Romanii si-ar fi dorit o invazie americana

CIA a monitorizat atent situatia politica si economica din Romania anilor ’50 pentru a vedea care ar fi reactia populatiei in cazul unei invazii NATO. Eliberarea tarii nu ar fi depins de ofiterii Armatei romane, considerati oportunisti. Nici sovieticii nu au avut mai multa incredere in ei in anii care au urmat. Central Intelligence Agency - CIA - a declasificat partial sute de documente legate de Romania. Documentele reprezinta o analiza a situatiei din Romania din perioada Razboiului Rece. Deciziile conducerii comuniste de la Bucuresti, implicatiile economice si politice ale acestora pe plan european sau mondial au interesat dintotdeauna Statele Unite. Jurnalul National va prezinta aceste documente asa cum au fost ele declasificate, pentru ca cititorii sa cunoasca situatia Romaniei de atunci din alte surse decat cele oficiale romanesti. Interesante sunt analiza americana asupra categoriilor sociale din Romania in cazul unei invazii NATO si, pe de alta parte, lipsa de incredere sovietica in Armata romana.

Dupa ce Uniunea Sovietica a ocupat Romania, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, a trecut repede la reanexarea Bucovinei de Nord si Basarabiei, a lichidat guvernul noncomunist, l-a exilat pe rege si a delegat puterea unui regim-marioneta sub control absolut sovietic. Rezultatul: majoritatea romanilor a fost lipsita de contactele cu Vestul si are sentimentul ca tara a ajuns o colonie sovietica. Romanii au identificat comunismul cu traditionala frica fata de Rusia. Exploatarea economica sovietica, care a inceput cu 1944, a fost atat de intensa, incat o tara bogata in resurse naturale ca Romania a ajuns in datorii. Cauza blamarii exploatarii sovietice o reprezinta criza standardului de viata.

ANALIZA. Opozitia violenta a taranimii, aproape 70% din populatie, a constrans regimul sa recurga foarte incet la colectivizarea agriculturii. Nu numai chiaburii si micii fermieri, dar si taranii fara pamant au rezistat acestui proces. Este sub semnul intrebarii daca si taranii saraci, fara pamant, care constituie 42% din membrii fermelor colective actuale, pot fi indusi lesne sa adopte principiile colectiviste ca atare. Regimul insusi a admis ca productia agricola este mai mica decat cea dinainte de razboi. Chiaburii si micii fermieri produc cea mai mare parte a culturilor de cereale, iar regimul nu pare hotarat sa ia masuri drastice in privinta solidaritatii acestora.

Muncitorii din industrie se afla intr-o situatie mai rea decat taranii. Populatia urbana si industriala sufera de o criza a nivelului de trai, restrictii la mancare si alte privatiuni. Muncitorii nu pot obtine bunurile necesare pentru consum, nu au voie sa-si paraseasca locurile de munca si sunt subiectii unei indoctrinari politice si supravegheri politienesti constante. Cei care au sustinut la inceput regimul comunist sunt deziluzionati.

TINERETUL. Mare parte a tineretului roman se opune regimului. Tendintele individuale ale tineretului sunt de a milita impotriva acceptarii unei vieti cazone si a tehnicilor de control ale grupurilor comuniste. Regimul este departe de a avea succes in a atrage loialitatea tineretului.

ARMATA. Cu exceptia ofiterilor superiori care sunt buni comunisti (sau care au supravietuit epurarilor) si care au mizat pe continuarea regimului, sprijinul fortelor armate este indoielnic. Oportunismul este predilect in Romania, imprimat de-a lungul secolelor de dominare straina, si probabil cea mai mare parte a ofiterilor sunt oportunisti. Militarii vin in cea mai mare parte de la sat, sunt plini de sentimente antiregim. Daca regimul ar pierde controlul si daca supervizarea sovieticilor este retrasa, foarte putini dintre militari se vor dovedi de incredere.

