Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Auguste Emile Picot (1844-1918) este unul dintre marii bibliografi ai Franţei – îi datorăm bibliografia exhaustivă a operei lui Corneille, de exemplu –, unul dintre primii care au cules ştiinţific şi au răspândit în Occident folclorul românesc, e cel care a înfiinţat prima catedră de limba română la o universitate vest-europeană (la Paris, în 1875)... Lui Emile Picot, Franţa, ca şi România, îi datorează mult, în plan cultu-ral. Puţini însă îl cunosc într-o altă postură a lui, cea de... spion al lui Napoleon al III-lea la curtea Principelui Carol I. Ca secretar francez al Principelui Carol I, a tras cu ochiul, a analizat şi a trimis informaţiile la curtea imperialăde la Paris, pe masa de lucru a lui Napoleon al III-lea. Codificate sau pur şi simplu strecurate ca nişte in¬formaţii oarecare printre date de interes general sau istorii de fa¬milie, relatările sale ajungeau mai întâi la mama sa sau la Madame Hortense Cornu (sora de lapte a împăratului) , de unde apoi erau retransmise la curtea de la Tuileries. Toate aceste scrisori sunt publicate acum pentru prima dată în limba română.
________
Scrisoarea a II-a
Romania, Bucuresti, 8/20 ianuarie 1867
*)
Fara indoiala, o Constitutie liberala e un lucru bun, dar, inainte de a vota legile in stil american, e important ca spiritul lor sa fie pregatit din timp; altiminteri, libertatea devine amagitoare si orice guvern - imposibil. Ce se intampla in Romania pare a fi facut pentru a demonstra cat de necesara, cat de indispensabila este intelegerea vietii politice, cunoasterea tuturor intereselor intelectuale si materiale care trebuie sa preceada aplicarea unui regim parlamentar perfectionat.
Unii prieteni imprudenti i-au jurat printului Carol, la venirea lui in Romania, o Constitutie care nu poate si nu trebuie considerata decat ca o nefericita utopie. In ochii tarii noastre simple si primitive, Printul este este responsabil pentru tot ce se face prin el, cu toate ca, potrivit frumoasei Constitutii, seful Statului are mainile legate. Politicienii de dreapta si cei de stanga (caci avem o dreapta si o stanga si nimeni nu s-ar multumi, la noi, sa fie doar devotat, pur si simplu, interselor tarii), declara, unanim, ca Printul trebuie sa aiba, constant, initiativa dar, cand acesta indreapta vreun abuz sau destituie un functionar e, imediat, acuzat de exces de putere si se invoca Constitutia si responsabilitatea ministeriala.
Trebuie, totusi sa ne explicam. Ce se vrea? Care sunt pretentiile partidelor?
Ar trebui le faca publice, fara ocolisuri, ca sa vedem cum trebuie actionat. Dar ce sa credem despre organele de presa care excita pasiunile agitatorilor? La noi, presa e absolut libera dar niciodata, in nicio tara, in nicio epoca, n-a existat o presa mai haina, mai proasta si mai ignoranta. Cu exceptia a vreo doua ziare care se respecta, marea masa a ziarelor care ne coplesesc nu e decat o adunatura de injurii, de minciuni si de infamii de orice fel iar toate aceste turpitudini sunt exprimate in stilul cel mai trivial. Mare fericire ca limba noastra nu e prea raspandita in strainatate, pentru ca lumea si-ar face o trista idee daca ne-ar judeca prin prisma acestor rusinoase elucubratii.
La o populatie de 4 milioane si jumatate de locuitori exista, in tara noastra, cincisprezece la douazeci de mii de persoane implicate in afaceri publice. Sunt acei oameni care desi abia daca se pot semna, vor sa faca parte din guvern, sa faca si sa desfaca ministere, sa-si atribuie lor insisi portofolii importante si rente pe masura. Afacerile publice nu au decat o valoare secundara; scopul lor principal e de a ajunge la putere si de a-si umple buzunarele.
Putem, acum, judeca cu dovezi la purtator, rezultatul ultimelor alegeri. Guvernul printului Carol s-a tinut, cu un dezinteres exemplar, in limitele ultraconstitutionale dar, s-o spunem franc, ministerul afacerilor publice s-a dovedit slab si neprevazator; in timp ce era atacat din toate partile, n-a luat nicio masura pentru a se constitui o majoritate de oameni sinceri si onesti; intr-un cuvant, nu s-a folosit nici macar de dreptul de legitima aparare. Ce s-a intamplat, de fapt? S-a intamplat ceea ce era previzibil: Camera, departe de a fi expresia vointei nationale, a devenit produsul urii si al ambitiilor celor doua partide...
Nu stiu care va fi decizia guvernului nostru, dar dizolvarea Camerei imi pare un fapt necesar si inevitabil. Trebuie alungati acesti oameni rusinosi, care cred ca timpul hotiilor se poate intoarce si ca, prin votul universal, un numar mic de indivizi are dreptul sa compromita existenta a patru milioane si jumatate de oameni.
Printul Carol pastreaza, in mijlocul tuturor acestor greutati, cea mai demna si cea mai frumoasa atitudine. El simte toata greutatea indatoririlor sale datoriilor si sunt convins ca nu-si va rata scopul propus. El a jurat sa salveze Romania si nu va da inapoi in fata niciunui sacrificiu.
*) Scrisoarea nu are destinatar, nici semnatura.
Traducere din limba francez` de Tudor Cires
Continuare in numarul viitor
Citește pe Antena3.ro
