Revoluţia cosmeticelor vine din Austria

de Dana Cobuz | 28 Sep 2008 • 00:00

EXCLUSIV ● VIZITĂ ÎN RAIUL PRODUSELOR DE ÎNGRIJIRE
Fără parafină, fără arome şi coloranţi sintetici. Uleiuri vegetale, grăsimi organice, tincturi din ierburi, ceară de albine, săpun din ulei de cocos sau de palmier, conservanţi şi emulsificatori naturali. Aşa s-au pregătit austriecii de la Styx Naturcosmetic GmbH, făcând alianţă cu natura în revoluţia cosmeticelor sănătoase.

Incursiunea în laboratoarele uneia dintre cele mai cunoscute fabrici de produse cosmetice din Austria, Styx Naturcosmetic GmbH, mi-a adus vag aminte de copilăria pionierească, în care tovarăşii învăţători şi diriginţi ne duceau în vizită prin diverse fabrici şi uzine, spre a vedea cu ochişorii noştri cum se fac pâinea, sticla, ţevile de oţel şi cărămizile. Pe atunci nu bănuiam toată viaţa care se află în spatele unui produs dealtfel neînsufleţit. Mă limitam la a mă minuna cum nisipul devine sticlă, ori făina pâine. Perspectiva este cu totul alta când priveşti tabloul naşterii unui lucru pe care-l foloseşti zi de zi cu ochi de om mare. Iar când imaginile de pe retină sunt completate cu arome ce-ţi îmbată simţul olfactiv şi cu atingeri de catifea pe epiderma-ţi avidă de răsfăţ, povestea unei astfel de experienţe abia începe...

REŢETĂ. Uleiurile esenţiale, laptele de iapă şi cartoful au ajuns vedete în lumea cosmeticelor, graţie reţetelor drogherilor din familia austriacă Stix

Cosmetice pe bază de lapte de iapă şi capră, cremă de mâini cu extract de cartof, linie de produse având ca ingredient principal uleiul esenţial de caise şi alte multe sute de “răsfăţuri” pentru doamne şi domni, toate create în spiritul “natural, fără parafină lichidă, fără arome sintetice, fără agenţi de colorare”, asta face Wolfgang Stix, în fabrica lui din Ober-Grafendorf, din Austria Inferioară.

O POVESTE DE SUCCES. Aromata istorie a cosmeticelor Styx începe înainte de primul război mondial. Pe la 1915, Florian Stix, bunicul lui Wolfgang, se încumetă să producă primele unguente şi tincturi cu proprietăţi curative. Tot bunicul Stix este “vinovat” şi de alifia cu unt din lapte de capră, devenit astăzi unul dintre produsele de top ale companiei. Fiul lui Florian, Erwin Stix, studiază medicina la Viena şi în 1965 pune bazele unui laborator de cercetare pentru linia de produse pentru îngrijirea pielii şi a părului şi o gamă de uleiuri eterice folosite încă de atunci ca ingredienţi naturali cu principii active şi esenţe aromatice. Apar şi primii importatori ai produselor Stix – Germania şi Elveţia, iar “moştenitorul” Wolfgang se şcoleşte ca farmacist. Din 1984, acesta preia afacerea, care trece printr-o perioadă mai dificilă până în 1991, an în care fabrica se mută din St. Pölten la Ober-Grafendorf. Practic, Wolfgang reconstruieşte mica afacere de familie şi, mai mult, o transformă într-o industrie a produselor obţinute din materie primă organică. Ambiţia de a duce mai departe numele Stix l-a determinat chiar ca, vreme de câţiva ani, să-şi petreacă viaţa într-o mică clădire din incinta fabricii, care ziua îi servea de birou şi noaptea de dormitor.

PAZNICUL SUCCESULUI. Wolfgang Stix, un “fuhrer” al cosmeticelor

CAPITALISM. Urmând întru totul spiritul tatălui şi al bunicului său, care au trudit la prepararea produselor cosmetice naturale, Wolfgang Stix a intensificat munca de cercetare în laborator, a lărgit gama de produse şi a pus bazele unei reţele pe piaţa internaţională. În nici 20 de ani, această mică afacere din Austria Inferioară a devenit o firmă de succes care îşi exportă produsele sale în 40 de ţări de pe cinci continente. Mica fabrică din Ober-Grafendorf a fost îmbogăţită prin apariţia unui muzeu al drogheriei Stix, a unui magazin şi a unui SPA. De-a lungul anilor, gama de produse a fost treptat extinsă, cuprinzând în momentul de faţă peste 700 de produse. Tehnologia de producţie este una de ultimă generaţie, care face posibilă procesarea mecanică a produselor cu aceeaşi grijă ca şi cum aceasta ar fi executată manual.

