Trustul muritorilor de sete

In comunele botosanene Vlasinesti si Avrameni seceta prelungita a lasat trei sferturi din fantani doar cu mal. Ca sa aiba cu ce sa-si stinga setea, taranii se ingramadesc sa prinda rand in fiecare dimineata cu corovasla in spinare la putinele izvoare care mai dau apa. Iar animalele si le-adapa de nevoie cu zer carat de la fabrica de cascaval din apropiere.

"SETEA, BAT-O VINA!" Batranii satului pun corovasla in spinare si isi aduc apa de la un kilometru departare

Am ajuns in satul botosanean Sarbi a doua zi dupa Boboteaza. Era cald si noroiul ne ajungea aproape pana de genunchi. Pe ulita multi tarani inaintau prin glodul bogat cu cate o caldare de apa in mana, venind dinspre cele cateva puturi din sat care mai au izvorul sanatos. "Iata cata noroi, taica, dar aista ii cat un lat de palma. Mai jos e zgura", ne spune nea Biciusca, a carui fantana nu-i mai da decat mal. Batranii satului spun ca asa saracie de apa n-au mai vazut de zeci de ani si ca ei o duc cel mai greu cu setea, ca nu mai pot cara de la un kilometru o cana cu apa. "Eu m-am gandit, spune tot nea Biciusca, sa ieu de aici de la pravalie niste suc in loc de apa, da, de unde, ca-i 25.000 de lei sticla...! Vand un litru de lapte cu sasa mii si nu iau nici un sfert de suc cu banii istia."

"HIDRATII N-AR FI NICA." Nici putul din curtea profesorului Crut nu mai da apa, asa ca prima grija de dimineata a dascalului este sa coboare pe la ora 5:00 in vale sa prinda rand la "izvoarele vii" si apoi sa plece la scoala. "Am adus si pompierii sa o curete, dar tot nu si-a revenit", spune dezamagit profesorul de geografie. Pana si fantanile sapate anul trecut acum sunt uscate. Pe langa faptul ca au secat, multe fantani au primit cu trei ani in urma bulina rosie, ceea ce inseamna ca apa nu ar fi potabila din cauza unei concentratii foarte mari de nitrati. Satenii spun ca asta n-ar fi "nica" pentru ei, "numai de-ar curge". Nea Cormolici, consilier in comuna, se plange ca la el apa e asa de sarata si de amara, ca atunci cand a irigat un petic de gradina, i s-au albit rasadurile si s-au uscat. La carciuma din sat, o mana de barbati dau, distrati, o alta solutie: "Bem cate o cana de apa de asta pacatoasa, cu mal, ca sa ne stingem setea si apoi jumatate de litru de rachiu, ca sa omoram bacteriile...".

DUC LAPTE SI IAU ZER. Din lipsa de apa, satenii din Vlasinesti potolesc setea animalelor cu zer, pe care il iau gratis de la fabrica de cascaval din apropiere

ADAPTARE. Gheorghe Fasola spune ca oile i s-au obisnuit mai repede cu zerul decat caii, dar acum nu mai fac nazuri

"ZAR" IN LOC DE APA. Inaintam pe ulita ca am auzit de o fantana care a fost facuta cu cateva luni in urma, iar acum este stearpa. Am gasit-o la nea Covaliu in batatura. Sateanul se invarteste pe langa put si nu indrazneste sa scoata o caldare, pentru ca vrea sa lase sa se mai adune apa. "De trei zile nu am mai scos apa, ca sa pot sa scot cativa litri, cand oi scoate. A doua zi dupa ce scot, este apa doar cat sa tina galeata jilava si apoi se mai aduna de la zi la zi, dar cu taraita." Batranul spune ca a patit necaz anul trecut din cauza apei din fantana asta noua. "Cinci milioane de lei am dat pe medicamente, ca am avut fierea si ficatul zdrente. Doctorul mi-a spus ca de la apa am ajuns asa." Batranul ia galeata si ne arata cat de murdara este dupa ce rastoarna apa din ea: in vas ramane un strat gros, maroniu, care scartaie cand barbatul isi trece palma peste el. "Un singur avantaj avem, spune razand nea Covaliu, apa asta ii mai spornica pentru mamaliga, e asa de plina de mal ca intra mai putin malai." Pentru vite si cal aduce cu galetile din vale, dar numai daca prinde in zori "ca-s altii mai harnici si mi-o iau inainte". Mai nou, si-a invatat animalele sa bea "zar", "si nu numai eu le-am obisnuit asa, multi din sat au facut asta". Cum iesim din curtea sarbeanului cu put de 15 milioane, nou-nout, care in toamna izvora de mama-focului, iar acum a saracit brusc, ne intalnim cu crescatorul de oi al satului. Are caruta plina cu butoaie de aluminiu, din care se ridica un abur gros care miroase a lapte acrit. "Am zar aici, spune crescatorul, cam 100 de litri pe zi imi trebuiesc si il iau gratis de la Icilul din deal. Uite cum sta treaba... spune sateanul proptindu-se mai bine in bici, eu duc lapte si-l vand la fabrica de cascaval din deal si ei imi dau zar pe gratis..." Nea Bejan spune ca iarna e cel mai greu cu adapatul, ca e garla inghetata si n-are cum sa duca oile acolo, " asa ca zarul e salvarea". "Muncesc cu baba mea de ne sar capacele, dar nu rausasc sa-mi ieu nici o pareche de ciubote", spune cu mahnire si-si ridica o cizma din care tasneste arcuit un jet de apa. "Macar oile sa o duca bine..."

