Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O dată cu Sfînta Noapte a Învierii, Postul cel Mare al Paştelui va lua sfîrşit. Cu toate acestea, rezultatele lui trebuie să fie păstrate în sufletele credincioşilor.
Îndemn - Credincioşi, să ne luminăm cu prăznuirea!
O dată cu Sfînta Noapte a Învierii, Postul cel Mare al Paştelui
va lua sfîrşit. Cu toate acestea, rezultatele lui trebuie să fie păstrate în
sufletele credincioşilor.
În volumul ”Foame şi sete după Dumnezeu” – înţelesul şi folosul postului – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Prea Sfinţitul Daniel, ne sfătuieşte să nu renunţăm la curăţirea sufletească, chiar dacă postul este aproape de final: “Luminile sau virtuţile postului adunate în suflet prin nevoinţele din zi şi din noapte, prin rugăciune şi priveghere, prin pocăinţă şi înfrînare de la păcat, prin iertare şi milostenie, prin spovedanie şi împărtăşire mai deasă cu Sfintele Taine fac din omul credincios o icoană şi candelă duhovnicească a Sărbătoririi Sfintelui Paşte, o făclie de Înviere spre slava Preasfintei Treimi”.
Comoara “Sfîntă”. “Lumina aceasta interioară se manifestă printr-o pace adîncă şi o bucurie sfîntă a sufletului iubitor de Hristos. De aceea, Biserica ne îndeamnă «să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem, fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru înviere şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcînd şi celor din morminte viaţă dăruindu-le»“ (Slujba Sfintelui Paşte).
Sfîntul şi Marele Post al Paştelui este laboratorul duhovnicesc în care se pregăteşte creştinul pentru a primi bucuria şi lumina Învierii lui Hristos, comoara prezenţei Lui sfinte şi iubitoare. Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne arată însă că această comoară trebuie păzită. Iar luminile adunate ca virtuţi lucrătoare în timpul postului trebuie arătate prin evlavie şi fapte bune în tot timpul anului.
Citește pe Antena3.ro
Grijă pentru suflet. “În acest sens, Sfîntul Ioan Gură de Aur zice: «Am lepădat povara postului, dar n-am lepădat şi rodul postului. Căci este cu neputinţă şi osteneala postului a o lepăda şi rodul postului a-l secera. A trecut osteneala nevoinţelor, dar să nu treacă rîvna faptelor bune. S-a dus postul, dar să rămînă evlavia. A trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut şi postul duhovnicesc, care este mai bun decît acela, iar acela pentru asta s-a făcut». Ca atare, trebuie multă atenţie ca să nu pierdem, din nepăsare, ceea ce am adunat cu multe nevoinţe. Acelaşi Sfînt Părinte ne învaţă: «Să nu fim nepăsători şi nerecunoscători faţă de binefacerile pe care le-am luat prin Învierea Domnului. Nici să zicem: iată, Postul Mare a trecut, de acum putem să fim fără de grijă». Căci acum, mai mult decît înainte, trebuie să avem mare grijă pentru suflet. Ca nu cumva purtînd grijă de rob să uităm de stăpîn. Căci nevoinţa noastră duhovnicească este pentru toată viaţa.”
Lucrarea lumii
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române ne sfătuieşte, în cadrul aceluiaşi volum, să “nu uităm de postul unit cu rugăciunea. Acesta nu este o lucrare exterioară asupra lumii, ci o luminare interioară a lumii începînd cu noi înşine. Adesea, într-o lume secularizată, noi numărăm meritele oamenilor după cît au construit, după bunurile materiale acumulate. Dar nu este suficient, deoarece în plan spiritual nu contează numai realizările exterioare, ci mai ales bogăţia sufletească”.
