Role contra leucemiei

O ROMÅNCÅ AMBIŢIOASÅ IMPRESIONEAZÅ CANADA PÅNÅ LA LACRIMI
Cristina Ichim a mers şase luni pe patine cu rotile, făcând turul Canadei de pe coasta de Vest până la cea de Est, dorind să-şi scape mama bolnavă de leucemie. Povestea a impresionat Canada până la lacrimi, care a decretat data ei de naştere drept ziua de luptă împotriva leucemiei. Acum, Cristina lucrează la doctoratul său în leucemie şi caută un leac al bolii. 

Turul Canadei pe rotile pentru Mama

A mers şase luni pe patine cu rotile făcând turul Canadei de pe coasta de Vest până la cea de Est a Canadei. Avea aproape 18 ani. Cristina Ichim dorea să-şi scape mama bolnavă de leucemie. Astăzi, data de naştere a Cristinei este în Canada ziua de luptă împotriva leucemiei. O poveste care a impresionat Canada până la lacrimi, dar despre care în România nu se ştie aproape nimic.


Familia Dumitru şi Florica Baţu Ichim au sosit în Statele Unite în anii ’70. Dumitru era preot şi a reuşit să obţină o bursă. A studiat la Princeton. Mai apoi s-au mutat la Kitchener, un oraş la 100 de kilometri de Toronto, unde trăieşte o mare comunitate românească. Au împreună şase copii. O veste tristă a lovit familia Ichim de Crăciunul lui 1988. Testul de leucemie al Floricăi Baţu Ichim a ieşit negativ. I s-a spus că mai are de trăit doi ani şi jumătate.
Doctorii i-au spus soţului ei că nu poate spera în mai mult de patru luni. Vestea a căzut ca un trăsnet în familie. Cel mai mare din copii, Toma, avea 11 ani, iar cel mai mic, Matei, şase luni. Florica a fost sfătuită de doctori să îl înţarce pe cel mic. Speranţele erau mici. A început o luptă cu viaţa contracronometru. Doctori, tratamente şi liste de aşteptare la specialişti din întreaga lume. În biserica sa din Kitchener, părintele Ichim se ruga pentru soţia şi fami-lia sa. Acasă, Florica se ruga ca Dumnezeu să o ajute să trăiască măcar până când Matei, cel mic, va împlini cinci ani.

MÅRTURISIREA MAMEI. "Dumnezeu mi-a dat mai mult decât am cerut"

SALVAREA MAMEI. Toma, 11 ani, şi Cristina, 10, erau copiii cei mai mari ai familiei Ichim. Asupra lor veştile despre starea de sănătate a mamei au avut cel mai mare efect. Cei mici nu înţelegeau ce se întâmpla. Toma şi Cristina au început să se intereseze ce este leucemia. Mama lor însă probabil anticipând interesul copiilor a ascuns cărţile din bibliotecă unde se vorbea de boală. Atunci, Toma şi Cristina au început să frecventeze biblioteca universităţii din Kitchener. Cristina spune acum că nu înţelegeau decât o parte din cele scrise. Atunci şi-au făcut o listă cu termenii pe care nu i-au înţeles şi au mers la doctorul de familie al mamei pentru a afla despre ce este vorba.


LABORATOR LA SUBSOL. Toma şi Cristina nu s-au lăsat înfrânţi de faptul că nu reuşeau să facă prea multe. Tatăl lor, Dumitru Ichim, ne spune că cei doi au făcut în subsolul casei un laborator pentru a face teste. Au încropit ceva folosit, o bicicletă şi foloseau sânge de la porci. Au mers la olimpiade internaţionale şi s-au clasat pe podium. A fost începutul dragostei lor pentru medicină. Astăzi, Toma este doctor cercetător în Statele Unite, iar Cristina a terminat medicina şi îşi face doctoratul la Universitatea din Toronto. Cristina îşi aminteşte ce credea când a început turul Canadei: "În mintea mea eu ştiam că nu pot să merg înapoi acasă până când nu termin. Niciodată nu am crezut că o să termin. Tot ce ştiam este că tot trebuie să mai merg, să mai merg".


DECOLAREA. Acum 11 ani, Cristina împreună cu Thomas au plecat din Vancouver până în Saint John, în Newfoundland, pe rotile. El era în maşină în spate şi Cristina era pe rotile. "Am mers 160 de kilometri pe zi. Era foarte dificil. Până la Saint John, în Newfoundland. Am început la 4 mai şi am terminat la 15 octombrie. Aproape şase luni", ne spune Cristina. În tot acest timp, întreaga Canada a fost alături de Cristina şi de fratele ei Thomas. Jurnalele de televiziune şi presa scrisă prezentau pas cu pas povestea Cristinei. În fiecare oraş era primită ca un erou. O poveste care a tulburat Canada până la lacrimi. În British Columbia era cât pe aici să fie atacată de lupi, în Quebec a ajuns la spital, peste tot în fiecare seară îşi trata rănile de la picioare. Pe mâini urmele se văd şi azi. Dar ne spune că nu ştia decât un lucru: că trebuie să meargă până la capăt ca să-şi salveze mama.

FORŢÅ. Cristina a dat dovadă de o incredibilă putere de luptă

EROINÅ. Victoria a venit noaptea. Într-unul din punctele cele mai de nord ale Canadei, localitatea Saint John, ruta pe care avioanele iau la ceas de noapte drumul Europei. Exact drumul invers pe care soţii Ichim l-au luat acum 45 de ani. "Era noapte şi acolo am putut vedea oraşul Saint John. Era jos, la picioarele mele. Am ştiut atunci că am reuşit: am patinat pe toată Canada. Era incredibil. Mi-am dat seama că spiritul de om poate să facă orice. Acum sunt 10 ani de când am făcut turul Canadei. Şi când am făcut turul nu am ştiut că mama o să trăiască aşa de mult", ne spune Cristina. A fost primită în oraţul natal ca o eroină. În Piaţa Centrală din Kitchener, mii de oameni au venit să o salute la un concert în cinstea ei. Românii din Hamilton sau cei din Toronto au primit-o de asemenea ca o eroină. Alături de aceştia a venit şi preotul Gheorghe Calciu Dumitreasca, simbol al rezistenţei în Biserica Ortodoxă, emigrat în anii ’80 în Statele Unite ale Americii. Banii obţinuţi au fost donaţi unor centre de cercetare. Însuşi Cristina îşi face astăzi doctoratul în leucemie la Universitatea din Toronto. Cea mai emoţionată este astăzi mama lor. Florica Baţu Ichim, cea căreia acum 20 de ani doctorii nu îi dădeau mai mult de doi ani de viaţă, trăieşte. Nu s-a vindecat de tot, dar este în viaţă. Recunoaşte că "Dumnezeu mi-a dat mult mai mult decât am cerut."


ZIUA CANADEI PENTRU CRISTINA. Lupta Cristinei cu leucemia a fost recunoscută oficial de Canada. Ziua ei de naştere, cea în care a terminat turul pe rotile al Canadei, a fost decretată Zi naţională pentru lupta împotriva leucemiei. Acum Cristina lucrează la doctoratul său în leucemie în cercetarea unui leac al bolii. Spune că are semne bune: "Acum noi am găsit o genă care pacienţii cu leucemie au mai multă măduvă şi acum când luăm gena aia şi… punem în măduvă o facem un transplant de măduvă într-un alt şoarece, şoarecele acesta moare de leucemie. Deci, noi am găsit o genă care poate să controlezeze celulele cancerului."