Vineri la pranz la Spitalul de Urgenta Floreasca sunt deja toate televiziunile. Au venit de dimineata pentru ziua lui Adrian Nastase. Dupa amiaza este anuntat si un miting al simpatizantilor. La fiecare dintre cele doua intrari ale spitalului camerele video stau indreptate ca niste tunuri spre usi. "Nu se stie niciodata cine apare', ii zice o reporterita sefului pazei.
La intrarea ambulantelor sta si doamna Maria. E linistita si se sprijina cand de bordura, cand de balustrada. Nu are stare din cauza caldurii. A golit, de cand sta acolo, un bidon de doi litri de apa. "Merg la baie si-l mai umplu o data. Pana diseara, daca stau aici, trebuie sa ma hidratez, nu?', si chicoteste ducand un plic alb la gura. Are o scrisoare de incurajare pentru fostul premier. Vrea sa i-o transmita prin fiul acestuia, Andrei, care a anuntat ca face o conferinta de presa unde va citi testamentul politic al tatalui sau.
O gratiere si din partea colegilor de clasa
E praf si soarele s-a ridicat. In partea dinspre Soseaua Stefan cel Mare mai e si un "profesor doctor, scriitor, detinut politic'. Face greva foamei si isi tine umbra fruntii cu o cartulie albastra pe care scrie mic "drepturile omului'. Pe el nu-l intereseaza Nastase. Il doare, in schimb, justitia din Romania. "Eu am problemele mele, dom’le. Vor sa ma desproprietareasca abuziv in prelungirea Ghencea si am venit aici ca poate ma intreaba vreunul de la vreo televiziune ceva, iar eu sa spun pe post. Asta-i viata! Am avut ghinion si si-au facut langa mine case doar procurori, judecatori, medici, politicieni'. A zis ca n-a mancat de doua zile, dar din cand in cand isi mai lasa traista nesupravegheata si fuge dupa colt unde mai baga cate un covrig. Si-ar dori sa dea ochii cu fostul prim-ministru sa-l intrebe daca nu il poate ajuta cu terenul.
Doar cate-o ambulata mai face galagie. Un domn ars de soare impinge un carucior cu rotile. Ajunge la snopul de cabluri de la camerele televiziunilor si se impotmoleste. "Ma, dracu’ sa-l ia ca v-ati adunat toti aici! N-ajunge ca mergea greu asta?'
In spital, cati brancardieri, atatia paznici
Picioare, maini bandajate. Fumatori cu branula. Cate unul pentru fiecare usa. "Daca nu ii bagi in seama si nu te uiti la camere, nici nu stii ca e Nastase in spital', rade o asistenta la fumoar. Unul dintre barbatii in uniforma pazeste si intrarea de la Terapie Intensiva, unde este internat fostul premier. Nimeni nu pune mana pe usa. E angajat, parca, doar pentru asta. Tot el hotaraste cine intra si cine nu.
Ma intorc la doamna Maria care e o fosta colega de scoala a lui Adrian Nastase. "Il cunosc foarte bine, mai bine decat multi care vorbesc despre el la televizor. Inteleg ce e in sufletul lui acum si din acest motiv am venit aici sa ii urez la multi ani si sa ii aduc si lui un exemplar al cererii de gratiere pe care i-am trimis-o presedintelui'. Scoate din geanta hartiile si confirmarea faxului trimis catre Palatul Cotroceni. Nu stie ca cererea sa este ilegitima. Spera "din suflet' ca Traian Basescu il va citi si raspunde pentru ca are un "statut privilegiat de revolutionar'. Abia asteapta sa vina mai multi "simpatizanti' ca sa poata canta. "Am incercat sa il sun pe Adrian, dar nu a raspuns. Nu cred ca se simte bine. Nu mai incerc', spune grava in timp ce strange hartiile si le pune la loc, in poseta. Intre timp, fiul lui Nastase a anuntat ca nu va mai organiza nimic.
De pe la ora 15.30 incep sa apara oamenii. Nu au curaj sa se apropie. Unii stau pe langa Electrica, altii intra la un butic, iau o doza de bere si se intorc nu care cumva sa piarda ceva interesant. La 17:00 a apare cantareata Ionela Prodan care ii aduna pe curiosi, dar si pe cei adunati fara curaj sa inceapa urarile. Ei stau pe la colturi.
Si-alta data!
Unul are un buchet de flori, altul, o felicitare pe care o scrie pe sub mana "sa nu se vada urarea'. Altii au venit doar sa ii cante lui Adrian Nastase "La multi ani!' ca "poate da o bere'.
E bataie pe microfoane. "Da-te sa zic si eu ceva la lume', se impinge Maria Schicht pe langa Ionela Prodan si scoate hartiile ei sa le vada tot poporul. Cantareata se retrage si camerele ii raman ei. Vorbeste cu hartiile ei catre toate obiectivele. Radiaza. E fericita dupa ce microfoanele se retrag. "Normal ca m-am simtit bine cand m-au filmat toti. Poate s-a uitat si Adrian Nastase si vede ca i-am cerut deja lui Basescu ca el sa fie gratiat'.
Nu e foarte multa lume, cel mult 150 de persoane, dar mai toti striga, canta. E si o femeie care are un copil in brate. Nu vrea sa stea de vorba cu nimeni, dar se agita cu "Jos, Basescu!' cand pe o parte a drumului, cand pe cealalta. In directia Calea Floreasca sta un barbat inalt, bine facut, imbracat in haine militare. Tace si observa.
Toata lumea se agita. Doamna Maria mai arunca si ea cate un ochi pe cladire poate, poate se uita la ea fostul coleg de liceu. "Sigur ma vede la televizor daca nu se odihneste', rade ea in drum spre casa.
Cei mai multi dintre cei prezenti cred ca social-democratului i s-a facut o "mare nedreptate', iar dupa program vor sa mearga in Cotroceni sa il dea jos pe presedinte. Cel in haine de militar, cu ochelari masivi, incepe sa caute ceva in ghiozdanul din spate, unul voluminos. Scoate un pachet invelit intr-un material textil si se indreapta spre multime.
Simpatizantii sunt putini, dar cu randurile stranse. Stau inghesuiti pe marginea trotuarului, ocupat in mare parte de santierul de langa spital, iar jandarmii ii aduna intr-un lat dintr-o sfoara plina de noduri ca sa nu ajunga in zona pentru masini. Ajuns intre oameni, cel imbracat in haine imitatie de uniforma militara incepe sa ii cheme pe simpatizanti la pachetul lui. Era un banner pe care scria "La multi ani, domnule Adrian Nastase!' "Semnati! Semnati! Il duc eu la Nastase!' Brusc nu mai e atat de serios si da tonul cantarilor antibasiste, dar se amuza cand citeste primul mesaj scris cu majuscule "La multi ani, sefu’!'