Revolutia alternativa

De teama sa nu ranim sentimente sau de "judecata istoriei", ne scriem manualele de istorie cu precautie. Revolutia din Decembrie 1989 a fost standardizata. Cartile scolare o consemneaza insiruind evenimente, cronologic. Copiii nostri afla mai mult de-acasa sau din vecini pareri despre ce s-a petrecut in Decembrie ’89, pentru ca manualele scolare nu pot sa faca ceea ce insisi cercetatorii istorici n-au reusit.

Manualele de Istorie aparute in anul 2000 au reprezentat un pas inainte pentru invatamantul inchinat jumatate de secol tiparului comunist. Noile carti scolare au tratat diferit acelasi eveniment - Decembrie ’89 si au ramas an de an in urma cercetarilor recente.

Pe vremea cand regimul comunist cadea in Romania, liceenii de azi nu stiau nici sa citeasca, nici sa inteleaga semnificatia "revolutiei". Pentru cine nu a fost martor al acelor zile, manifestatiile televizate din Piata Universitatii sau primele proteste de la Timisoara intra in categoria "istoriei" alaturi de Adunarea de la Islaz sau Marea Unire de la Alba-Iulia.

Daca inainte de ’89, elevii si profesorii studiau Istoria pe un manual unic, 10 ani mai tarziu, o data cu "reforma lui Marga", clasele IX-XII au primit o programa de Istorie schimbata, laolalta cu manuale alternative.

TREI TIPURI. In prezent, pe piata exista patru manuale de Istorie de clasa a XII-a. Cu exceptia celor sapte randuri despre Revolutie din manualul Editurii RAO, cartile de scoala, publicate in 2000 sau reeditate in 2004, dedica doua, trei sau cinci pagini evenimentelor din decembrie ’89. Laura Capita, cercetator principal la Institutul de Stiinte ale Educatiei, sustine ca in manualele alternative de Istorie exista trei unghiuri de analiza: descriptiv neutra, conservatoare si foarte critica.

De exemplu, din patru manuale, profesorii de liceu pot sa aleaga intre doua variante nepartinitoare, o a treia care prefera sa elogieze "victoria FSN, care a obtinut 66% din voturi, si a lui Ion Iliescu (85% din voturi)". Ultima alternativa apare in manualul de la Sigma, care ii acuza pe cei care au luat puterea in 1989: "Doreau sa promoveze o politica de reforme asemanatoare cu cea intreprinsa in Uniunea Sovietica".

REVOLUTIE SAU REVOLTA. Termenii folositi difera de la manual la manual. "In Romania, rasturnarea regimului totalitar s-a produs printr-o ampla miscare populara care s-a transformat in revolutie", sta scris in paginile aparute la Editura Petrion, coordonate de prof. univ. Ioan Scurtu. Pe cand varianta Editurii Sigma, coordonata de prof. univ. Sorin Mitu, se limiteaza la: "Timisorenii au iesit in strada si astfel a inceput revolta din decembrie". Autorii manualului de la Humanitas sunt mai expliciti, folosind sintagma "revolutie anticomunista" si enumerand lozincile strigate la Timisoara: "Jos Ceausescu!", "Jos comunismul!".

ZIUA 22. In manualul de la Humanitas, autorii scot in evidenta ca la 21 decembrie "unitatile Armatei si ale Securitatii" au deschis focul impotriva demonstrantilor din Piata Universitatii. Dimpotriva, textul din manualul Editurii Sigma puncteaza numai ziua de 22 decembrie, cand "Armata a fraternizat cu demonstrantii". Manualul de la Petrion mentioneaza ca actiunile au atins apogeul in Bucuresti la 22 decembrie, cand Nicolae Ceausescu a fost nevoit sa fuga cu elicopterul, iar Ion Iliescu a citit "Comunicatul catre tara". In manualul Editurii Rao gasim doar doua referiri, anume la sectiunea de Repere cronologice: "21 decembrie - inceputul revolutiei la Bucuresti", "22 decembrie - constituirea noii structuri de putere, Consiliul Frontului Salvarii Nationale (CFSN), condus de Ion Iliescu".

