Ambasadei Romăniei la Roma, acelaşi fenomen se intămplă şi in capitala Italiei, unde romăncele vin cu aceeaşi dorinţă arzătoare de a se mărita cu arabi. "Credeţi că se intămplă numai la romi? Se intămplă şi la romănce. Nu putem să spunem că numai in interiorul etniei romilor se petrece acest fenomen", susţine şi secretarul de stat Gruia Bumbu, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Romi.