x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Să vinzi un viţel, ca să cumperi o carte

0
Autor: Iulia Gorneanu 23 Aug 2009 - 00:00
Să vinzi un viţel, ca să cumperi o carte Dragoş Nedelcu/


În Ţara de Sus a Moldovei, la poalele Muntelui Pleşu, cea mai frumoasă mănăstire ctitorită de Petru Rareş dă fiinţă şi nume unui sat în hotarul căruia bate încă inima României profunde. Râşca. Aici am înţeles de ce Rebreanu spunea că "ţăranul e începutul şi sfârşitul", aici am înţeles de ce pentru Ernest Bernea "eşti cât dăruieşti", aici am înţeles puterea magică, misterioasă şi tămăduitoare a cuvântului scris. Aici, în faţa unui ţăran care şi-a vândut un viţel ca să-şi cumpere o carte...

Are 81 de ani şi a înălţat un Paraclis. Singur, cu o mână şi jumătate. A făcut totul în post şi rugăciune: zidăria, acoperişul, tâmplăria, pictura interioară, gardul... Materialele le-a cumpărat pe rând, din pensie şi din vânzarea laptelui din gospodărie. Peste 50.000 de litri. A isprăvit lucrarea după 15 ani.

Prima dată l-am văzut în cimitir, de hramul bisericii din sat. Se ruga lângă o cruce. Înalt, îmbrăcat cu un suman cum nu mai văzusem până atunci, cu barba şi părul retezate precum dacii, avea pe chip acea împăcare luminoasă cu el şi cu lumea. O clipă mi-a părut ireal şi mi-am zis că sunt încă sub vraja frescei Mănăstirii Râşca, ce-mi tulburase somnul într-un mod straniu, străin mie.
LUMINA
Nu îndrăzneam să mă apropii şi cu atât mai puţin să încerc să stau de vorbă cu el, aşa că nu-mi rămânea decât să o aştept pe prietena mea, Mihaela Grădinaru, să iasă din biserică, s-o întreb cine e. În cimitir erau sute de oameni, ca la hram, mulţi dintre ei îmbrăcaţi româneşte, câţiva bătrâni cu barbă şi plete, portrete de atlas etnografic. Începuseră să iasă de la slujbă şi veneau să aprindă lumânări la morminte. Pe bătrânul de lângă cruce nu îl zăream, nu ştiam dacă plecase sau doar se aşezase pe băncuţa de lângă mormânt... Puţine şi inexpresive, cuvintele mele în loc de pedeapsă au primit zâmbetul Mihaelei. Sigur că-l cunosc. E moş Constantin Rădăşanu. Trebuie să mergem la el acasă. Mi-a mai spus că e un om care trăieşte pentru Dumnezeu, iar tragediile prin care a trecut le consideră trepte spre împărăţia Lui.

Din drumul spre casa lui Moş Constantin Rădăşanu nu-mi mai amintesc aproape nimic. Doar lumină caldă, aproape materială, prelinsă pe pietre precum mierea topită şi nişte copii ce se jucau mergând pe catalige. Şi lumina, şi copiii păreau dintr-o peliculă de demult, în care eu intrasem fraudulos, iar acum mă temeam ca ei să nu descopere că au trecut zeci de ani de la joaca lor şi să dea fuga la calculator.

Casele se rânduiau firesc de o parte şi de cealaltă a drumului de ţară, cu garduri drepte şi curţi tihnite. Nimic nu smintea arhitectura locului, veşnicia. Ne-am oprit la o casă bătrânească cu cerdac, ce surprindea prin armonia arhitectonică şi cromatică. În curte miroasea a gutui şi a mere, a frunze uscate, a toamnă împlinită. Moş Constantin Rădăşanu ne aştepta în casă. Fusese anunţat că venim şi ne cumpărase napolitane.  
CUVINTELE
"Dacă nu existau cărţi pe lume aş fi murit de mult, ori mi-aş fi pierdut minţile... sigur că le-am citit... unele chiar de mai multe ori, cel mai mult m-a impresionat Disputa dintre Trup şi Suflet a lui Di­mitrie Cantemir. Odată mi-am vândut un viţel pentru o carte..." Rămân înmărmurită în prag în faţa unei bi­blioteci impresionante de carte românească.