TABU. Printre aspectele slab prezentate in manualele alternative se numara "pastorul maghiar", "misteriosii teroristi" si "comunistii reformisti". Doar doua manuale pomenesc de Laszlo Tokes, mentionand ca "la Timisoara, protestul catorva sute de credinciosi reformati s-a transformat intr-un protest fata de autoritatile comuniste". Teroristii apar in paginile a trei manuale, purtand titlul de "misteriosii" sau "diversionistii". Un singur manual specifica originea "revolu-tionarilor" ajunsi la putere, numindu-i negru pe alb: "fostii comunisti reformisti". In celelalte carti alternative, esalonul doi poarta doar nume proprii - Ion Iliescu, Silviu Brucan.

DECEMBRIE IN EUROPA. Programele educationale europene sugereaza Romaniei sa aplice si la nivelul istoriei nationale principiul multiperspectivitatii. Elevii ar trebui sa invete despre contextul extern ce a conditionat evenimentele interne de la Timisoara si de la Bucuresti. Din cele patru manuale puse la dispozitia scolilor, trei fac referire la "schimbarea raportului pe plan mondial", "politica de relaxare a comunismului, adoptata in Uniunea Sovietica de Mihail Gorbaciov" si "incercarile de desprindere din blocul sovietic ale Ungariei, Cehoslovaciei si Poloniei". Insa ce au uitat toti autorii sunt evenimentele ce tin de contextul intern. Mortii si ranitii de la Cluj sau Sibiu nu apar in manuale; de asemenea, revolta esuata de la Iasi nu figureaza la nici un autor.

REPRODUCERE. Pretul cartilor scolare variaza intre 15 si 20 RON. Pentru acesti bani, profesorii primesc manuale care de putine ori reusesc sa capteze curiozitatea, sa cuprinda rezultatele cercetarilor recente si sa-l determine pe elev sa retraiasca Revolutia.

Exercitiile de reflectie de la sfarsitul lectiilor pun accentul pe recunoasterea informatiilor, in detrimentul cercetarii individuale. Nici un autor de manual nu a propus ca, in temele de lucru pentru acasa, liceenii sa-si intrebe parintii cum au trait Revolutia si sa scrie marturiile lor directe.

"INTERPRETARE STANDARD IN TOATE MANUALELE"

Dragos Petrescu, directorul Institutului Roman de Istorie Recenta (IRIR), aminteste ca dupa 1974, PCR a pus bazele unui program de "faurire" a manualului unic. Initial, programul prevedea o istorie a romanilor in 38 de pagini, ce rezumau "dezvoltarea istorica a poporului roman". Manualul manualelor devenea tiparul de masura pentru restul cartilor de istorie din Romania comunista. "In prezent, avem o interpretare standard a Revolutiei in toate manualele alternative. De ce nu difera? Istoricii au tras concluzia ca pentru perioada de dupa ’89 e mai bine sa dea numai principalele elemente cronologice. Manualele nu pot sa faca ceea ce insisi cercetatorii istoriei n-au putut inca sa faca. Nu se pot da explicatii cauzale, oamenii sunt in viata, ne pot da in judecata, putem gresi usor", considera directorul IRIR. Tot el deplange felul ironic in care intelectualii romani au tratat revolutia romana. In Romania tranzitiei, unele manuale alternative ezita sa numeasca "revolutie" evenimentele din ’89, anuland astfel un moment cand romanii au avut curaj. "Intelectualii au gresit, pentru ca si-n ’56 in Ungaria a fost o revolta populara, in care rolul de lider a apartinut unui comunist reformator, Imre Nagy. Pe maghiari aceste aspecte nu i-au impiedicat sa faca un simbol din momentul Budapesta, astfel incat au putut sa se foloseasca de el cand si-au recladit democratia", spune Dragos Petrescu. Directorul IRIR considera ca exista doua probleme greu de rezolvat in analiza caderii regimului comunist. Trebuie explicat cum a fost posibil colapsul unui partid care in 1944 reprezenta o secta, iar in 1989 era format din patru milioane de membri. A doua problema: "Sa stim pe secunde cine si ce a facut. Aceasta e microistoria, unde cazuri personale par exceptionale, daca sunt luate deoparte, insa reunite dau imaginea normala a unui eveniment de amploare", incheie Dragos Petrescu. Directorul IRIR insista pe faptul ca generatia "decreteilor" - cei nascuti intre ’67-’69, e suprareprezentata in totalul victimelor de la Revolutie.

