Scandalul statuilor false - Traficantii de Brancusi au protectie inalta

DANIELA DUMITRESCU, EUGEN CIUFU, GABRIEL BURLACU

Jurnalul National: Toate expertizele dvs., prin care atribuiti diferite sculpturi lui Brancusi, sunt infirmate de contraexpertize, ce demonstreaza ca piesele respective sunt de fapt false. Si cand vorbim de experti, ne referim la persoane avizate din Ministerul Culturii, din Muzeul National de Arta, Institutul National de Criminalistica s.a.m.d…

Radu Lucian Stanciu: Am inteles. Sunt de acord cu aceste…, dar nu Stanciu. Dvs. stiti ca eu stau cu chirie aici, in acest apartament. Stiti ca eu nu am dinti in gura, pentru ca nu am bani sa-mi pun dintii, pentru ca eu, intre a-mi pune dinti si a cumpara o chestie d-asta (ne arata o pretinsa opera Brancusi - n.n.), in loc sa ajunga la gunoi, dau si eu cat am, acolo, 500 de dolari, 1.000-2.000 de dolari. Daca dvs. sunteti niste oameni pasionati, obiectivi, incerc sa va antrenez in salvarea acestui tezaur national, care este irefutabil Brancusi… De ce? Pentru ca este Antonovici, este pasaportul lui Brancusi, publicat de mine, gasit langa piese, si asta nu se spune, si am aici 17 scrisori originale Brancusi. Pai, cum e posibil? Cine sa faca, domnule, asa ceva (arata spre un cap de Eminescu, asezat pe un soclu si atribuit si el lui Brancusi - n.n.), 70 de centimetri inaltime? Pentru ce? Cand nici nu se vinde bine. De-aia Marcel Guguianu a spus: "Ma depaseste. Acest cap este sculptat de Brancusi din interior". A si semnat ca e autentic. Imi dati voie sa-l cred pe un sculptor ca Marcel Guguianu, care are sculpturi la Banca Mondiala, la New York, are fundatie si este recunoscut peste tot? Imi dati voie sa cred familia Brancusi, ca sunt atatia membri aici, care stie "Capul" original si care mi-a dat autorizatie de turnare? Imi dati voie sa-l cred pe marele Irimescu, decorat de Iliescu cu Steaua Romaniei, care l-a studiat un an pe Brancusi si care a dat expertiza la "Narcis" (sculptura catalogata drept falsa de catre specialisti, dupa ce au expertizat-o la revenirea acesteia in tara, din Peru - n.n.)? (…) Este chiar un elev mare de-al lui Brancusi (…) Vreau sa va spun ca expertii mei sunt cu 10 clase, cel putin, peste expertii care mi se opun. Si mai avem un avantaj: acesti experti care ni se opun pana acum nu au vazut nici o lucrare de Brancusi, macar asa de la distanta (…). Eu creez un grup de cercetare, adresandu-ma celor mai buni specialisti in Brancusi. Ce inseamna cei mai buni specialisti? Nu exista o facultate care sa te faca brancusolog.

RECUNOASTERE. Ministerul Justitiei l-a facut om de arta pe Stanciu

Nici Istoria Artei nu te face brancusolog. Printr-un studiu asiduu, autodidact, avand o anumita pregatire in domeniul esteticii si publicand carti. Asta e criteriul comunitatii romanesti, dar si internationale. Cu exceptia cartilor lui Modorcea, cartile despre Brancusi au fost scrise de oameni foarte competenti, care proveneau din diverse domenii: Pavel Tugui - mi se pare ca a facut Istorie, dar ocupandu-se de cautarea pieselor lui Branusi, de expozitii, este un specialist. Paleolog, cel mai mare expert in Brancusi din toate timpurile. Asta era fochist, n-avea nici facultate. Ca sa vedeti cine erau adevaratii brancusologi, de talie internationala, ca si mine… si o sa va dovedesc lucrul asta. Domnul Radu Ionescu, marele expert al Ministerului Culturii, nu are nici o carte despre Brancusi. Iertati-ma, in ce calitate vorbeste el despre Brancusi? (…) In ceea ce priveste senzationala escrocherie "Cocosul de bronz", prin care au sfidat structurile statului roman, aceasta statueta a fost prezentata ca fiind a lui Brancusi, la 11 septembrie 2001, la Palatul Cotroceni. Astia care mi se opun mie au facut cea mai mare escrocherie din toate timpurile. Au turnat un cocos in bronz in Bucuresti cu escrocul cautat de Politia germana, Gregor Wolf. Exporta mobila din Romania, are o consignatie pe la Sofitel. Il toarna aici (Cocosul in bronz - n.n.), inventeaza o istorie despre cocosul asta, ca e din Rusia si ca a fugit ministrul Fortelor Armate cu el in mana. Or, niciodata in istoria Uniunii Sovietice, un ministru al Armatei nu a fugit. Daramite cu un cocos! Or, eu la povestea asta am pufnit in ras, m-au mai sunat doi-trei specialisti si-am zis: "Ia sa ma duc eu sa vad piesa!". Am constatat o escrocherie de doi bani, dar sustinuta de Ministerul Culturii, de Razvan Theodorescu, de Brezeanu, de Radu Ionescu, de Susara, de toti dusmanii mei. Cocosul s-a plimbat prin toata Europa, de ne-am facut de ras peste tot. Am primit si proteste diplomatice din Franta. Exista doua variante: una, ca s-ar fi vandut cu 18 milioane de dolari, cat au cerut ei, in Insulele Hawaii; si a doua varianta, tot din sursa mafiotilor, ca ar fi sechestrat de Politia germana (…)

Am fost la congres, deci sunt expert...