Satul Dumbrăveni, comuna Râşca, acasă la Moş Constantin Rădăşanu, în camera cu biblioteca. Lângă rafturi, mai multe icoane şi o candelă aprinsă. O tăcere adâncă pune stăpânire pe noi şi pe lume, apoi vin cuvintele grele, egale, aproape şoptite, începe povestea...   

La zece ani a jurat în faţa lui Dumnezeu că atunci când se va face mare, va ridica o biserică prin lucrul mâinilor sale. Zece ani mai târziu, vremurile se schimbaseră într-atât, încât simplul mers la biserică devenise un act de curaj. Cu convingerea că într-o bună zi lucrurile vor intra în rânduială, Constantin Rădăşanu începe să lucreze la pădure, ca muncitor forestier, iar în timpul liber în agricultură. Biserica, ce îi este interzis să o construiască în sat, şi-o înalţă în inimă. Se însoară cu Alexandrina şi au împreună trei băieţi şi două fete.  

În vara lui '70 nimic din seninul unei dimineţi însorite nu prevestea cumplita tragedie. Alexandrina, împreună cu tatăl lui, mor loviţi de fulger pe câmp, în timp ce strângeau fânul. La 42 de ani, Constantin Rădăşanu rămâne singur, cu cinci copii de crescut dintre care o fetiţă de 3 ani. Începe să creadă că durerea îl va învinge, se roagă cu şi mai mare dăruire, încearcă să înţeleagă, nu poate dormi, simte că nu mai poate trăi. Descoperă cartea, apoi pute­rea misterioasă şi tămăduitoare a cuvântului scris. Nopţile parcă nu mai sunt atât de înspăimântătoare, citeşte cu ardoare cărţi religioase, scrieri istorice, apoi literatură română. "Dacă nu existau cărţi pe lume aş fi murit de mult sau mi-aş fi pierdut minţile..." O bună parte din noapte citeşte, iar ziua e la lucru. Se învaţă cu durerea, se împrieteneşte cu ea, ştie că trebuie să meargă mai departe pentru copii, pentru credinţa că într-o bună zi va construi o biserică, aşa cum îi jurase lui Dumnezeu, când avea 10 ani. Nici nu se gândeşte să se recăsătorească, a iubit-o pe Alexandrina atât de mult... îi aprinde candela în fiecare seară şi se roagă...
SUFLETUL
Constantin Rădăşanu nu e prototipul omului resemnat în faţa destinului, îngenunchiat, rugându-se cu privirea rătăcită în trecut. E viu, luptător, guvernat de un spirit justiţiar fără pereche. Face pelerinaje la mănăstirile din ţară de unde aduce, în spate sau pe portbagajul bicicletei, icoane, cruciuliţe şi cărţi religioase, pe care le împarte tuturor. Îşi riscă libertatea. Într-un an, venind de la Mănăstirea Văratic, îl loveşte o maşină. Bicicleta, făcută praf, zace contorsionată în mijlocul şoselei, iar el se ridică fără nici o vânătaie, acoperit de iconiţele aduse atât amar de drum. Povestea se răspândeşte cu repeziciune în toată zona...

Autodidact, începe să deseneze în creion şi cărbune, având acum o întreagă galerie de portrete ale personalităţilor culturii române. Când vrea să-şi împace sufletul, pictează icoane pe pânză, pe carton, pe lemn. Anii trec. Îşi creşte copiii frumos, îi educă cu grijă în spiritul credinţei şi al iubirii de neam. Pe toţi îi dă la şcoală la oraş. Acum, fiecare are o casă şi o meserie. În tot acest răstimp, mama lui îi este şi sprijin, şi icoană.