Intelectualii si mestesugarii au rezistat in general indoctrinarii comuniste. Exista probe ca nu exista destui profesori educati in spirit comunist. Multi membri ai breslelor din fosta clasa inalta si medie, acum ramasi fara proprietati si inlocuiti social, sunt impotriva regimului. Varful ierarhiei Bisericii Ortodoxe s-a orientat in cea mai mare parte catre Patriarhul Moscovei, iar cativa dintre membrii antisovietici ai bisericii au fost eliminati, dar preotii parohi au ramas anticomunisti. Ei constituie un potential de rezistenta considerabil, la fel ca si clericii Bisericii Catolice si Unite ale caror institutii au fost distruse. Minoritatile nationale, in special ungurii, sunt in permanenta nemultumite si se vor opune oricarui guvern roman care nu va fi de acord cu aspiratiile lor nationale.

ATITUDINE. Cu toate ca disidenta este puternica in toate segmentele societatii romanesti, inclusiv in randurile secunde ale guvernului si partidului, rezistenta activa organizata s-a redus constant in ultimii ani si pare sa fi disparut in prezent. Mai mult, regimul nu a reusit sa elimine rezistenta pasiva care continua sa se manifeste in special prin sabotajul economic. Totusi aceasta rezistenta nu e in exclusivitate anticomunista in motivatie, dar reflecta considerabil gradul de frustrare. Acte de sabotaj economic ca absenteismul, avarierea deliberata a masinilor, deraierea ocazionala a trenurilor, incendieri, incetinirea lucrului si neglijenta generala pot fi motivate politic sau nu. Oricare ar fi motivatia, pare sa existe o rezistenta considerabila impotriva comertului de stat si introducerii programului comunist in toate sectoarele. Acest fapt este admis pe fata de regim.

SANSA. Regele Mihai ar fi putut fi liderul diasporei

DIASPORA. Regele Mihai, care ar putea deveni liderul regruparii emigratiei romane, pare a accepta factiunile celor trei partide exilate ca reprezentanti legali ai poporului roman. Lupta factiunilor a subminat importanta acestora. Regele este probabil singura persoana care mentine o aparenta a continuitatii unui guvern noncomunist in exil. De asemenea, mai exista un grup de socialisti de stanga si cativa membri ai Garzii de Fier care se opun restaurarii monarhiei. Exista dovezi ca regele este inca popular in Romania, in special in randul taranimii, dar problema succesiunii regimului comunist va ramane probabil sursa luptelor intre factiuni. Cateva contacte par sa existe intre diaspora si tara. Comunicatiile sunt precare, iar cenzura, rigida. Toate granitele sunt pazite si patrulate. Transmisiile radio romanesti din Vest sunt bruiate, dar pot fi receptate in anumite zone. Propaganda anticomunista tiparita care ajunge in Romania duce la incurajarea unor manifestari sporadice de rezistenta.

POTENTIAL. In conditiile Razboiului Rece, rezistenta activa care inca mai exista se asteapta sa dispara, pe masura ce controalele de securitate ale regimului se intensifica si atat timp cat nu exista indicii pozitive din partea Occidentului. Pot exista sporadic raiduri tip gherila, dar numai de importanta locala, in special in zonele mai greu accesibile ale Romaniei. Rezistenta va continua in special sub forma sabotajului economic. Aceste activitati vor impiedica cel mult introducerea programului politic si economic al regimului. I

n cazul unui razboi, fortele romanesti de securitate vor suplimenta mai mult ca sigur trupele sovietice. Totusi activitatea de gherila se va dezvolta. Amploarea rezistentei organizate active va depinde de situatia militara din Europa, in special de fortele Vestului apropiate si de atitudinea tarilor din Pactul Balcanic, in special Iugoslavia. Pot aparea tentative de dezertare in Iugoslavia, daca aceasta tara se va orienta spre Occident. In momentul in care armatele occidentale s-ar apropia de teritoriul Romaniei, luptele de gherila impotriva comunistilor locali si unitatilor sovietice pot izbucni chiar inainte ca trupele vestice sa intre pe teritoriul tarii. (analiza din 21.04.1955, publicata in 22.09.1993.

