Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La fabrica de steaguri de la Targu-Mures e agitatie mare. Mai e putin pana la Ziua Nationala, iar muncitorii finalizeaza ultimele steaguri din comanda pentru 1 Decembrie. Abia au reusit sa-si traga sufletul dupa o comanda de steaguri care a ajuns la sediul Parlamentului European de la Bruxelles si se gandesc deja la steagurile pe care trebuie sa le fabrice pentru NATO.
Povestea tricolorului porneste de la o banda alba ca zapada, din poliester, care se coloreaza treptat in albastru, apoi galben, iar, in final, in rosu. Banda de cateva zeci de metri este supravegheata cu ochi de vultur de muncitori, pentru ca nici o linie in plus sa nu pateze simbolul national. Culoarea este fixata prin serigrafie, printr-un procedeu unic in tara, care ii da rezistenta in timp. Marginile sunt apoi cusute, steagurile sunt ambalate cu grija si trimise la distribuitori. Datorita aparatelor performante, sunt doar 18 angajati, care sunt coordonati cu o mana de fier de Carmen Sabin, targmureseanca get-beget. N-au voie sa greseasca, pentru ca au de aparat numele unei vechi familii de belgieni, Waelkens, care a inceput productia de steaguri in 1900. Mai tarziu, in timpul razboiului, au fost furnizori de steaguri pentru armata americana. Fabrica de la Targu-Mures este prima filiala a lor in Romania. S-au indreptat spre Romania datorita sigurantei mai mari decat cea oferita de alte posibile tari, de exemplu, Maroc. Targu-Muresul a fost ales in urma unui drum de trei saptamani prin tara, in care reprezentantii firmei-mama au vizitat posibilele amplasari ale viitoarei fabrici. Zona de Sud nu le-a placut si nici nu au gasit forta de munca necesara. La Targu-Mures aveau avantajul transportului, aeroportul fiind in spatele fabricii, ceea ce a cantarit greu in alegerea facuta. S-au ingrozit instant de birocratia de care s-au izbit pentru construirea fabricii in parcul industrial, dar proiectul era deja demarat si nu au mai dat inapoi.
Cu forta de munca nu au prea nimerit. Unul dintre punctele forte ale Targu-Muresului, in viziunea belgienilor, a fost Universitatea cu profil tehnic din municipiu, care avea la vremea aceea un profil de design industrial. Ulterior, profilul s-a desfiintat (oficial pentru ca nu era cerere pe piata), iar Universitatea le-a spulberat belgienilor sperantele de forta de munca calificata.
In Belgia exista un colegiu de doi ani unde se pregatesc oameni special pentru imprimare, dar in Romania belgienii au fost nevoiti sa ii initieze pe angajati in notiunile elementare de print.
Prima productie a inceput in 2009, iar acum fabrica poate produce cateva mii de metri patrati intr-o singura zi. Au avut si comenzi excentrice, un steag al Belgiei care sa inconjoare un intreg stadion sau un steag pentru un vas de croaziera, care sa se intinda de la un capat la altul al ambarcatiunii. In prezent, producatorul belgian este furnizorul favorit al producatorilor de automobile din Europa si al unor lanturi de benzinarii.
Romanii nu isi respecta drapelul national
Totusi, steagul national al Romaniei le-a cam ridicat semne de intrebare. Pe piata sunt putini producatori, iar steagurile sunt de calitate inferioara, se rup la un vant mai puternic iar dupa cateva luni isi pierd culorile. Totusi, cerere prea mare nu exista, si doar institutiile vin cu comenzi mai serioase. Romanii nu au cultura drapelului national ca alte natiuni, spune Carmen Sabin, directoarea fabricii. "Pentru mine e deranjant sa vad un steag murdar sau neingrijit, dar un steag chiar ferfenita, cum am vazut steagul Romaniei, nu am vazut in multe locuri, asa ceva nu este permis. Si in special nu pe cladirile institutiilor publice. Am fost la un posibil client, era de origine turca, care spunea ca pentru el steagul este cea mai mare onoare. Era extrem de pretentios in ceea ce priveste calitatea materialului, culorile. Atat de mult tinea la steagul respectiv, il avea impachetat intr-o cutie, il tinea cu mandrie."
Criza economica nu s-a resimtit la la fabrica din Targu-Mures, si nici concurenta chineza, datorita clientilor din Uniunea Europeana, care apreciaza mai mult calitatea. "S-a simtit insa o presiune pe pret, pentru ca toata lumea a taiat din bugetul de publicitate, iar contractele s-au negociat mai atent", a precizat Carmen Sabin.
Viitorul aduce planuri de dezvoltare pentru producatorul belgian. Anul viitor, activitatea se va derula in doua schimburi, iar proiectul cu finantare europeana va duce la extinderea productiei si pe alte tipuri de printuri. Anul viitor, doua schimburi, fonduri europene pentru extinderea productiei, in negocieri cu un posibil client din Europa pentru printuri.
