Romania, mostenitoarea averii lui Emanuil Gojdu

Marele mecena Emanuil Gojdu a lasat, in 1870, intreaga sa avere studentilor romani, bursieri la Universitatile din Imperiul Austro-Ungar. Neavand copii, imensa avere (evaluata in prezent de specialisti la cateva zeci de milioane de dolari) a fost lasata cu limba de moarte "natiunii romane din Transilvania si Ungaria".

 

Emanuil Gojdu s-a nascut in 1802 la Oradea, intr-o familie de aromani, ca fiu al negustorului Atanasiu Popovici Gojdu si al Anei, nascuta Poyanar. Tatal, dupa cum reiese si din testamentul sau intocmit la 25 iulie 1821, era un negustor cu o situatie buna, din care a putut sa-i creasca si sa-i scolarizeze pe toti cei sase fii ai sai. Viata sa si istoria fundatiei pe care el a lasat-o mostenire romanilor sunt descrise in cartea "Fundatia Gojdu 1971-2001", de catre Cornel Sigmirean si Aurel Pavel.

 

Emanuil Gojdu a urmat scoala la Oradea: cea primara la Scoala ortodoxa romana, liceul la Gimnaziul Superior Premontori. Apoi, intre 1820-1821, Academia de Drept din Oradea, urmata de inca un an la Academia de Drept din Bratislava si inca un an la Pesta. Aici obtine diploma de avocat si intra ca stagiar in biroul avocatului maghiar de origine sarba Mihai Vitkovi", un poet care il si introduce in cercurile literare de la Pesta. La indemnul scriitorilor maghiari, Gojdu publica si el in 1826 poezii in limba maghiara in paginile unor reviste ale vremii. In paralel face cunostinta insa si cu intelectualii romani din Pesta si prin ei cu aspiratiile culturale ale romanilor din monarhie. Locul de intalnire a intelectualilor si studentilor romani era casa lui Atanasiu Grabovschi, unde se infiripa un salon cultural frecventat de Eftimie Murgu, Damaschin Bojinca, Andrei Micioni, Petru Maler, Stefan Neagoe, Constantin Lecca, Zaharia Carcalechi s.a. Pe 30 iunie 1832, familia Gabrovschi il va si nasi pe Gojdu la cununia sa cu Anastasia, fiica de negustor si ea, care mai fusese casatorita. Tot cu un negustor. Sotii Gojdu vor avea o singura fetita, Maria Cornelia, care va trai doar un an.

 

EMINENT. La vremea aceea, desi foarte tanar, Gojdu se afirma deja ca unul dintre cei mai buni avocati din Pesta. Dupa incheierea stagiului isi deschisese propriul birou de avocat si notar cambial. Devine o autoritate juridica respectata si cautata in Ungaria. Rechizitoriile, ca si pledoariile sale, erau publicate si propuse ca model studentilor in drept de la Pesta si Bratislava. In 1866, Iosiv Vulcan nota in revista Familia: "Gojdu era cunoscutu de toti ca o auctoritate avocationala si mai alesu in causele criminale deveni operatoriulu celu mai vestitu..., incat profesorii de la universitate de multe ori lu-aminteau ca pre modelu, er pledariule sale se publicau nu numai in foile din Imperiul habsburgic, ci si in cele esterne".

 

Gojdu a fost si primul jurist care a inlocuit limba latina cu cea maghiara in intentarea actiunilor judecatoresti din Pesta si Buda, asigurandu-si prin asta un loc aparte aparte in istoria justitiei din Ungaria.

 

BOGAT. Stralucit avocat si bun administrator al veniturilor sale, devine treptat si un mare proprietar. Detinea, printre altele, doua mori cu aburi si era presedintele proprietarilor de mori din Ungaria. La 21 iulie 1832 a cumparat cu 30.000 de florini, valuta vieneza, casa lui Wilhelm Sebastian din Pesta, situata in Strada Regala, numita pe atunci Königsgasse. Dupa achizitionarea casei si achitarea unei sume de 50 de florini, depune juramantul ca cetatean al capitalei Ungariei. Mai tarziu cumpara livezi, cu o intindere de 36.015 stanjeni patrati, cu suma de 2.910 florini, de la baronul Ludovic Podmaniczki, o mosie numita Rákosi Tanya (Mosi de la Rákos). In 1854 obtine permisiunea de a parcela locul de casa din Strada Kiraly, unde construieste mai multe magazine. Astfel, in timp, averea sa devine una dintre cele mai importante ale momentului.