SELECTIE

Marius Chisu, director al Consiliului National pentru Evaluarea si Difuzarea Manualelor, declara ca informatia despre Revolutie nu s-a maturizat dupa 16 ani si ca istoricii nu se angajeaza sa dea verdicte. "In programa scolara aparuta in 1999 nu exista referiri exacte la Revolutia Romana, ci doar se specifica in capitolul Statul si societatea civila, punctul Caderea regimului comunist - aici autorii pot sa includa Revolutia", spune Marius Chisu, care adauga ca manualul alternativ nu mai este biblia elevului, iar noua programa il fereste pe copil sa reproduca mecanic lectia "1989 la romani". Procesul de selectare a manualelor alternative poarta amprenta lipsei de profesionalizare a autorilor si evaluatorilor - profesori alesi de inspectoratele scolare. Criteriul pretului de achizitionare poate fi decisiv in cazul elevilor proveniti din familii sarace. "Comisia, formata din maximum cinci evaluatori, face un clasament de calitate pe care-l compara cu punctajul determinat de pret. In prezent, 60% are pondere calitatea, iar 40% pretul. Exista riscul ca un manual de foarte buna calitate sa fie respins din cauza criteriului pret", mentioneaza directorul Marius Chisu.

SCOALA FARA ISTORIE

EVOLUTIE. Cartile de scoala au depasit nivelul manualului unic Pentru clasele I - X, ministerul a aprobat trei manuale pentru fiecare disciplina, iar la clasele a XI-a si a XII-a, cate cinci-sase. Educatorii si elevii aleg cate un manual pe care il primesc gratuit sau il cumpara de pe piata libera, cum se intampla in cazul invatamantului postobligatoriu, dupa clasa a X-a. Toate manualele poarta girul ministerial, iar variantele reeditate tin cont de feed-back-ul, sugestiile din scoli, astfel ca noile variante sunt si mai avansate. Laura Capita, cercetator principal la Institutul de Stiinte ale Educatiei, declara: "Profesorii se straduiesc sa-si imbunatateasca tehnica de predare, insa noile reglementari prevad ca Istoria nu se va mai studia la toate profilurile, pe motiv ca nu foloseste la profesionalizarea elevului". Altfel spus, elevii de la profilurile tehnologice nu vor mai invata nimic despre Revolutia romana si vor ramane cu ce s-a studiat in clasele de gimnaziu.

LECTIILE DIN 2000, DEJA INVECHITE

In 1999, Adrian Cioroianu, pe atunci asistent, a facut parte din echipa mixta de profesori universitari si preuniversitari, autori ai unuia dintre manualele de Istorie pentru clasa a XII-a, aprobate de Ministerul Educatiei si Cercetarii in anul urmator. Istoricul Adrian Cioroianu a scris capitolul in care apar singurele referiri din manual la Revolutie. De fapt, la inceputul subcapitolului "Dezvoltarea statului de drept si a institutiilor sale dupa 1989", exista sapte randuri despre decembrie ’89. Inceputul la Timisoara, continuarea la Bucuresti, executia sotilor Ceausescu, guvern provizoriu condus de Petre Roman, "31 decembrie - Legiferarea pluripartitismului". In rest, nici o referire la "comunistii din esalonul doi", la "morti si raniti" ori "transmisia in direct pe televiziunea nationala". Profesorul Adrian Cioroianu explica: "Orice manual e scris in functie de programa scolara si de politica editoriala. Consider ca in economia manualului am scris cat trebuia despre Revolutia romana. Va rog sa tineti cont ca manualul a aparut in 1999 si nu e drept sa il comparati cu manualele publicate in prezent. Nu puteam sa ofer elevilor informatii de care nu eram sigur. Manualul de Istorie nu e o carte de istorie".

LA VECINI

Manualele alternative trebuie sa tina cont si de sugestiile venite din zona europeana. Prezentarea istoriei nationale implica examinarea modului in care alte popoare au perceput evenimentele din Romania. Multiperspectivitatea il ajuta pe elev sa compare "revolutiile" din tarile vecine si sa-si formeze deprinderi sociale, civice si interculturale. Planurile-cadru de invatamant pentru clasele IX-XII tin seama de Planul detaliat de lucru asupra obiectivelor sistemelor educationale si de formare profesionala din Europa, ratificat de Consiliul European de la Barcelona in 2002.