Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Agenda publică este acoperită de panica facturilor mari la gaze naturale. Există însă vești și mai îngrijorătoare pentru perioada următoare și care fac referire la asigurarea efectivă a gazelor naturale în sezonul rece. Deficitul între cerere și ofertă a determinat o creștere a importurilor de gaze anul acesta, iar un studiu realizat de Asociația Energia Inteligentă (AEI) arată că în luna februarie a anului 2022, pentru acoperirea necesarului de consum România ar avea nevoie de până la 38 de milioane mc/zi, în condițiile unei ierni grele, similare celei din anul 2012. Problema este că un astfel de nivel al importurilor nu poate fi însă asigurat prin cele trei puncte prin care gazele din import intră în prezent în România. Însumate, acestea au o capacitate tehnică de doar 40,89 de milioane mc/zi, iar capacitate rezervată de doar 6,09 milioane mc/zi, aproape integral pe interconectarea România - Ungaria (punctul Csanadpalota), arată analiza AEI. Asta face ca România să reziste doar 14 zile în fața unei ierni geroase.
Iarna 2021/2022 poate să aducă, în condițiile unor temperaturi scăzute pentru o perioadă mai mare de 14 zile, raționalizarea furnizării gazelor naturale pentru toți consumatorii care nu sunt protejați sau, în scenariul pesimist, chiar și pentru o parte din aceștia (școli, grădinițe). Asta ar însemna că la vârf de consum, circa 40% (procent volumic) din consumatorii români de gaze vor rămâne în plină iarnă fără gaze.
Citește pe Antena3.ro
O ipoteză care se poate lua în considerare este că, odată cu finalizarea Balkan Stream, România să aibă acces la gazele rusești doar via Ungaria, care, pe lângă faptul că prezintă o capacitate redusă, mult sub necesarul de import al României, va aduce gaze cu prețuri foarte mari. Statistic, iarna 2011/2012 care a adus cele mai mari prețuri la gaze în Europa a fost și o iarnă extrem de friguroasă.
Asociația Energia Inteligentă, analiză privind piața gazelor
Putem rata avantajul rezervelor din Marea Neagră
Obiectivele Pactului Ecologic European (Green Deal) pun presiune asupra utilizării gazelor naturale pe termen lung. Potențialul avantaj competitiv al României generat de utilizarea rezervelor de gaze din Marea Neagră va fi pierdut, dacă ele nu vor fi exploatate curând, atrage atenția o analiză realizată de PwC România. Rezervele curente estimate în Marea Neagră sunt de aproximativ 200 de miliarde de metri cubi (de circa 20 de ori mai mult decât producția anuală onshore recentă - 10 miliarde mc). La vremea respectivă părea că „timpul are răbdare” cu acest proiect, însă au trecut aproape 10 ani și deciziile de investiții pentru exploatările la mare adâncime „deepwater” continuă să fie amânate.
În situația în care se întrunesc condițiile unor temperaturi scăzute pentru o perioadă mai mare de 14 zile, la nivelul capacității tehnice maxime de import, asigurarea cu gaze a tuturor consumatorilor ar fi la limită, probabil cu importante dezechilibre orare sau chiar cu probleme în alimentarea cu gaze a anumitor zone din țară, arată analiza AEI.
Gazele din Marea Neagră, tot mai necesare
Fiecare program de guvernare, începând din 2012, a invocat importanța exploatării gazelor din Marea Neagră în cadrul priorităților sectorului energetic, dar până acum nu s-a trecut la exploatarea acestor zăcăminte. Motivele invocate de companii au fost legate de cadrul legislativ nestimulativ. În acest răstimp, obiectivele Green Deal nu au fost amânate de pandemie, din contră, ținta reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră a fost crescută la 55% comparativ cu anul 1990, față de 40% varianta inițială. Ceea ce a generat o abordare relativ ambiguă cu privire la susținerea gazului natural precum combustibil de tranziție, arată analiza realizată de Andreea Mitrita, Partener PwC România.