Europa de Est si Pactul de la Varsovia

DEMONSTRATIE. Armata romana nu a fost considerata un aliat de nadejde in cadrul Pactului de la Varsovia

Pierderea controlului sovietic in Europa de Est a crescut importanta Pactului pentru URSS ca o legatura institutionala. Din punctul lor de vedere, tarile est-europene vad Pactul ca pe o garantie ca sovieticii vor continua sa sustina regimurile lor si vor asigura granitele actuale.

Intr-o situatie de criza care va duce la un razboi general, credem ca regimurile est-europene vor incerca sa exercite o influenta moderata asupra politicii sovietice. Daca URSS va ordona mobilizarea, raspunsul lor va fi probabil diferit, variind de la acordul imediat al est-germanilor pana la nesupunere din partea romanilor.

Cu toate ca tarile est-europene nu au alta alternativa decat de a face parte din Pact, au si beneficii. In cazul Ungariei, Romaniei si Bulgariei, guvernele trebuie sa puna in balanta securitatea generala oferita de Pact. In general, credem ca fortele est-europene vor lupta cu o mai mare determinare in apararea propriului teritoriu decat ca parte a operatiilor ofensive ale sovieticilor impotriva NATO. Nationalitatea fortelor dusmane va fi, de asemenea, un factor important. De exemplu, polonezii si cehii vor lupta probabil bine impotriva a tot ceea ce ei inteleg ca o amenintare germana, bulgarii au un antagonism de durata impotriva grecilor si turcilor.

CAPACITATEA DE LUPTA. In ajunul unor ostilitati, Bulgaria si Romania pot probabil desfasura intr-o saptamana 12 divizii, care pot fi organizate in 2-3 armate. Aceste forte pot fi reimprospatate cu alte 6 divizii bulgare si 4 romane intr-o saptamana sau doua. Bulgaria si Romania pot sustine o campanie cu un total de 575 de avioane de lupta, cele mai multe fiind modele vechi. Nu credem ca sovieticii considera fortele armate maghiare pregatite suficient sau de incredere pentru a lua parte in operatiuni ofensive. Sovieticii cauta sa plaseze cateva unitati nationale direct sub comanda Pactului in timp de pace, trecand peste ministerele nationale de aparare. Sunt indicii ca Romania se va opune puternic unei asemenea miscari. (analiza din 26.08.1964, publicata 04.02.1994)

INCREDEREA SOVIETICA IN ALIATI. Sovieticii percep fortele militare ale tarilor aliate din Pactul de la Varsovia: Bulgaria, cel mai de baza aliat; Germania Democrata, urmatorul aliat de baza, increderea fiind intarita de prezenta a 19 divizii sovietice in tara; Cehoslovacia, o sursa de griji, dar populatia pare resemnata cu prezenta continua sovietica; Ungaria este supusa discutiei, in ciuda prezentei a patru divizii so-vietice; Polonia a reprezentat o problema permanenta pentru URSS; Romania este perceputa de catre sovietici ca fiind cel mai putin de baza aliat, in parte din cauza ca a evitat integrarea fortelor armate in cadrul comandamentului Pactului.

Relatiile aliatilor din Pactul de la Varsovia cu URSS sunt fortate, iar relatiile dintre ele sunt mai degraba competitive si exploatative decat de cooperare. Aceste tari au pretentii istorice asupra teritoriilor din una sau mai multe tari limitrofe est-europene, dar si o istorie de discriminare impotriva minoritatilor etnice.

IMPOTRIVIRE. Polonia, Ungaria si Romania sunt nesupuse Moscovei si au demonstrat asta. In ciuda unor polemici din mass-media sovietice si romane din primavara lui 1983, Bucurestiul a sugerat o dorinta de apropiere in cateva chestiuni.