COADA LA ICILUL DIN DEAL. Lasam in urma satul Sarbi si ne indreptam spre un altul care e mai pe deal, Miron Costin. Aici e si fabrica de cascaval de la care taranii iau "zarul". O luam la pas pana la gura fabricii ca sa prindem coada bidoanelor si gasim vreo cinci carute care asteapta. "Zarul nu curge mereu, ne spune omul fabricii, care are grija de instalatie si asista calm satenii. Acum asteptam sa vina masinile cu lapte de la cele 140 de centre de colectare si in jumatate de ora ii dam drumul." Ne asezam printre carutasi si ne incingem la vorba cu Gheorghe Fasola, cel mai tanar crescator de oi din zona. Are 21 de ani si creste cam 100 de oi, pe care le-a invatat si el sa bea zar, "ca apa de unde?". "Car in fiecare zi 400 de litri de zar, de cand cu seceta asta. De dimineata de la sase pana seara la cinci. Putem lua si 1.500 de litri pe zi, nimeni nu-ti spune nimic... si nici nu-i cu suparare ca unul ia mai mult si unul mai putin." Producatorul de cascaval, care este de loc din satul Miron Costin, sufera si el din cauza lipsei de apa, de aceea vrea sa-si ajute consatenii atat cat poate. "Macar cu zerul sa-i pot ajuta", spune patronul Mitica Solomonescu. "Am sapat in toamna un put langa fabrica cu care nu mai facem fata. Am ajuns sa aducem apa cu cisterna din Saveni, orasul din apropiere, ca sa nu ne scada productia." Este al 13-lea producator de cascaval din tara si primul producator din judet, iar zilnic are nevoie de aproape 100 de metri cubi de apa. "Nu ma gandesc sa plec de aici, pentru ca 7.000 de oameni din satele din apropiere aduc laptele la mine, spune hotarat Solomonescu. Sper sa prindem un proiect SAPARD pentru construirea unor bazine de colectare a apei si sa punem pe picioare un sistem de aductie." Primarul Ionel Oniciuc sustine ca in comuna exista deja niste bazine de colectare, de unde cu zeci de ani in urma era alimentat orasul Saveni. "Asa ca n-am lua-o chiar de la zero, le-am putea repara pe alea si am trage de acolo conductele", planuieste primarul.

"DA, DOAMNE, PLOAIE". Am luat-o spre Avrameni, comuna cu vreo noua sate. De data asta, pe un drum mai pietruit. In Aurel Vlaicu, primul dintre ele, aflam ca apa fara mal gasim doar langa scoala. Ajunsi acolo, tragem cateva minute si la preotul satului. Parintele Andricioaiei ne spune cu strangere de inima "ca asa cum se vede, saracia e lucie in zona, dar acum cand nu este nici apa chiar ca suntem lipiti pamantului". In vara, oamenii i-au cerut sa faca o slujba pentru inlaturarea secetei si parintele nu s-a dat deoparte. A facut trei procesiuni religioase pentru chemarea ploii in camp cu mai multi preoti, "dar n-a plouat decat un pic", spune oftand parintele. "Din pacate, oamenii locului isi ineaca din ce in ce mai mult saracia in alcool si intra cu totii intr-o letargie." Primarul din Avrameni e ingrijorat ca numarul animalelor a scazut drastic in comuna. "Nu sunt nici asociatii agricole, populatia a imbatranit, acum si cu seceta asta, nu o ducem prea bine." Dintre avramaneni, taranii din Ichimeni, un sat cu vreo 200 de suflete, o duc cel mai greu cu apa. In sat se poate ajunge doar pe un drum de exploatare si acolo nu sunt deloc puturi. Apa ajunge cu ajutorul unui sistem prin cadere, vechi de 40 de ani, "care nu mai poate s-o duca prea mult", spune Ioan Carnu, primarul comunei. "In ’89, in zona noastra se lucra la un sistem de alimentare cu apa din Prut, dar a ramas neterminat, mai mult s-au furat pe rupte din ce s-a facut: tevi si alte alea... Daca l-ar fi terminat, nu cred ca am fi ajuns la lipsa asta de apa", adauga primarul. Aflam ca si in Avrameni numeri pe degete fantanile care n-au secat si au apa buna, adica cele cu bulina verde. Din poarta in poarta, descoperim ca prin tinut umbla si o superstitie legata de apa... "Cica seceta vine cand un mort din alta parte trece hotarul aici. Alti tarani sunt sceptici: "Acuma o fi bantuit pe aici mortul strain sau nu, nu mai stim, pe noi e clar ca ne bantuie duhul saraciei".

