Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un fost angajat al Tractorului Brasov vrea să reînvie vehiculul agricol românesc care a făcut istorie o jumătate de veac. A proiectat un nou model de tractor și caută finanțatori pentru a-l fabrica pe vechea platformă industrială.
Rămășițele uzinei tractorul încă se mai văd deși în teorie aici nu mai e o platformă industrială ci un ansamblu rezidențial de lux. Dar cu tot cu mall-ul uriaș construit peste ea, cu toate sutele și miile de apartamente înălțate, cu toat cu magazinele clădite peste noapte, încă e greu să acoperi cei cu mult peste un milion de metri pătrați ai fostei uzine. Acolo unde au mai rămas părți din fabrică ochiul descoperă hale ruginite cu tencuială roasă și geamuri sparte. Dar parcă mai stridentă decât ruinarea asta e liniștea ca de cimitir care s-a așternut peste atâta spațiu din Brașov. Suntem la una din vechile porți ale complexului și ne auzim pașii pe grohotișul de pe jos. În urmă cu douăzeci de ani în urmă în același loc nu te puteai auzi om cu om. „Aici era un du-te vino continuu, un furnicar, se lucra în trei schimburi”, ne spune un fost angajat al uzinei, Vasile Pescaru în timp ce scurtează intrarea în fosta turnătorie a fabricii: o portă ruginită cu o cabină de pază rămasă fără geamuri și uși. A mai supraviețuit agățat pe gard un semn de circulație pe care scrie : „punct control”, dar lucurile par scăpate de mult timp de sub orice control.
Sfărşitul tragic al unei poveşti de succes
„Pe poarta asta se aducea materia primă, lingorile de fontă și se duceau acolo unde era turnătoria. O turnătorie modernă”. Ne indică un câmp gol. Cineva a dărâmat turnătoria. Așa, ca să nu stea în drum. Se mai văd depozitele unde ajungeau componentele produse în toată țara pentru multele modele de tractoare care se asamblau aici. Vasile Pescaru a trăit anii măririi Tractorului Brașov. Pentru el ruinele din fața noastră au un alt impact căci a văzut cu ochii lui cât de multă muncă a fost între acele ziduri care stau astăzi inutil sub soare. Își amintește că aici ieșea pe poarta fabricii un tractor la fiecare 9 minute iar producția de buldo-escavatoare încerca să țină și ea ritmul cu cererile din exterior dar mai ales de pe piața internă. „Țin minte când intram pe Poarta 2 a fabricii și stătea scris: «Record absolut! S-au fabricat luna aceasta 365 de buldozere». Cu acest timp de buldozere s-a construit toată România inclusiv Transfăgărășanul și Canalul Dunăre-Marea Neagră”. Înainte de 1989 Pescaru a fost unul din angajații care țineau legătura cu clienții din afara țării. Călătorea mult și stătea cu anii în străinătate pentru a acorda asistență tehnică în țări unde uzina din Brașov avea contracte. Fie că a stat în Asia sau în Europa, toată lumea ridica în slăvi mașinile fabricate sub Tâmpa. „Ne spuneau că nu pot trăi fără tractorul românesc. Nu cred că este vreo țară în lume unde să nu fi ajuns tractorul nostru”. Documentele de arhivă arată că uzina făcea exporturi în țări precum Statele Unite ale Americii, India, Iran, Rusia, Congo, Zambia, Brazilia sau China. O parte din aventura chinezească a trăit-o la fața locului și Vasile Pescaru. Se întâmpla la scurt timp după moartea liderului comunist Mao Zedong iar chinezii doreau să construiască la ei în țară o fabrică de tractoare. „Au fost invitați la o expoziție toți fabricanții de utilaje agricole și industriale din lumea capitalistă iar din lagărul comunist fusese chemată doar România. Ne-au pregătit un teren și ne-au pus pe toți producătorii să arătăm ce pot face mașinile noastre. România a câștigat! Țin minte că cei din SUA au ieșit din competiție după ce la demonstrația de arătura cu plugul reversibil nu a fost capabil să mai iasă cu roata din brazdă”, susține Pescaru. Zice că după demonstrația exemplară de atunci, România a fot desemnată de China să construiască în acea regiune o fabrică de tractoare după modelul și standardele celor de la Brașov.
