România a mediat între SUA şi Vietnam

MEMORII ● Paul Niculescu-Mizil a dezvăluit istorii puţin cunoscute
Paul Niculescu-Mizil şi-a lansat recent cartea "România şi războiul americano-vietnamez". Amintirile din vremea cînd se afla în înalte funcţii de responsabil cu relaţiile internaţionale ale PCR sînt coroborate cu documente din arhivele româneşti şi americane.

MEMORII ● Paul Niculescu-Mizil a dezvăluit istorii puţin cunoscute
Paul Niculescu-Mizil şi-a lansat recent cartea "România şi războiul americano-vietnamez". Amintirile din vremea cînd se afla în înalte funcţii de responsabil cu relaţiile internaţionale ale PCR sînt coroborate cu documente din arhivele româneşti şi americane.

"În urmă cu cîţiva ani – scrie Paul Niculescu -Mizil –, am primit un telefon prin care am fost solicitat la 14 aprilie 2005 prin domnul Nicolae Stan din Ministerul Afacerilor Externe al României să primesc vizita unui înalt ofiţer din Armata Statelor Unite, lt. col. Jeff Pakson. Am fost de acord. S-a interesat de acţiunile româneşti legate de războiul din Vietnam. Atunci mi-am zis: dacă pe americani îi interesează activităţile româneşti legate de războiul din Vietnam, este sigur că aceasta ar trebui să-i intereseze şi pe români. E ceea ce a grăbit hotărîrea mea de a scrie cartea de faţă."

ÎN MIEZUL FAPTELOR. Aceasta este motivaţia prezentată de autor ca determinantă în demersul ce l-a făcut să-şi depene amintirile şi să caute documentaţia de arhivă la temă. Din perspectiva surselor istorice, propriile aduceri-aminte – chiar dacă Paul Niculescu-Mizil nu excelează în talent narativ – sînt de mare valoare, autorul fiind unul dintre actorii evenimentelor. "Personal am avut o participare marcantă la elaborarea şi aplicarea politicii româneşti în perioada respectivă. Mai ales cît timp am făcut parte din Prezidiul Permanent al CC şi am răspuns de relaţiile internaţionale ale partidului şi statului. În acest cadru şi de chestiunea Vietnamului".

CONFIRMARE OFICIALĂ. "Apucîndu-mă de scris" îşi sintetizează autorul documentarea, "am găsit lucruri extrem de preţioase, care au meritul nu numai de a fi amintiri, ci şi confirmarea lor cu acte oficiale." Astfel că aducerile-aminte ale vizitelor şi convorbirilor din Vietnamul de Nord, China, Moscova şi Statele Unite ale Americii sînt întregite de documente din arhiva CC al PCR, memorandumuri ale convorbirilor primului ministru Ion Gheorghe Maurer cu Dean Rusk şi Lyndon B. Johnson, materiale referitoare la convorbirile dintre Nicolae Ceauşescu şi Richard Nixon, stenograme ale întîlnirilor de nivel înalt româno-chineze, respectiv sovietice şi vietnameze.

POLITICĂ EXTERNĂ. A avut România, în timpul regimului comunist, o politică externă proprie, care a contat pe plan mondial? Aceasta este întrebarea căreia prezentul volum îi răspunde afirmativ, consistent şi concludent, printr-un decupaj al abordării unuia dintre marile conflicte ale secolului al XX-lea – războiul americano-vietnamez (1961-1975). Un război nepopular în însăşi inima Americii, soldat cu pierderea a 58.000 de soldaţi americani şi cu peste 3 milioane de civili şi militari vietnamezi. 

Încă din vremea lui Gheorghiu-Dej – mărturiseşte Niculescu-Mizil, argumentîndu-şi afirmaţiile cu alte dovezi –, România şi-a asumat deschis o linie politică proprie. "Trebuie să fim în zonă", după expresia primului ministru Ion Gheorghe Maurer însemna implicarea în regiunile "fierbinţi" ale planetei. Printre care şi conflictul din Vietnam.     