 

PATRIOT. Familia si mediul cultural si religios in care a trait i-au conturat inca din tinerete atasamentul fata de interesele natiunii sale. Imbratisand treptat cariera politica, Emanuil Gojdu a fost semnatar al Programului Politic de la Pesta al Revolutiei din 1848, in care se stipula necesitatea folosirii neingradite a limbii romane in scoli. Pe parcursul intregii sale cariere politice a fost un sustinator fervent al drepturilor comunitatii romane din Transilvania si Ungaria si al crearii unei relatii speciale romano-maghiare. In mediile politice ungare era foarte apreciat pentru competenta sa, spiritul sau deschis si aptitudinile sale catre interculturalitate, desi era cunoscut ca un promotor consecvent al intereselor romanesti. In acest sens, este relevant faptul ca, in perioada in care a detinut functia de Comite Suprem de Lugoj - reprezentant al administratiei centrale ungare - a alocat fonduri importante pentru construirea unui liceu romanesc. De asemenea, in calitate de deputat de Tinca - Bihor a sustinut in Parlamentul de la Budapesta recunoasterea drepturilor comunitatii romanesti, in special cu privire la invatamantul in limba materna.

 

MOSTENIRE PIERDUTA. In testamentul sau, redactat in anul 1869, Emanuil Gojdu a "lasat mostenire averea sa natiunii romane din Transilvania si Ungaria", urmand a fi administrata in cadrul unei fundatii. Fundatia a functionat efectiv intre 1870 si 1917, acordand burse de studiu pentru tinerii romani. Toate ajutoarele banesti si bursele Gojdu au vizat specializarea in importante domenii stiintifice: drept (42,39%), medicina (27,30%), studii tehnice (18,30%), litere si filozofie (8,16%), comert (1,65%), scolind astfel o mare parte din intelectualitatea romaneasca. Bursierii Gojdu beneficiau de studii in prestigioase universitati europene: Berlin, Graz, Heidelberg, Innsbruck, München, Budapesta, Lausanne, Lemberg, Paris, Tubingen, Schemnitz, Cernauti, Cluj. Mari personalitati romane au beneficiat de burse acordate din banii Fundatiei si unii chiar de cazare in imobilele Fundatiei pe parcursul studiilor. Printre acestia pot fi mentionati Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Traian Vuia, Victor Babes. Veniturile Fundatiei au sporit considerabil gratie abilitatii cu care patrimoniul sau a fost gestionat, Fundatia devenind, in preajma primului razboi mondial, cea mai importanta fundatie privata din Imperiul Austro-Ungar. Numai partea imobiliara a activelor Fundatiei este reprezentata de un complex de opt corpuri de cladire, situate in centrul Budapestei (intre strazile Dob, Kiraly si Hallo), evaluate in prezent la peste 12 milioane USD.

 

REPATRIERE. Dupa 1918, sediul Fundatiei s-a mutat la Sibiu, insa majoritatea bunurilor acesteia au ramas pe teritoriul Ungariei. In ciuda faptului ca articolul 247 din Tratatul de Pace de la Trianon prevedea obligatia statului ungar de a "restitui bunurile fundatiilor proprietarilor acestora" si in pofida angajamentelor Ungariei de a reglementa situatia Fundatiei Gojdu, asumate prin Acordul provizoriu romano-ungar din 1924, Acordul romano-ungar semnat la Paris la 28 aprilie 1930 si Acordul privind reglementarea definitiva a afacerilor Fundatiei Gojdu, semnat la 27 octombrie 1937 - prin care statul ungar se obliga sa remita bunurile Fundatiei Gojdu in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a Acordului - bunurile Fundatiei (reinfiintata in 1996 la Sibiu) nu au fost restituite nici pana in prezent.

