Un 1 Mai mai bun pe schiuri decât pe plajă

Puține sunt stațiunile din România unde zăpada rezistă suficient de mult pentru a se putea schia în luna mai. În țara pârtiilor fără zăpadă, există totuși resorturi unde pistele sunt proiectate cu cap și unde se pot practica sporturile de iarnă până târziu în primăvară. Iată povestea unui astfel de loc.

Pe drumul care leagă Oltenia de Ardeal, la Voineasa, 70 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, sus în Munții Lotrului, zăpada rezistă pe unii versanți până în iunie. E un loc care a atras atenția și lui Ceaușescu care apucase să  ordone proiectarea a zeci de kilometri de pârtii la altitudini care ajung la 2000 de metri. Profilul versanților era perfect, la fel și peisajul care se întinde la poalele munților. Dacă Dumnezeu ar fi gândit Raiul ca pe o zonă montană, cu siguranță s-ar fi inspirat de aici: un vârf de munte care se ridică semeț la poalele lacului Vidra, cel cu apa care își schimbă culoarea de la verde crud la turcoaz, ca să nu se plictisească niciodată turistul privindu-l. „Peisajul de aici îți taie respirația. De fiecare dată rămâi cu gura căscată, ești atât de fericit! Eui vin aici de șase ani și totuși de fiecare dată sunt în extaz, când ajung acolo sus și pornesc în coborâre tot timpul senzația e aceeași: că o să cobor și o să planez la un moment dat deasupra lacului”, ne spune Ramona Fodor, o schioare împătimită și în același timp reprezentanta firmei care administrează pârtia.

Gâlceava politică și investiții lăsate de izbeliște

Povestea acestei pârtii începe în anul 2010 când ministrul Dezvoltării de la acea vreme, Elena Udrea, a decis să readucă la lumină vechile planuri ale stațiunea de schi din Munții Lotrului pe care comuniștii nu au apucat decât să o proiecteze nu și să o construiască. Strategia era ca aici să se pună la punct o stațiune care să concureze cu cea a bulgarilor de la Bansko, mai ales că la capitolul peisaj am putea spune cu mândrie că îi întrecem. Și i-am fi întrecut și la capitolul pârtii pentru că aici se estima acum 8 ani că vor fi 80 de kilometri de pârtii de cea mai bună calitate, multe dintre ele omologate pentru a se ține  pe viitor, o cupă mondială de schi. Dar minunea nu a ținut mult. Pe când la Voineasa lucrările erau în plin șantier, s-a schimbat Puterea. Noii veniți au decis că ce au făcut ceilalți e o prostie și au tăiat finanțarea proiectului. Constructorul s-a trezit deodată pe un șantier neterminat cu lucrări de 7 milioane de euro efectuate și neplătite. Mai mult, ar mai fi avut nevoie de 4 milioane de euro pentru ca domeniul să fie adus la un stadiu acceptabil pentru a se putea schia. Pericolul era uriaș pentru că statul nu numai că pierdea oportunitatea de a avea o nouă stațiune, dar și banii investiți până atunci în utilaje care ar fi rămas nemontate. „Dacă nu ar fi continuat finanțarea acestui domeniu schiabil am fi avut instalații de ultimă generație foarte moderne, cu două telegondole, cu două teleschiuri și un telescaun care ar fi ruginit la fața locului, ca alte instalații care se află în România și ruginesc la fața locului”, este convinsă Ramona Fodor.

Ce faci când statul te ignoră?
Cei de la firma de construcții s-au dus la București la noul guvern Victor Ponta să le explice că indiferent de culoarea politică a celui care inițiase proiectul din Munții Lotrului, toată lumea ar avea de pierdut dacă nu sunt continuate lucrările. „Am fost la domnul Dragnea cu poze din proiect și cu invitația de a vizita acest loc, de a vedea ce potențial este. Am fost trimiși de colo-colo. Mi se pare un drum amar atunci când încerci să faci ceva bun pentru o întreagă comunitate”, își amintește Fodor.

