Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sanda Ţăranu, un nume care se confundă cu istoria televiziunii române. O femeie care a lăsat urme de netăgăduit în sufletele românilor datorită eleganţei, a profesionalismului şi atitudinii cu totul speciale.
Să învăţăm să dăruim, să învăţăm să primim. Cine ne poate învăţa această lecţie mai bine decât Sanda Ţăranu, cea care ani la rând ne-a dăruit zâmbetul său minunat.
"De primii ani ai copilăriei aproape că nu-mi aduc aminte. Tata era pe front, iar greul gospodăriei, ca şi creşterea noastră au rămas pe umerii mamei. Când au început bombardamentele în Bucureşti, pe mine şi pe sora mea ne-au trimis la Râşnov împreuna cu bunica, mama neputând să ne însoţească. Avea serviciu şi o muncă de mare răspundere. După război, alţi ani grei, seceta din 1946, schimbarea regimului politic, griji, nevoi şi sărăcie. În consecinţă, să nu vă aşteptaţi să spun că am primit vreodată daruri scumpe de care să-mi aduc aminte în mod special. Asta nu înseamnă că n-am întâmpinat şi sărbătorit Crăciunul aşa cum se cuvine, creştineşte, dar foarte modest. Cadourile erau de regulă obiecte de îmbrăcăminte de care aveam mare nevoie. Într-un an, ca să aibă cele cuvenite de Crăciun, părinţii mei au crescut un porc şi după ce mama a preparat toate bunătăţile ne-au călcat hoţii. Au sărit gardul şi au intrat pe geamul de la pivniţă lăsat deschis pentru aerisire. Ne-au luat tot! Nu cred că am mai simţit de-atunci o supărare mai mare. Ne stricaseră Sărbătorile şi aveam şi musafiri. De Crăciun, ca şi de Paşti la noi se strângea toată familia, vreo 20 de persoane. Ei bine, de asta îmi aduc cu plăcere aminte, de atmosfera veselă care era în casă oricât de greu ne-ar fi fost. Sunt convinsă că numai iubirea i-a făcut pe părinţii mei să treacă peste greutăţi şi lipsuri. Am realizat asta mult mai târziu, iar după ce am crescut nu a fost Sărbătoare să nu o petrecem împreună cu ei. Iar în puţinul timp pe care-l aveam alergam la ei pentru a ne umple sufletele de voie bună, sinceritate şi mai ales dragoste. Aş vrea să mai spun ceva... Părinţii mei, până când au plecat în lumea de Dincolo, puneau mereu ceva deoparte din pensia lor, ca dar de Crăciun. Ştiau că avem de toate, dar trebuia să ne cumpărăm neapărat ceva din bănuţii strânşi şi daţi de ei. Voiau să păstreze tradiţia şi spuneau că pentru ei, noi am rămas mereu copii....
Sărbători fericite!"
"După război, alţi ani grei, seceta din 1946, schimbarea regimului politic, griji, nevoi şi sărăcie. în consecinţă, să nu vă aşteptaţi să spun că am primit vreodată daruri scumpe".
Sanda Ţăranu
Fotografie din arhiva personală