"În practică, povesteşte martorul ce-a trăit evenimentele, s-a creat un fel de diviziune a muncii. Echipa care a purtat convorbiri cu conducerea vietnameză între anii 1966 şi 1969 a fost alcătuită din Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnăraş, Paul Niculescu-Mizil. (...) De regulă, delegaţiile noastre treceau, la dus şi întors, prin URSS şi China. (...) Pentru discuţiile cu americanii s-a specializat Ion Gheorghe Maurer."

Astfel, printr-un lăudabil şi foarte util efort, Paul Niculescu-Mizil dezvăluie arhitectura unor iniţiative de politică externă prin care România avea, într-adevăr, rol de mediator în conflicte mondiale. O carte cu valoare de document şi prin avertismentul complicaţiilor istoriografice asupra "epocii lui Ceauşescu"!

Bucureştiul – canal de legătură

În stenograma convorbirii dintre Nicolae Ceauşescu şi Richard Nixon, datată 3 august 1969, preşedintele Nixon reconfirmă rolul de mediator al României în conflictul americano-vietnamez. "În primul rînd, apreciez rolul pe care l-a avut primul ministru român în 1967, cînd a încercat să deschidă canale de comunicare pentru a rezolva problema Vietnam. Eu nu eram la conducere în acea perioadă de timp, dar sînt la curent. Acţiunile au fost responsabile şi utile. Aşa cum am recunoscut în 1967, problema din Vietnam este foarte dificilă."
Întrevederea – la care participaseră şi primul ministru român Ion Gheorghe Maurer şi secretarul de stat Henry A. Kissinger – s-a încheiat cu următoarele concluzii:
Nixon: "(...) Apreciem interesul preşedintelui Ceauşescu şi al primului ministru. Poate că, în timp ce negociem, veniţi cu idei noi. Noi vrem să punem capăt războiului şi vom fi rezonabili. Vreau să stabilesc un canal de comunicare cu dumneavoastră în această privinţă. Aceasta se poate realiza prin ambasadă, dar cînd apar chestiuni de importanţă majoră acestea ar trebui transmise prin intermediul lui Henry A. Kissinger. Ceea ce am discutat rămîne în această cameră. Ceea ce îmi veţi trimite va rămîne confidenţial. Probabil că vă voi contacta în acest sens".
Kissinger: "Dacă doriţi să comunicaţi cu mine, o puteţi face prin ambasada dumneavoastră".
Ceauşescu: "Pentru probleme speciale voi trimite pe cineva".

Discuţii

Printre documentele valoroase ale cărţii se află şi memorandumul întîlnirii ce-a avut loc la 26 iunie 1967, la Casa Albă, între preşedintele Johnson şi oaspeţii săi români, Ion Gheorghe Maurer şi Corneliu Mănescu. Printre altele, acolo Johnson menţionează că primul-ministru Maurer "are libertatea de a descrie conversaţia avută împreună şi de a cita orice a spus el dacă aceasta va fi folositor". După această învestitură, preşedintele american îi încredinţează următorul mandat: ar dori "să discute cu chinezii despre tratatul de neproliferare şi să lucreze la pregătirea unor norme care să înlăture războiul nuclear"; în ceea ce priveşte Vietnamul, comunică disponibilitatea de a retrage trupele americane dacă "primul-ministru (Maurer – n.n.) ar putea să-l convingă pe Ho Şi Min să retragă trupele sale".

Autorul

Paul Niculescu-Mizil s-a născut în Bucureşti, în 1923. După studii la Academia Comercială şi Industrială (1945) a lucrat în presa comunistă. Timp de 34 de ani a fost membru al CC al PCR (1955-1989), vreme lungă fiind unul dintre oamenii de vîrf ai echipei lui Ceauşescu. A deţinut funcţii precum secretar al CC al PCR (1965-1972), ministru al Educaţiei şi Învăţămîntului (1972-1976), reprezentant permanent al României la CAER, ministrul Finanţelor (1978-1981). Condamnat în calitate de fost membru al CPEx în 1989, în perioada postcomunistă a rămas unul dintre puţinii foşti lideri comunişti dispus la poziţii şi confruntări publice. A dat presei numeroase interviuri şi a editat volume memorialistice precum "O istorie trăită. Memorii", "De la comintern la comunism naţional. Despre consfătuirea partidelor comuniste şi muncitoreşti, Moscova, 1969".