40 la sută din consumatori ar putea rămâne fără gaze la iarnă, susține AEI
Avem o rată de impozitare foarte mare
Pentru a avea o imagine mai clară asupra taxării în acest domeniu, analiza PwC România prezintă o analiză comparată a nivelului de impozitare specifică a producției de gaze naturale offshore din statele europene considerate relevante prin intermediul cotei efective de impozitare. Rezultatele arată că, în ultimii ani, România avea cea mai mare rată efectivă de impozitare a sectorului de gaze naturale offshore (23% în 2020), de aproximativ 4,3 ori mai mare decât media statelor analizate, estimată la 5,3% (media fără România). Nivelul ridicat de impozitare efectivă este necompetitiv din perspectiva investițiilor, cu atât mai mult în contextul tranziției energetice. Prin urmare, așteptarea companiilor este ca regimul fiscal să fie modificat.
Dependența de importuri va crește la 53%, de la 20%
Importanța susținerii investițiilor în exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră este punctată foarte clar de analiza Deloitte, care arată că pe fondul declinului producției interne de gaze onshore România poate ajunge la o dependență de 53% de importuri de gaze naturale în anul 2030 (față de aprox. 20% în 2020), generând un impact major asupra securității energetice. Pe lângă acest aspect, asemenea proiecte majore de investiții generează o serie de oportunități: avantaj competitiv în raport cu alte state prin tehnologie și know-how, impact economic semnificativ de la ocupare la venituri la bugetul de stat și antrenarea de noi investiții, contribuția la tranziția energetică și la creșterea capitalului de imagine în raport cu alte state (precum este exemplul Turciei prin proiectul Sakarya).
Scenariul românesc, desființat de Rusia
În Planul de acțiuni preventive privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale, adoptat de Guvern în februarie 2019, erau descrise cinci scenarii de risc pentru securitatea energetică a României în domeniul gazelor naturale: „defecțiuni pe direcțiile de transport din import”, „defecțiuni tehnice în Sistemul Național de Transport”, „dezechilibre în activitatea de înmagazinare a gazelor naturale”, „condiții meteo extreme” și „sistarea furnizării de gaze naturale din Federația Rusă către UE”. La doi ani distanță, România se găsește în această ultimă situație. Deși se intuia această posibilitate, având în vedere dorința declarată încă din 2015 a Rusiei de a scoate Ucraina de pe traseul gazelor, autoritățile de la București nu au făcut nimic. Pentru a vedea cât de decuplate erau acestea de lupta pentru trasarea zonelor de influență în Europa, trebuie spus că scenariu privind sistarea gazul rusesc care venea în UE via Ucraina era calificat în documentul respectiv ca având o probabilitate medie. Pe de altă parte, scenariul arăta că deficitul de gaze pentru aprovizionare ar fi zero, dacă sunt condiții normale de iarnă, cu temperaturi medii de -5 grade, dar poate ajunge la un deficit de maximum 11 milioane de metri cubi pe zi (adică peste 300 de milioane într-o lună), dacă temperaturile medii scad la -15 grade. România este astăzi într-o situație extrem de periculoasă în ceea ce privește asigurarea importurilor de gaze în perioada critică a sezonului rece, ianuarie-februarie.
Gazoductul TurkStream nu ne ajută prea mult
Începând de la data de 1 aprilie 2021, gazul rusesc către România nu mai trece prin rețeaua de conducte din Ucraina, el putând fi livrat spre noi prin intermediul gazoductului TurkStream, care traversează pe diagonală Marea Neagră. Cu o lungime de 910 kilometri, el leagă orașele Anapa, din Rusia, și Kiyikoy, din Turcia, asigurând livrări de gaze naturale și țărilor din sud-estul Europei (Grecia, România, Bulgaria, Serbia), cât și Ungariei și Slovaciei. Totuși, trebuie precizat că prin conducta care face legătura României cu Bulgaria, conectându-ne la TurkStream, se pot importa cantități mici, neglijabile într-o situație de criză.