 

 

CV

Emanuil Gojdu (1802-1870) a fost unul dintre cei mai proeminenti avocati din Budapesta, prelegerile sale fiind studiate de studenti in facultate. In 1848, Gojdu a fost semnatarul Programului politic prin care se cerea ca limba romana sa fie folosita neingradit in scoli.

A imbratisat cariera politica, fiind Comite suprem de Lugoj, membru in Casa Magnatilor (forul legislativ suprem al Ungariei) si deputat de Tinca (Bihor), a aparat drepturile romanilor in Imperiul Habsburgic.

Detinator al unei mari averi, Emanuil Gojdu, neavand urmasi directi, a lasat totul mostenire natiunii romane.

 

ROMAN

"Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, caci m-a creat Roman; iubirea ce o am fata de natiunea mea, neincetat ma face sa starui in fapta pentru ca si dupa moarte sa pot erumpe de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiunii mele" - Emanuil Gojdu, in 1862, la implinirea varstei de 60 de ani

 

 

12 milioane de dolari

Atat valoreaza imobilele din patrimoniul Fundatiei Gojdu, aflate in centrul Budapestei. Restul bunurilor nu a fost evaluat, deoarece inca nu a fost constituita comisia mixta romano-ungara de expertiza a patrimoniului fundatiei, dar specialistii considera ca valoarea totala depaseste cateva zeci de milioane USD.

 

AVEREA FUNDATIEI GOJDU

De la infiintare, averea Fundatiei Gojdu a crescut an de an. Prin investitii succesive, administratorii fondurilor au ridicat fundatia pana la stadiul de a fi recunoscuta, inainte de primul razboi mondial, drept cea mai importanta fundatie privata din Imperiul habsburgic. In 1870, vistieria fundatiei continea 200.000 florini, in 1877 - 1.099.690 florini, in 1890 - 1.197.981 florini, in 1897 - 1.702.981 florini, in 1899 - 1.846.717 florini, in 1907 - 7.340.317 coroane (1 florin = 2 coroane), 1910 - 6.927.600 coroane, iar pana in 1918 valoarea patrimoniului Fundatiei Gojdu depasise deja suma de 10 milioane coroane.

 

AJUTOARE. Din averea sa, fundatia a oferit in 1918 statului de drept (Ungaria) 410.000 coroane, drept contributie de razboi, 10.000 de coroane orfelinatului din Sibiu si inca pe atat pentru Crucea Rosie.

 

BURSE

Asa cum a dorit fondatorul ei, fundatia a acordat tinerilor romani burse si ajutoare pentru studii. In perioada 1871 - 1900, din documentele fundatiei rezulta ca s-au acordat 1.492 de burse si 358 de ajutoare. Dintre acestea, 415 s-au acordat pentru studii superioare. Apoi, intre 1901 - 1919, fundatia a acordat 2.134 de burse si 595 de ajutoare, 446 de tineri fiind trimisi la facultati. Astfel, Fundatia Gojdu a format peste 1.000 dintre intelectualii romani din perioada 1871 - 1918. Dar in 1920 Fundatia Gojdu a sistat acordarea de burse ca urmare a blocarii fondurilor sale de la Budapesta.

 

Testamentul marelui Mecena

La 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu isi semneaza testamentul, prin care hotaraste ca averea sa sa fie administrata de o fundatie care-i va purta numele si, din veniturile acesteia, sa se acorde burse pentru studii. La doar cateva luni se stinge din viata (3 februarie 1870), fiind inmormantat in sectorul ortodox al Cimitirului Kerepesi.

 

Fundatia a primit prin testament trei case in Budapesta, in valoare de 156.000 de florini, 78.000 de florini si 54.000 de florini. Pe langa investitiile imobiliare se adaugau 100 de actiuni ale Casei de Pastrare "Pesti Elso hazai Takarekpentzar" de cate 1.000 de florini, adica o valoare totala de 100.000 florini, plus alte 20 de actiuni ale "Cocordia gozmalom", a 500 de florini fiecare, insumand o valoare totala de 10.000 florini. In total, activele Fundatiei Gojdu se ridicau la 399.000 de florini.

