Un român a fost... Preşedintele a 2,5 miliarde de oameni

Ce poţi să crezi trecând pragul acestui om? Că e dramaturg, fiindcă scrie piese de teatru. Că e filolog, deoarece vorbeşte câteva limbi de circulaţie internaţională, şi unul dintre regretele sale este că nu a găsit timp suficient pentru a învăţa şi chineza la nivel de traducător.

Că e militant, fiindcă s-a născut în Basarabia, şi ar da orice să ştie alipită Moldova de peste Prut la patria mamă. Că e diplomat, căci a reprezentat România la Naţiunile Unite, a văzut toată lumea, din Ulaon Bator la Bruxelles şi Ottawa, de la New York la Karachi şi Sydney în calitate oficială. Şi, în sfârşit, că e arhitect, deoarece a fost ani la rând arhitectul-şef al Capitalei, numit în această funcţie de Ceauşescu însuşi după marele cutremur din 1977.

Chiar dacă nu pot fi extrem de riguroase, ultimele recensămine arată că, la nivel mondial, sunt între două şi două miliarde şi jumătate de vorbitori de limbă engleză. Ca o curiozitate, ţara cu cei mai mulţi astfel de vorbitori nu este America, ci India (800 de milioane) şi din urmă vine tare China, urmată de Japonia, unde 3,5 milioane de elevi o studiază în şcoli. De altfel, la ora actuală, s-a ajuns la situaţia în care numărul celor care vorbesc limba engleză neavând-o ca limbă nativă l-a depăşit pe cel al acelora născuţi în ţările unde limba lui Shakespeare este limbă oficială.

Timp de un an calendaristic, din toamna lui 2007 şi până în 2008, preşedinţia Consiliului Uniunii (Mondiale) a Vorbitorilor de Limbă Engleză (The English Speaking Union - ESU) a fost deţinută de domnul arhitect Alexandru Budişteanu, primul şi singurul român care a devenit, în acest mod, preşedintele a peste două miliarde de oameni de pe întreaga planetă. A concurat la votul reprezentanţilor celor 53 de filiale din întreaga lume reunite la Tokio cu un austriac şi cu un german. Şi a câştigat datorită programului său pragmatic şi a fluenţei discursului rostit în plen.

ENGLEZĂ... CHIAR, DE CE ENGLEZĂ?
Explicaţia domnului Budişteanu pentru supremaţia incontestabilă a englezei are ceva din pragmatismul şi umorul britanic. "Este simplu, spune domnia-sa, engleza este mai uşoară, pe care o înveţi rapid cât să te poţi descurca şi, foarte important, aproape fiecare naţiune îşi are... engleza ei. De exemplu, chinezii, care vorbesc o aşa-zisă «Chinglish». Cât timp oamenii se pot înţelege între ei, treaba merge.

Cuvintele sunt scurte, cu siguranţă un text de două pagini în engleză, tradus în franceză, va avea o pagină în plus..." Dar teoria preferată cu privire la engleză este, mai în glumă, mai în serios, povestea cu marinarii. "Eu cred că engleza, spune fostul funcţionar ONU, este limba unor marinari care trebuiau să transmită comenzi scurte pe vas în condiţia în care clima nu le permitea să deschidă prea tare gura! De altfel, singura limbă din lume care poate fi vorbită perfect, ba poate chiar mai bine cu un creion sau o pipă în gură. Încercaţi acelaşi lucru în italiană sau în franceză şi vedeţi ce iese! 

 

DEMOCRAŢIE TIMPURIE
Se spune că prin anii 1770 şi ceva, în America ce abia începea să fie şi "Statele Unite", s-a pus problema care să fie limba curentă, germana sau engleza. Cu ocazia votului care a urmat, toată lumea, dar mai ales coloniştii germani, numeroşi, serioşi şi muncitori, au crezut că germana va fi preferată. Cu toate acestea, şi se spune că acesta a fost unul dintre primele exerciţii de democraţie a statului nou creat peste Ocean, numărătoarea a dat câştig de cauză englezei, care a câştigat competiţia cu numai un vot în plus! Probabil că de aceea, nici în ziua de astăzi, limba oficială - deşi în fapt a rămas engleza pentru întreaga naţiune - nu este specificată la nivel federal.

Domnul Budişteanu este cel mai... englez dintre români, într-o ţară declarată - e adevărat, acum mai mult din curtoazie - francofonă pân' la moarte! De aici a împrumutat umorul rafinat, dar sănătos. Gluma sa preferată este aceea în care cărţile care se înmulţesc singure, "în fiecare dimineaţă găseşti încă doi-trei care abia aşteaptă să poposească în bibliotecă!". Alte glume sunt cele pe care le face pe seama sutelor de exponate care îi populează apartamentul, de la holul de intrare până în balcon, fără excepţie. Multora le spune modest kitschuri, dar fiecare are povestea lui.

Mexicanul grăsuţ din lut, "luat de la mama lui", peştele pirania ţintuit în perete, pentru care a fost denumit "americanul nebun", fiindcă nu a vrut unul vopsit în roşu, verde sau portocaliu, ci a aşteptat până i-au adus unul în culoarea sa naturală, elefănţeii indieni, despre care spune că "au acelaşi obicei de a se înmulţi singuri", cufărul spaniol de călătorie, cum mai sunt puţine în lume.

Arhitectul Budişteanu este un om care a clădit toată viaţa. Un singur lucru a dărâmat şi spune că o va face până la ultima suflare: barierele lingvistice.

 

Constantinescu, Iliescu, Băsescu...
Uniunea Vorbitorilor de Limbă Engleză (The English Speaking Union - ESP) este o asociaţie internaţională nonprofit înfiinţată în anul 1919 la Londra de ziaristul britanic sir Evelyn Wrench şi era dedicată iniţial relaţiilor lingvistice şi culturale între Marea Britanie şi America. Treptat însă, atât preocupările, cât şi aria sa de cuprindere s-au extins, Uniunea consacrându-se promovării înţelegerii globale pe baza folosirii limbii engleze.
În România s-a înfiinţat filiala ESU în anul 1996 şi a avut drept preşedinţi de onoare ultimii trei preşedinţi ai României.