Decembrie 1989. Pentru Constantin Rădăşanu este marele dar, este miracolul prin care îşi poate împlini visul, este transformarea bisericii din suflet în biserică de piatră, trainică şi frumoasă, să sfinţească locul şi să bucure călătorul. În 1990, după 52 de ani de la jurământul pe care nu l-a spus nimănui, Constantin Rădăşanu pune piatra de temelie la paraclisul din crucea a două drumuri care se despart, unul spre Mănăstirea Râşca, celălalt spre Slătioara. Nu avea bani pentru construcţie, doar pensia şi mâinile sale. O mână şi jumătate, cum spune el, deoarece degetele de la mâna stângă şi le pierduse într-un accident de muncă. Constantin Rădăşanu a făcut totul singur: gardul, zidăria, acoperişul, tâmplăria, icoanele, pictura interioară. Pensia mică l-a obligat să înceapă să vândă lapte din gospodărie pentru achiziţionarea materialelor de construcţie. Şi cum laptele adevărat nu prea are preţ, a vândut mai bine de 50.000 de litri... Lucrarea a durat 15 ani. Astăzi, Paraclisul lui Moş Constantin Rădăşanu rămâne sfântă mărturie a trecerii lui prin lume.

Aşa că, dacă mergeţi la Mănăstirea Râşca, opri­ţi-vă o clipă şi la Paraclisul lui Moş Constantin Rădăşanu, omul care şi-a învins cu demnitate şi bărbăţie destinul. Şi nu uitaţi, tot ce vedeţi a făcut singur, prin lucrul mâinilor sale, împlinindu-şi jurământul făcut lui Dumnezeu când avea 10 ani. Dacă vreţi să îl cunoaşteţi, încă o puteţi face. Căutaţi-l în satul Dumbrăveni. Are o rană nevindecabilă la picior şi stă mai mult pe acasă. Vă va arăta atelierul de pictură, biblioteca, va sta de vorbă cu fiecare... El, cel mai frumos ţăran din ţara de Sus a Moldovei, cel care şi-a vândut un viţel ca să-şi cumpere o carte...
Citeşte mai multe despre:   special

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Bugetarul-nabab Băsescu atacă primăria călare pe un sac de bani. „Petrov”, cel mai tare la capitolul bani, mult peste Tăriceanu, Firea şi Nicuşor Dan

Bugetarul-nabab Băsescu atacă primăria călare pe un sac de bani. „Petrov”, cel mai tare la capitolul bani, mult peste Tăriceanu, Firea şi Nicuşor Dan
Galerie Foto Dintre cei cinci candidați propuși de partidele politice puternice, pentru funcția de primar general al Capitalei, doar patru au declarații de avere și de interese completate la zi. Generalul Ion Sîrbu, opțiunea...

Incredibil. DSU susține că instanța a încălcat legea când a ridicat carantina instituită în localitatea Gornet

Incredibil. DSU susține că instanța a încălcat legea când a ridicat carantina instituită în localitatea Gornet
Galerie Foto Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să soluționeze, mâine, recursul formulat de Departamentul pentru Situații de Urgență, împotriva hotărârii Curții de Apel București, prin care, în data de 4...

Mircea Barzuca, omul care are grijă de moștenirea lăsată de marea artistă Margareta Sterian: ”Nepăsarea, imensa nepăsare a autorităților, a făcut ca operele ei să rămână nevăzute”

Mircea Barzuca, omul care are grijă de moștenirea lăsată de marea artistă Margareta Sterian:  ”Nepăsarea, imensa nepăsare a autorităților, a făcut ca operele ei să rămână nevăzute”
Galerie Foto Margareta Sterian, una dintre marile artiste date de România secolului trecut, are un destin copiat la indigo cu al altor oameni de cultură: operele îi sunt apreciate mai mult în străinate decât acasă....

Pentru evitarea gastritelor, mai puţine mezeluri și conserve

Pentru evitarea gastritelor, mai puţine mezeluri și conserve
Auzeai pe buzele multor oameni tânguirea: „Mă doare, mă supără stomacul, am gastrită”! Cu implementarea investigaţiei endoscopice, cu acea cameră video, s-au limpezit multe diagnostice în bolile digestive....

Legea carantinei pune instanțele într-o situație ingrată: dau drumul pe stradă la infectați sau țin arestate medical persoane sănătoase

Legea carantinei pune instanțele într-o situație ingrată: dau drumul pe stradă la infectați sau țin arestate medical persoane sănătoase
Galerie Foto Internarea cu forța, în unitățile sanitare sau în locațiile afiliate acestor unități medicale, prevăzute în noua lege privind carantina și izolarea, mult lăudată de Guvern și de președinte, încalcă...

