O combinaţie de farmec, oroare, dispreţ, vrajă, dar în acelaşi timp atracţie, fiindcă dezvăluie o lume despre care toţi ştiu că există, fără să fie totuşi la îndemâna oricui.

Obsesie - Splendoare în iarbă şi pământ

O combinaţie de farmec, oroare, dispreţ, vrajă, dar în acelaşi timp atracţie, fiindcă dezvăluie o lume despre care toţi ştiu că există, fără să fie totuşi la îndemâna oricui.

Acesta este Yatagan... Un parfum cu accente mediteraneene. Miroase a trupuri arse de soare şi trecute prin lupte crâncene... luxuriant, lemnos. Piperat, virilitate debordantă, o masculinitate peremptorie.

Intrigå. La lansarea sa pe piaţă, Yatagan era ceva nou, intriga şi depăşea orice imaginaţie. Întunecat, halucinant, cuceritor până la sfârşit. Lemn cald. Iarbă udă. Apă rece. Pietre calde. Pietre ude. Pin. Muşcate. Mosc. Obsesia pentru aromele acestea au atins nările unui parfumier şi acesta a încercat să le recreeze.

Unul dintre cele mai curajoase şi dinamice popoare în căutare de expansiune, Turcia a fost sursa de inspiraţie a parfumierului Vincent Marcello, iar sabia care poartă numele comandantului şi fierarului Osman Bey, a cărui poreclă era Yatagan Baba, a dat numele parfumului creat. Nimic dulce, nimic floral. Întunecat, agresiv, tulburător. Animalic, straniu, te face să te gândeşti la o iubire interzisă, periculoasă, la cruzimea aceea specific orientală. Caron a introdus Yatagan în 1976 şi l-a categorisit drept afloral. Printre ingrediente se găsesc frunze de lavandă, frunze de muşcată, pin, artemisia, muşchi de stejar, mosc, lemn, patchouli. Yatagan este un reconfortant amestec de arome, note ierboase, piele. Are asprime, tărie, înverşunare, dar şi o neînsemnată notă de margaretă care aduce aminte de un mănunchi de ierburi puse la uscat într-o vară caldă pe căpriori. Yatagan acordă unui bărbat adevărat, puternic, o protecţie perfectă. Este un parfum excitant, provocator, uneori jignitor, mai rezistent ca o bacterie.

Scurtå istorie. În 1904, graţie geniului şi talentului lui Ernest Daltroff, Casa Caron îşi deschide porţile la numărul 10 Rue de Paris. Iubirea pentru colaboratoarea sa Felicie Wanpouille i-a inspirat parfumuri incredibile precum “N’Aimez que Moi”, 1916, “Tabac Blond”, 1919, miticul “Pour Un Homme”, 1934, “Fleurs de Rocaille”. În anii ’40, Ernest Daltroff s-a refugiat în America, iar Felicie a ţinut casa până în 1967, când s-a stins din viaţă la 93 de ani. În anii ’80, casa şi-a redeschis porţile.

Mirodeniile Orientului pe un fond sensual

“Yatagan de Caron, 1976. Parfumul invită, prin numele său, iataganul turc cu lama subţire şi curbată, la o călătorie pe urma cavalerilor otomani: consonanţa sa exotică şi misterioasă evocă Orientul, destinele îndepărtate şi aventuroase. Ascunde oare lama tăioasă un suflet tandru? Temperamentul acestui parfum este la înălţimea imaginarului său: cald şi puternic cu accente mediteraneene, este un acord de ierburi şi lemn fără vreo notă florală. Cu un nume ca al unui războinic învingător, afirmat şi temerar, surprinzător şi provocator, acest parfum evoluează între pielea aspră şi savoarea deliciilor din Tokay cu note chypre şi piele cu accente virile de lavandă, absint şi mirodenii pe un fond cald, senzual şi ambrat pudrat cu delicată vanilie”, spune Octavian Sever Coifan, parfumier.