Și atunci constructorul s-a aflat în fața a două opțiuni: ori să abandoneze lucrările și să încerce să își recupereze banii de la primăria Voineasa, beneficiarul proiectului (lucru care ar fi dus foarte probabil la falimentul localității) ori să continue lucrările pe cheltuiala lui, o variantă mult mai riscantă. Și a mers pe varianta riscantă: a hotărât să continue treaba statului cu propriile fonduri. Pentru asta societatea s-a împrumutat de 11 milioane de euro în plină criză financiară, cu o dobândă colosală. Au terminat montarea instalațiilor de schi, și au făcut pârtii de restul banilor. Doar 9 kilometri din cei 80 calculați inițial. Însă pistele au fost amenajate perfect, ca în Occident așa că la noua stațiune „Transalpina Schi Resort” au început să apară valuri-valuri de turiști mulțumiți că în sfârșit au condiții de schi impecabile, ca afară. În fiecare zi din sezon pârtia e plină cu schiori veniți cu autocarele din toată țara, de la sute de kilometri depărtare. Au început să apară și micii întreprinzători care organizează excursii acolo, cum este Cristian Rădulescu, un împătimit de schi din București care aduce regulat două autocare pline cu turiști.„ Eu cred că nu e dezvoltat nici cinci la sută din potențialul de aici. Nu pot să spun de ce nu merg atât de bine lucrurile pe planul acesta. Nu știu de ce nu merg lucrurile atât de bine pe niciun plan până la urmă. Din păcate ne mulțumim cu puțin în România și când vine vorba de schi”, oftează Rădulescu.

Fără locuri de cazare

Într-adevăr ne mulțumim cu puțin pentru că la aici ar fi putut fi mult mai mulți turiști. Dar nu se poate din pricina autorităților. Mulți din potențialii clienți sunt alungați de drumul de la Râmnicu Vâlcea care e o catastrofă, la fel și cel de la Petroșani. Dacă vii cu mașina aici riști să te mai poți întoarce acasă doar pe schiuri. Alții sunt descurajați de prea puținele locuri de cazare din zonă. Oricât de mult ți-ar plăcea pârtia, nu ai cum să vii aici dacă nu ai unde să dormi. În comuna Voineasa, cea mai apropiată localiltate de domeniul schiabil, sunt câteva sute de locuri de cazare, insuficiente pentru zecile de mii de turiști care și-ar dori să vină aici. Hoteluri nu există și, dintre pensiunile existente, cele mai multe sunt extrem de departe de pârtie, chiar și la peste o oră de mers cu mașina pe un drum de coșmar. Autorizații pentru noile hoteluri le dă primăria și tot ea ar trebui să găsească eventuali investitori care să vină aici, așa cum s-a întâmplat de exemplu la vecinii noștri bulgari, la Bansko. Dar edilul din Voineasa are altă viziune:„Oamenii caută cât mai aproape de pârtie: ͑͑͐͐͐<< Nu avem domnule unde să dormim! >> Nu știu ce au văzut prin alte, părți, se dă jos din hotel și se pune pe schiuri”, strâmbă din nas primarul din Voineasa. Dar dacă ar fi mers într-o stațiune din străinătate ar fi văzut că tocmai asta e cheia succesului. Acolo hotelurile sunt cât mai aproape de baza pârtiei și de instalațiile de transport, ca să meargă turistul cât mai puțin în clăpari până pe pârtie. Dar primarul ne explică faptul că și dacă ar vrea să dea autorizații de construcție cât mai aproape de Transalpina Ski Resort, tot nu ar putea pentru că majoritatea terenurilor se află în litigiu. Anul acesta spre deosebire de alți ani nu se va mai schia de 1 Mai la Voineasa. Resortul s-a închis cu două săptămâni mai devreme, dar nu din lipsă de zăpadă, ci din prea puțini turiști dispuși să își mai rupă mașinile până acolo.

„Oamenii caută cât mai aproape de pârtie: ͑͑͐͐͐<> Nu știu ce au văzut prin alte, părți, se dă jos din hotel și se pune pe schiuri” primarul din Voineasa


„Peisajul de aici îți taie respirația. De fiecare dată rămâi cu gura căscată, ești atât de fericit! Eui vin aici de șase ani și totuși de fiecare dată sunt în extaz, când ajung acolo sus și pornesc în coborâre tot timpul senzația e aceeași: că o să cobor și o să planez la un moment dat deasupra lacului”, Ramona Fodor

Domeniul schiabil din România este format din 189 de pârtii omologate, ce au  o lungime totală de 164 de kilo­metri, dintre care două pârtii autorizate în 2017. Dintre acestea, doar 55 de pârtii din ţară au o lungime de peste un kilometru, doar două pârtii au peste trei kilometri lungime şi una singură sare de 4 kilometri lun­gime