Noi dispărem de pe hartă, Bulgaria devine o țară strategică
Spre deosebire de România, prin deschiderea conductei TurkStream, Bulgaria a devenit o țară strategică pentru traseul gazului rusesc spre UE. De asemenea, ea și-a întărit această poziție recent, după ce a devenit acţionară la terminalul de gaz natural lichefiat (GNL) grecesc de la Alexandroupolis pentru a cărui construcție Bruxelles-ul a alocat pe 17 iunie 167 de milioane de euro. În schimb, noi continuăm să ținem exploatarea gazului din Marea Neagră blocată, pe fondul creșterii importurilor.
Conducta BRUA stă goală
Construirea terminalului grecesc de la Alexandroupolis putea fi o veste bună și pentru noi într-un anumit context. Gazele de aici ar fi putut să fie transportate prin Coridorul Vertical spre Bulgaria, iar apoi în România (prin conexiunea Giurgiu-Ruse), de unde, prin conducta BRUA, mai departe spre vestul Europei via Ungaria. Deocamdată, în ciuda investițiilor masive, conducta BRUA stă goală, iar starea de fapt s-ar putea prelungi foarte mult. Fără gazele din Marea Neagră, ea ar avea o utilizare marginală și anume aducerea gazelor din Ungaria în zona Bucureștiului. Chiar și dacă vor fi extrase gazele din Marea Neagră, nu se știe ce se va întâmpla, având în vedere opoziția puternică a Ungariei vizavi de acest proiect. Transgaz a finalizat prima fază a gazoductului BRUA, ceea ce permite transportul a 1,75 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an (spre Ungaria), urmând ca această capacitate să fie majorată până la 4,4 miliarde metri cubi în 2022, odată cu finalizarea celei de-a doua faze a proiectului.
Traseul cel mai scurt spre Vest ne ocolește
Odată însă cu deschiderea TurkStream, opțiune aprovizionării României cu gaze din Grecia nu mai este de interes, fiind mai atrăgător traseul mai scurt spre Vest, ceea ce ar însemna că după ce intră în Bulgaria din Grecia, gazele vor fi direcționate prin Serbia, spre Ungaria și, mai departe, spre Austria. Acest lucru s-ar putea realiza anul viitor, când va fi finalizat interconectorul dintre Grecia și Bulgaria (IGB), respectiv dintre localitățile Komotini – Stara Zagora, un interconector de 180 km, care face parte din proiectul de realizare a Coridorul Vertical. Proiectul este susținut de Comisia Europeană, după ce la Bruxelles, pe data de 12.12.2019, operatorii de transport și sistem din Grecia - DESFA, Bulgaria - BULGARTRANSGAZ, România - TRANSGAZ, Ungaria - FGSZ au semnat un Memorandum de Înțelegere privind cooperarea și implementarea acestui coridor, pe infrastructurile existente sau în construcție.
Gazele din Grecia ar putea ocoli și Bulgaria
Totuși, având în vedere prețurile, gazul din Grecia, ajuns aici prin intermediul gazoductului TANAP (Trans Anatolian Natural Gas Pipeline Project), ar putea ocoli și Bulgaria, fiind direcționat spre Italia, prin gazoductul TAP (Trans-Adriatic Gas Pipeline), având în vedere că aici prețurile sunt mult mai mari decât în Austria. Revenind însă la România, în orice variantă, pentru noi viitorul nu sună bine deloc.
În ultimii 12 ani, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) nu a mai lansat nicio rundă pentru concesionarea de perimetre pentru explorare - exploatare.
Rezervele de gaze, epuizate în 9 ani
Rezervele energetice ale țării noastre sunt pe terminate, arată raportul pe anul 2021 al gigantului petrolier British Petroleum (BP). Dacă se menține actualul ritm de extracție, gazele naturale se termină în nouă ani, iar petrolul, în 22 de ani. Scenariile avansate în raportul BP privind perioada de timp în care se termină rezervele de gaze și petrol nu iau însă în calcul noile descoperiri de zăcăminte, a căror exploatare întârzie. Analiza BP a luat în calcul rezerve certe de circa 100 de miliarde de metri cubi de gaze și o producție în scădere.