PEISAJ IDILIC. Natura pare că face un favor lui Wolfgang Stix, cel care îi “fură” ierburi, fructe şi flori pentru a le transforma în uleiuri esenţiale. La laboratoarele de la Ober-Grafendorf ajungi străbătând drumuri ce taie văi însorite, fâneţe şi păduri pline de viaţă. Ce habitat mai fericit putea avea un lăcaş în care se prelucrează darurile “Doamnei verzi”? În curtea fabricii, farmacistul Stix a plătit, la rându-i, tribut naturii celei generoase, amenajând mici colţuri de Rai: un iaz acoperit cu nuferi, ronduri de flori aşezate într-o geometrie semi-sălbatică, copaci îngrijiţi la fel de bine ca într-o grădină botanică.
Peisajul idilic nu te face să bănuieşti ce se întâmplă în interiorul halelor din curtea fabricii. Maşinile care macină, distilează, amestecă, încălzesc, răcesc, îmbuteliază, pun etichete nu fac nici un zgomot. Liniştea care înconjoară locul pare că a fost instituită prin lege şi nimănui nu-i este permis să o tulbure. Nici măcar turiştilor ajunşi în zonă, care sunt cu drag invitaţi să vadă cu ochii lor cum se fabrică produsele de aici.

MINUNĂŢIE. Săpunurile naturale sunt o altă specialitate a casei

Orice vizită la Ober-Grafendorf începe cu o mică incursiune în istoria cosmeticelor Styx. Unde se putea întâmpla asta, dacă nu în “Museum”-ul dedicat chimiei, amenajat într-o pivniţă. Aici sunt expuse o instalaţie de distilare de la începutul secolului XX, mojare cu pistil şi recipiente ce conţin diverse substanţe chimice. Meşteşugul tradiţional, astăzi aproape total dispărut din cauza tehnologiilor impuse de normele europene, îşi păstrează spiritul în acest muzeu. Un film proiectat pe ecran aproape cinematografic îţi completează imaginea despre ce însemna să prepari alifii pe vremuri şi cum se face astăzi acest lucru. Stix este o “victimă” a uleiurilor esenţiale, de aceea, vizitând muzeul, poţi vedea locurile din care se culeg lavanda şi florile de trandafir care sunt mai apoi distilate şi transformate în materie primă pentru produse cosmetice. Aşa am aflat că în regiunea Provence din Franţa se cultivă lavanda de cea mai bună calitate şi că este nevoie de 45.000 de tone de petale de trandafiri (din aceia roz, din care noi facem dulceaţă) din Bulgaria, pentru a obţine un litru de ulei esenţial de trandafir.

NORME, ŞI AICI. Cu aceste noţiuni primare am purces în vizitarea efectivă a fabricii. Din prima încăpere ne-a întâmpinat “portarul” – un malaxor vechi de peste 70 de ani, în perfectă stare de funcţionare, dar care nu mai este folosit în procesul de producţie pentru că nu corespunde noilor directive europene. De altfel, aceste norme de producţie dau bătăi de cap şi austriecilor, nu numai românilor şi celorlalte naţii proaspăt intrate în Uniunea Europeană. “În anii ’90, când am început reconstrucţia acestei afaceri, existau în Austria peste 2.000 de mici producători de cosmetice. Majoritatea respectau metode tradiţionale. O dată cu intrarea în vigoare, treptat, a normelor impuse de UE, numărul acestor producători s-a redus drastic. Astăzi sunt mai puţin de 10 pe piaţa austriacă şi toţi cei care vor să meargă mai departe trebuie să facă toate modificările cerute de lege”, ne-a spus Wolfgang Stix, scuzându-se pentru micile lucrări de modernizare care se fac în hale. Până unde merge “imaginaţia” specialiştilor UE, vă veţi întreba!?