 

Dar fundatia avea si datorii, pe care Emanuil Gojdu le-a trecut in testament. 172.000 de florini erau datorati Arhidiecezei grecesti ortodoxe romane, 33.184 de florini si 66 de creitari fusesera imprumutati de la Banca Comerciala din Budapesta, iar pentru vaduva sa, Melania (a doua sotie), pe durata vietii, Emanuil Gojdu lasase prin testament trei sferturi din dividendele actiunilor sale, ceea ce se ridica la 83.150 de florini. Astfel, pasivele se ridicau la suma de 220.934 de florini si 66 de creitari.

 

"Prin urmare, retragand pasivele din active, ramane o avere curata de 178.065 de florini si 34 de creitari", arata Gojdu in testament.

 

NEGOCIERI

Ministerul de Externe roman a inceput o serie de negocieri cu partea ungara, pentru a reglementa statutul Fundatiei si al averii ei. Pana in prezent, situatia a ramas neclara. Dupa 1990, retrocedarea bunurilor Fundatiei Godju a fost inclusa pe agenda politica bilaterala, pozitiile celor doua parti fiind in mod sensibil diferite in ceea ce priveste solutionarea acestei probleme. In momentul de fata, imobilele Fundatiei Gojdu din centrul Budapestei se afla intr-o stare de degradare continua. In urma unei licitatii organizate in decembrie 1999, Primaria Sectorului VII din Budapesta a decis ca o societate comerciala ungaro-cipriota sa preia in concesiune imobilele Fundatiei Gojdu.

 

In anul 2000, senatorul Tiberiu Vladislav a adresat doua intrebari ministrului Afacerilor Externe: Din ce motive a fost eliminata de pe ordinea de zi a Comisiei mixte guvernamentale romano-ungare din 1999 problema recuperarii de catre statul roman a patrimoniului Fundatiei Gojdu si de ce nu s-a constituit Comisia mixta de expertiza a patrimoniului Fundatiei convenita intre cele doua ministere de resort? Ministerul Afacerilor Externe a explicat atunci ca statul roman nu are calitate procesuala. Problematica juridica a recuperarii patrimoniului Fundatiei Gojdu, care tine de executarea testamentului de la 3 februarie 1870 a avocatului si omului politic Emanuil Gojdu, nu implica statele roman si ungar. In consecinta, oricarei incercari din partea autoritatilor Romaniei de a actiona in nume propriu i se poate opune, de catre institutiile sau, dupa caz, instantele judecatoresti ungare, lipsa capacitatii procesuale si testamentare. In aceste conditii, s-a impus actionarea in justitie a Primariei Sectorului VII din Budapesta, de catre Fundatia Gojdu, cu sediul la Sibiu, pentru anularea licitatiei organizate.

 

INVESTITII

Averea sa nu a fost irosita de cei care au administrat-o. In anul 1883, Fundatia cumpara terenuri agricole in valoare de 3.643,50 de florini. In schimb vinde vila si terenurile de la Rakos. Achizitioneaza vii in Bihor, iar la Oradea, un imobil (averea de la Oradea fiind administrata de avocatul Nicole Zigre).

 

Cea mai mare investitie a fundatiei este construirea, la inceputul secolului XX, a sapte imobile pe intravilanul dintre strazile Kiraly si Dob, care formeaza "Curtea Gojdu" sau "Pasajul Gojdu". Dintre cele 7 imobile, 4 sunt constructii cu 3 etaje si 3 - cu 2 etaje. In total, acest complex arhitectural cu cinci curti interioare, a carui constructie s-a incheiat in 1902, cuprindea 39 de apartamente moderne, iar la parter - 49 de pravalii si doua locuinte pentru portari. Construirea intregului ansamblu a costat Fundatia Gojdu suma de 977.277,20 coroane. In aceeasi perioada s-a lucrat si la imobilul din Strada Hollo, amenajarile ridicand-se la suma de 5128,09 coroane.