Situația măștilor pentru nevoiași va fi tranșată de instanță la 10 zile după expirarea celei de-a treia lună de stare de alertă

Situația măștilor pentru nevoiași va fi tranșată de instanță la 10 zile după expirarea celei de-a treia lună de stare de alertă
Achiziția pe care Ministerul Sănătății este obligat să o facă, prin lege, privind măștile ce trebuie să fie puse, gratuit, la dispoziția categoriilor vulnerabile din punct de vedere fianciar, va fi tranșată...

Cei cu gută trebuie să evite carnea roşie, tânără, organele și mezelurile

Cei cu gută trebuie să evite carnea roşie, tânără, organele și mezelurile
Există boli care atacă articulaţiile degetelor, cum sunt poliartrita reumatoidă, dar şi guta. Celebra artistă Edith Piaf avea degetele atât de deformate, strâmbe ca nişte vreascuri, încât strângea în palmă...

Arestarea medicală a președintelui CJ Giurgiu, desființată de judecători. Instanța consideră carantinarea acestuia nelegală și netemeinică

Arestarea medicală a președintelui CJ Giurgiu, desființată de judecători. Instanța consideră carantinarea acestuia nelegală și netemeinică
Galerie Foto Motivare devastatoare a Judecătoriei Giurgiu împotriva măsurilor instituite de Direcția de Sănătate Publică Giurgiu împotriva președintelui Consiliului Județean Marian Mina. Acesta a fost plasat, pur și simplu...

Guvernul a prins „soldurile”: își cumpără măști la jumătate de preț față de cele pentru persoanele vulnerabile

Guvernul a prins „soldurile”: își cumpără măști la jumătate de preț față de cele pentru persoanele vulnerabile
Galerie Foto Membrii Palatului Victoria și-au asigurat stocurile necesare de măști de protecție facială, pentru două luni, de la o companie pe care premierul Ludovic Orban a vizitat-o la debutul stării de alertă și care,...

Judecătorii eliberează primii pacienți „arestați” în spitale

Judecătorii eliberează primii pacienți „arestați” în spitale
Galerie Foto Cel puțin trei judecătorii, din trei județe diferite, au dispus punerea în libertate a persoanelor carantinate ilegal, prin decizii ale Direcției de Sănătate Publică, motivarea hotărârilor instanțelor fiind...

După scoaterea vezicii biliare, omul poate mânca orice

După scoaterea vezicii biliare, omul poate mânca orice
Galerie Foto Mulţi oameni şi-au găsit un vinovat de serviciu pentru neplăcerile digestive: bila. Care este adevărul despre vezica biliară ne explică profesor doctor Nicolae Iordache, de la Spitalul „Sfântul...

Gheorghe Smeoreanu, autorul romanului „Regele și regina sistemului solar”: „Niciodată omenirea nu a citit cărți, a citit doar elita omenirii”

Gheorghe Smeoreanu, autorul romanului „Regele și regina sistemului solar”: „Niciodată omenirea nu a citit cărți, a citit doar elita omenirii”
Galerie Foto La începuturile democrației, scriitorul Gheorghe Smeoreanu devenea primul patron al unui ziar privat din România - Curierul de Vâlcea. De fel plimbăreț, ajuns în cele mai exotice locuri ale lumii, acesta își...

Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, preluată ilegal, scoasă la mezat la fel de ilegal

Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, preluată ilegal, scoasă la mezat la fel de ilegal
Exploatată zeci de ani de sindicatele apărute după 1990, Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava a fost lăsată în paragină. În loc să spună ce au făcut cu banii obţinuţi din activităţile desfăşurate...

Cel mai mare sector din București, filmat pentru serviciile secrete

Cel mai mare sector din București, filmat pentru serviciile secrete
Galerie Foto În toamna anului 2017, când, la nivelul societății românești, exista o dispută aprinsă cu privire la neconstituționalitatea protocoalelor de cooperare încheiate, în 2009 și 2016, de Parchetul General, DNA...

Campania de „pîrjolire” a turismului românesc

Campania de „pîrjolire” a turismului românesc
Secretarul de stat pentru Turism, Emil-Răzvan Pîrjol, a reușit, în timp record, să distrugă tot ce s-a făcut bine în ultimii ani pentru industria ospitalității. În timp ce Pîrjol se filmează pe șalupă,...
Serviciul de email marketing furnizat de