In trecut, Moscova a tolerat intr-o oarecare masura independenta romaneasca in politica externa. Polemicile recente, divergentele cu sovieticii asupra Conferintei de Securitate si Cooperare in Europa (CSCE) si participarea limitata in actiunile Pactului indica continuitatea diferentelor. Bucurestiul nu a participat in actiunile Pactului decat cu mici elemente de personal. Romania este singurul stat membru care a refuzat continuu sa semneze orice rezolutie a Comitetului Politic Consultativ sau a Comitetului Ministerelor Apararii incepand cu noiembrie 1978 care aveau de a face cu statutul. (nota din 28.06.1983, declasificata 19.11.1999)

In cazul unui razboi, Teatrul de Operatii din Sud-Vest va include fortele Pactului din Ungaria, Romania si Bulgaria; Districtul Militar Odessa in URSS; fortele navale din Marea Mediterana si Marea Neagra. Fortele sovietice din Caucazul de Nord si Transcaucaz vor opera, de asemenea, in aceasta zona. Nu este clar rolul pe care Armata romana il va avea in timp de razboi. In general, romanii s-au sustras oricarei participari (...), altele decat apararea teritoriului (...). Rolul descris pentru fortele romanesti (...) este acela de esalon secund responsabil cu asigurarea ariergardei in spatele fronturilor sovietice si bulgare care vor executa ofensiva majora. (nota din 01.07.1983, declasificata in 19.11.1999)

REZISTENTA ANTICOMUNISTA

Cand a fost ultima oara evaluata aceasta problema, la doi ani dupa Revolutia din Ungaria, am conchis ca rezistenta organizata atat in Europa de Est, cat si in URSS este neglijabila, desi disidenta era larg raspandita. Credem ca aceasta concluzie a ramas valabila, schimbarile din ultimii ani au fost in general indreptate spre o mai mare stabilitate a regimurilor comuniste din Europa de Est. Manifestarile publice ale disidentei sunt mai clare, in special printre intelectuali si tineri, si in acele tari in care regimurile au adoptat politici mai permisive. Totusi rezistenta pare sa descreasca. Aproape fiecare tara est-europeana a adoptat masuri interne mai liberale si se joaca cu sentimente nationaliste. Regimul din Romania continua sa se confrunte cu o problema serioasa, cea a minoritatilor din Transilvania. Incercarile de a "romaniza" cele 1,6 milioane de unguri au fost mentinute incepand cu al doilea razboi mondial si au dus la frictiuni permanente intre guvernele maghiar si roman in ceea ce priveste aceasta problema. In caz de razboi, aceasta minoritate poate fi sursa de rezistenta. In ultimii ani, Partidul Comunist Roman a adoptat deliberat o linie de independenta fata de sovietici, proces ce a stimulat sentimente antirusesti, dar si nationalismul romanesc. Printre divergentele romano-sovietice se numara si iredentismul romanesc asupra Basarabiei (parte a RSS Moldoveneasca) si retinerea Bucurestiului de a coopera in intregime in cadrul Pactului de la Varsovia. Aceasta noua situatie naste posibilitatea ca Romania sa caute neutralitatea in cazul unui conflict Est-Vest. De asemenea, exista posibilitatea ca sovieticii sa intre in Romania ca forta de ocupatie. La izbucnirea ostilitatilor, romanii vor adopta probabil o pozitie care sa nu ofere URSS pretexte de ocupatie, chiar daca aceasta implica onorarea angajamentelor din Pactul de la Varsovia. Oricare ar fi cursul urmat de regim, orice rezistenta antiregim si antisovietica poate aparea doar cand infrangerea sovietica este mai mult decat sigura. (informare din pub. date 27.01.1966, declasificata 19.11.1999)

NU RATATI! In numarul de maine Reactia Romaniei la crizele din Ungaria, Cehoslovacia si Polonia Posibila invadare sovietica a Romaniei Impactul politic si economic al acestor decizii