Citește pe Antena3.ro
Dezastru cu sprijin guvernamental
Acum toate astea sunt simple amintiri. După 1990 uzina a intrat în declin mai ales după ce contracte cu partereni strategici ai uzinei din străinătate au încetat și nu au mai fost reînnoite. Declinul a fost accelerat de guvernele incapabile să găsească o soluție salvatoare așa cum celelalte țări ex-sovietice au găsit pentru industria lor similară. De pildă Polonia a reușit să își păstreze aproape toate fabricile de utilaje agricole de dinainte de 1989. Încă din primii ani de după evenimentele din 1989 era clar pentru toată lumea că fără o privatizare rapidă, întreprinderea va muri mai devreme sau mai târziu. Pe atunci Vasile Pescaru nu a așteptat să îl prindă privatizarea în fabrică ci s-a dus el către privatizare. Și-a închiriat o hală în primii ani de după '90 și s-a apucat să facă pluguri și alte utilaje agricole pentru modelele de tractoare pe care le-a slujit o viață. Firma lui supraviețuiește și astăzi deși acum zece ani a ieșit pe poarta platformei industriale din Brașov ultimul tractor românesc. Uzina, o mare parte din ea era deja un munte de moloz, a fost vândută în 2007 scătre un dezvoltator imobiliar care și-a propus să construiască un hotel de patru stele, 8000 de apartamente și un uriaș complex comercial de 100.000 de metri pătrați. Astăzi mall-ul e gata. Vasile Pescaru ni-l arată și ne spune că e exact pe amplasamentul fostei secției care făcea inima mașinii agricole românești. Fostul angajat privește magazinul uriaș de departe și nu vrea să se apropie prea tare. „Eu nu am intrat niciodată în mall. Mi-e greață. Am ajuns doar piață de desfacere. A fost simplu: demolezi o fabrică ca să faci niște supermarketuri pentru că ei trebuie să își vândă producția din țările lor. România a ajuns o colonie. După Revoluție a fost lăsată cu porțile cetății deschise și au zis: «Veniți, băieți, este liber, e gratis!». S-a demolat, s-a devastat, s-a furat, s-a jefuit”.
50.000 de tractoare, anual producea uzina de sub Tâmpa în 1990. Mai mult de jumătate dintre acestea erau destinate exportului
Vasile Pescaru nu vrea să lase lucrurile așa și visează să rescrie el istoria tractorului românesc. Vrea să facă de la zero un nou tractor autohton sub o nouă marcă. A fost ambiționat mai ales după ce a aflat că Slovenia are fabrica ei de tractoare. „Până și slovenii care sunt 2 milioane cu toții fabrică de toate, și la noi nu se poate face nimic”. Așa că s-a apucat de treabă: a pus mâna pe creion și împreună cu un prieten a proiectat un nou model. Motorul a găsit să îl producă pentru început la o firmă din Croația iar restul componentelor ar putea să le facă la el în fabrică. Numai că pentru asta ar avea nevoie de un susținător financiar care să creadă în visul lui.
„Țin minte când intram pe Poarta 2 a fabricii și stătea scris: «Record absolut! S-au fabricat luna aceasta 365 de buldozere». Cu acest timp de buldozere s-a construit toată România inclusiv Transfăgărășanul și Canalul Dunăre-Marea Neagră”, Vasile Pescaru
După ani de frâmântări sociale şi eşecuri guvernamentale, în vara lui 2007, în schimbul a 82 de milioane de euro, cele 125 de hectare cu hale pline de tractoare și piese de schimb sunt scoase la vânzare. Noul proprietar e SC Flavus Invest SRL București. Compania e deținută de fondul britanic de investiții Centerra Capital Partners, iar pe locul uzinei se anunță ridicarea unui mall, a unui centru commercial și a mai multor blocuri. Ceea ce s-a şi întâmplat. Dar nu a dispărut numai uzina. În 2014, planurile tractoarelor pentru care România lui Nicolae Ceaușescu a plătit sume importante sunt de negăsit.