COADA LA APA

"Ma trezesc la 5:00 dimineata ca sa prind rand la fantana din vale, unde izvorul inca n-a secat. Mai tarziu ori ii apa tulbure, ori nu mai gasesc deloc. Abia dupa ce ma intorc de la apa, pornesc spre scoala. Fantana mea nu da apa, chiar daca am adus si pompierii s-o curete" - Ioan Crut, profesor de istorie-geografie in satul Sarbi

PUTURI DE BULINA ROSIE

Comuna Vlasinesti, de care tin satele Sarbi si Miron Costin, are vreo 3.700 de suflete. Din cele 600 de fantani din comuna, mai mult de trei sferturi au secat. In urma unei analize a apei care s-a realizat in anul 2001, s-au gasit in majoritatea puturilor o concentratie de nitrati mult mai mare decat limita la care apa poate fi considerata potabila (50 mg/l). S-au descoperit valori de cinci si chiar de zece ori mai mari. Riscurile la care sunt expusi taranii sunt aparitia cancerului, leziuni ale creierului si chiar deces. Iar sugarilor, concentratia mare de nitrati din apa le poate provoca "boala albastra de fantana" (senzatie de sufocare), care poate duce la decesul micutilor. Asta se poate intampla chiar daca apa a fost folosita doar pentru prepararea unor alimente, sustin medicii de la Directia Judeteana de Sanatate Publica, care au organizat cu trei ani in urma campania "Moartea Albastra", in timpul careia s-a facut analiza apei din zona.

GATIREA PENTRU UE

Nici 4% din casele din Comuna Vlasinesti nu sunt construite din materiale durabile. In urma unei vizite peste Prut, primarul Oniciuc a hotarat sa infiinteze o societate la nivel comunal. A cumparat o masina de facut boltari, o masina de facut tigla si una de pavaj si a angajat 40 de someri. Astfel ca pe locuitorii din comuna care vor voi sa-si faca o casa nu-i vor costa decat materialele de constructie. "Asta m-am gandit ca ar fi solutia prin care sa incurajez schimbarea la fata a comunei", spune primarul. Echipa comunala face lucrari si la satenii din alte comune, care insa nu beneficiaza de avantajele vlasinastenilor. Pentru ceilalti, "pretu-i pret". De asemenea, vlasinastenii au cumparat prin societatea comunala si cele necesare unei ferme de melci, dar seceta prelungita le pune la indoiala reusita proiectului.

CISTERNA SI COROVASLA

Nicolae Ungureanu, satean din Miron Costin, are 75 de ani si "nu mai e asa de in putere ca sa galopeze prin ditai noroiul cu galetile cu apa", dupa cum spune chiar el. Asa s-a gandit sa aduca apa cu cisterna din parau si s-o verse in fantana, ca sa aiba de Sarbatori. "Am inchiriat o cisterna, spune nea Ungureanu... vorba vine ca am inchiriat-o, ca-l cunosteam pe baiet si i-am platit doar 300.000 de lei motorina si am adus sapte tone de apa, pe care am varsat-o in fantana." Din afacerea asta, batranul a avut apa doua saptamani, "si stii de ce am patat asa?... Nu, ca am folosit eu atata apa, ci a supt-o pamantul, care-i chiatra de tare." La doua strazi distanta, cu o corovasla facuta dintr-o creanga de salcam in spinare, Gheorghe Slabu paseste greu varsand din caldarile pe care le balanseaza cu ritm. "Na pozna, mosule, cu apa asta. Am 79 de ani, dar n-am vazut sacita ca asta. La mine se mai duce ficior-miu si aduce. Da, sa vezi ce patam?! Cand eram tanar, am facut cu un tovaras o fantana, care si acuma-i buna, ici de vale. Dar cand ne ducem sa luam de-acolo, ca a noastra nu mai da, ala ma ocaraste. Zice sa nu mai ieu, ca i-o sac..., a uitat ca am facut-o in tovarasie cand eram flacai", zice batranelul scuturand din cap. Cumva izolat de sat sta nea Dumitru Buduca, care nu se plange de greul soartei cu apa. "Toata viata n-am avut apa buna in curte, a fost amara de la inceput. Acu aduc de la 1 kilometru, da’ nu-i bai, ca-mi place. Tre’ sa am ocopatie, ca altfel ma doare trupul."