TRANDAFIR DE LA MOLDOVA. Cristina din Bacău lucrează de patru ani în fabrica Styx din orăşelul Ober-Grafendorf

Ca să dăm câteva exemple doar, toate utilajele trebuie să fie din inox, în halele de producţie nici o ţeavă nu are voie să fie “la vedere”, cutiile de carton în care se ambalează produsele (la rândul lor sigilate) nu pot sta în aceeaşi încăpere în care se umplu recipientele cu produse cosmetice. Tehnologiile “no touch” (produsul să nu intre în contact cu mâna omului) sunt musai, încăperile intermediare între diversele etape de producţie sunt obligatorii, iar termenul de realizare al tuturor acestora şi al multor altora bate la uşă pentru austrieci: 1 ianuarie 2009. Wolfgang Stix face investiţiile necesare fără să crâcnească. Afacerea îi merge bine: doar Rusia importă lunar 30 de tone de cosmetice marca Styx. China “mănâncă pe pâine” cremele Rose Garden. De curând, cosmeticele produse în această fabrică au intrat şi pe piaţa românească, prin reţelele Plafar şi Centrofarm.

TRANDAFIR DE LA MOLDOVA. Dotaţi cu halate şi papuci de unică folosinţă, am făcut turul fabricii, a cărei capacitate de producţie este de 5 tone de produse cosmetice pe zi sau, altfel măsurat, 100.000 de cutii de cremă pe zi. Zilnic, fabrica poate produce şi îmbutelia 18.000 de sticluţe de uleiuri eterice şi 10.000 de litri de şampon. Maşinile performante au făcut ca numărul muncitorilor să scadă: de la aproximativ 200 în anii ’90, la 53 în 2008. Printre oamenii care lucrează la Ober-Grafendorf am întâlnit, aţi ghicit!, şi o româncă. Se numeşte Cristina, este originară din Bacău şi munceşte în fabrica lui Stix de vreo patru ani. A fost peste poate de bucuroasă să schimbe câteva replici în limba maternă, asprită acum de accentul nemţesc. Şi dacă pentru Wolfgang Stix, Rose Garden este gama de cosmetice favorită, pentru noi, românii aflaţi în vizită la Ober-Grafendorf, Cristina a fost trandafirul de la Moldova înflorit în grădina austriacă.

Iubeşte natura

DIN NATURĂ. Ferma familiei Dorner este unul dintre furnizorii de materie primă pentru gama de cosmetice pe bază de lapte de iapă. Acest lapte are valoarea PH-ului foarte apropiată de cea a epidermei umane

“Natural” este cuvântul cu putere de lege în filosofia Styx. Materia primă este achiziţionată din ferme organice recunoscute pe plan local şi în regiunea austriacă Waldviertel. Materia primă ce nu poate fi cultivată în Austria provine din culturi protejate, direct supravegheate, din Franţa, Bulgaria, Australia etc. Toate produsele poartă “bio” – sigiliul Institutului de certificare “LACON”. Încă din 1965 Styx nu mai face teste pe animale vii, iar recipientele în care se comercializează produsele cosmetice sunt reciclabile.

Desfătare cu lapte de iapă

În fabrica din Ober-Grafendorf există reţete pentru peste 700 de produse. Dintre acestea însă unele au ajuns vedete în toată lumea, inclusiv în România, prin reţelele Plafar şi Centrofarm. Gama de produse pe bază de lapte de iapă se numără printre preferatele clienţilor şi nu este de mirare. Laptele de iapă este o adevărată comoară naturală: graţie valorii PH-ului, asemănătoare celei a epidermei umane, regenerează pielea şi îi reglează funcţiile. Uleiul de trandafir este baza gamei Rose Garden, ale cărei produse menţin nivelul de hidratare a fibrelor de colagen, conferind tenului luminozitate, prospeţime şi fermitate. Un remediu tradiţional al fermierilor din nordul Austriei este adus în zilele noastre prin crema de mâini cu extract de cartof îmbogăţit cu extracte de gălbenele, muşeţel, ulei de jojoba, morcov şi unt de shea. Balsamul Chin Min a fost creat special pentru persoanele care fac efort fizic intens, dar este folosit cu succes şi în tratamentul răcelilor. Cremele corporale cu unt de cacao şi unt de shea sunt sănătate curată pentru piele.

Citește pe Antena3.ro