Roadele Postului

O dată cu Sfînta Noapte a Învierii, Postul cel Mare al Paştelui va lua sfîrşit. Cu toate acestea, rezultatele lui trebuie să fie păstrate în sufletele credincioşilor.

Îndemn - Credincioşi, să ne luminăm cu prăznuirea!

O dată cu Sfînta Noapte a Învierii, Postul cel Mare al Paştelui va lua sfîrşit. Cu toate acestea, rezultatele lui trebuie să fie păstrate în sufletele credincioşilor.

În volumul ”Foame şi sete după Dumnezeu” – înţelesul şi folosul postului – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Prea Sfinţitul Daniel, ne sfătuieşte să nu re­nunţăm la curăţirea sufletească, chiar dacă postul este aproape de final: “Luminile sau virtuţile postului adunate în suflet prin nevoinţele din zi şi din noapte, prin rugăciune şi priveghere, prin pocăinţă şi înfrînare de la păcat, prin iertare şi milostenie, prin spovedanie şi împărtăşire mai deasă cu Sfintele Taine fac din omul credincios o icoană şi candelă duhovnicească a Sărbătoririi Sfintelui Paşte, o făclie de Înviere spre slava Preasfintei Treimi”.

Comoara “Sfîntă”. “Lu­mina aceasta interioară se manifestă printr-o pace adîncă şi o bucurie sfîntă a sufletului iubitor de Hristos. De aceea, Biserica ne îndeamnă «să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem, fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru înviere şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcînd şi celor din morminte viaţă dăruindu-le»“ (Slujba Sfintelui Paşte).

Sfîntul şi Marele Post al Paştelui este laboratorul duhovnicesc în care se pregăteşte creştinul pentru a primi bucuria şi lumina Învierii lui Hristos, comoara prezenţei Lui sfinte şi iubitoare. Sfinţii Părinţi ai Bise­ri­cii ne arată însă că această comoară trebuie păzită. Iar luminile adunate ca virtuţi lucrătoare în timpul postului trebuie arătate prin evlavie şi fapte bune în tot timpul anului.

Grijă pentru suflet. “În acest sens, Sfîntul Ioan Gură de Aur zice: «Am lepădat povara postului, dar n-am lepădat şi rodul postului. Căci este cu neputinţă şi ostenea­la postului a o lepăda şi rodul postului a-l secera. A trecut osteneala ne­vo­inţelor, dar să nu treacă rîvna fap­te­­lor bune. S-a dus postul, dar să ră­­mînă evlavia. A trecut postul cel tru­­pesc, dar n-a trecut şi postul du­hov­nicesc, care este mai bun decît ace­la, iar acela pentru asta s-a fă­cut». Ca atare, trebuie multă atenţie ca să nu pierdem, din nepăsare, ceea ce am adunat cu multe nevoinţe. Ace­laşi Sfînt Părinte ne învaţă: «Să nu fim nepăsători şi nerecunoscători faţă de binefacerile pe care le-am luat prin Învierea Domnului. Nici să zi­cem: iată, Postul Mare a trecut, de acum putem să fim fără de grijă». Căci acum, mai mult decît înainte, tre­buie să avem mare grijă pentru su­flet. Ca nu cumva purtînd grijă de rob să uităm de stăpîn. Căci nevoinţa noastră duhovnicească este pentru toată viaţa.”

Lucrarea lumii

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române ne sfătuieşte, în cadrul aceluiaşi volum, să “nu uităm de postul unit cu rugăciunea. Acesta nu este o lucrare exterioară asupra lumii, ci o luminare interioară a lumii începînd cu noi înşine. Adesea, într-o lume secularizată, noi numărăm meritele oamenilor după cît au construit, după bunurile materiale acumulate. Dar nu este suficient, deoarece în plan spiritual nu contează numai realizările exterioare, ci mai ales bogăţia sufletească”.