Sunteti prieten cu domnul Ion Popa, fostul sef al Directiei Resurse Umane din Ministerul Justitiei, cel care v-a semnat atestatul?

Nu l-am vazut niciodata. Nu sunt obligat sa fiu acreditat la Ministerul de Justitie. Legea patrimoniului se refera la expertii pe care Ministerul Culturii are dreptul sa-i faca pentru ei. Deci, ministerul are o curte administrativa a lui si face ce vrea acolo.

Atestatul pe care sustineti ca il aveti nu va da dreptul de a face expertize in curtea Ministerului Justitiei si atat?

Ce? Am facut expertize in numele ministerului? N-am facut niciodata.

Ati facut pe domeniul privat…

Pe domeniul privat am atestat de la Ministerul Culturii. Am fost si consilier-expert al Ministerului Culturii, va dau documentul. Sa lamurim ceva cu expertizele astea: Popa spune intr-un document nu numai ca eu sunt expert, dar imi cere sa-i dau pe mana organelor de cercetare pe escrocii astia. I-am cerut special sa-mi precizeze daca este necesara o atestare de la Ministerul Culturii si mi-a spus ca nu e necesara. Mai mult, eu am facut cercetari si sub egida Academiei Romane, nu a unor firme particulare. Am avut si un contract cu Academia Romana. Vreau sa spun ca forul suprem e Academia Romana, nu Ministerul Culturii. Ministerul are valoare administrativa, iar Academia are valoare stiintifica.

Aveti studii de Sociologie…

Sa lamurim un lucru: studiile mele sunt de Sociologia culturii si de Sociologia artei. Estetica am am facut in facultate, cand am studiat Filozofia. Eu am cel mai inalt titlu stiintific din lume in domeniul istoriei artei. Va dau si dovada: am fost invitat la Congresul mondial de estetica, impreuna cu Plesu. Atestarea este simplul fapt ca am fost admis ca membru al congresului.

Aveti vreun document care sa ateste calitatea dvs. de membru la acest congres?

Am invitatii, am sumarul, am o carte in care se vorbeste despre mine. Credeti ca vorbeau aici despre un expert fals? Sunt si doctor. Nu mi-am sustinut teza, da’ am media 10 la toate examenele; n-am sustinut teza din motive politice. Trebuia s-o aprobe un secretar de partid si eu eram mereu anchetat de Securitate. Teza aia se numeste "Hermeneutica culturii". Am fost primul din Romania care am adus teoria si disciplina hermeneuticii.

La Filozofie nu studiati marxism-leninismul?

Una era filozofia cu marxism si partid si alta filozofia de sine statatoare la Cluj si la Bucuresti. Am dat examen pe Istoria filozofiei ca si cercetator stiintific. Si de-acolo m-au dat afara si mi s-a transferat locul la Institutul de Sociologie. Deci, eu deja ma ocupam din ’71 cu hermeneutica. Nu va mai spun ca ma citeaza Mircea Eliade. Asa ca n-am nevoie de atestarile Ministerului Culturii.

ACTIVITATE

Activitatea "artistica" a lui Lucian Radu Stanciu consta in descoperirea si comercializarea a numeroase sculpturi pe care le atribuie marelui Constantin Brancusi. Isi desfasoara activitatea de "expert de arta" in baza unei adeverinte eliberate de Ministerul Justitiei, adeverinta pusa insa la indoiala de ceilalti experti, care functioneaza in baza Legii nr. 182/2000. Prin firma sa de expertizare si evaluare a obiectelor de arta, au aparut pe piata fel de fel de opere atribuite lui Brancusi, dar dovedite a fi false de catre comisiile de expertiza numite de catre autoritati.

Pavel Susara, cunoscut critic si istoric de arta, este unul dintre cei mai activi militanti impotriva invadarii pietei de arta cu "falsuri grosolane" atribuite lui Brancusi. Expert de arta, atestat de Ministerul Culturii, Pavel Susara reprezinta punctul de vedere al catorva zeci de critici, istorici de arta, sculptori si pictori din Romania, care au cerut sa se ia masuri impotriva acestor falsuri.

LISTA. Pavel Susara cere interogarea de catre autoritati a acolitilor lui Radu Lucian Stanciu

Jurnalul National: Ca exponent al criticii de arta romanesti, va rugam sa aveti amabilitatea de a va expune punctul de vedere vizavi de invazia de "opere" atribuite lui Constantin Brancusi.

Pavel Susara: De cativa ani, piata noastra de arta este invadata de niste obiecte bizare, indecise formal intre cioplitura grosiera, de amator fara nici o instructie artistica, si de kitsch artizanal destinat balciurilor sezoniere de la periferia marilor orase. Daca faptele se opreau aici, nu ar fi fost nici o problema. Orice fenomen important, cu o mitologie deja acceptata in reprezentarile colective - si opera de arta constituie un astfel de model - , este parazitat in mod fatal de subproduse, de mimetisme, de suveniruri, de copii mai mult sau mai putin fidele, de artefacte - la maniere de care adauga o nota de pitoresc intregului fenomen fara a-i submina insa autoritatea, si asta pentru bunul motiv ca astfel de obiecte nu incearca nici sa echivaleze originalul si nici sa se substituie formei autentice. Spre deosebire de aceste produse fara nici un fel de relevanta, care nu au o alta consecinta in afara faptului ca produc o anumita inflatie de imagine, obiectele la care va referiti se inscriu intr-o cu totul alta categorie. Ele au aparut progresiv, pornind de la cifre sub 10, pentru a ajunge acum la peste 200, si sunt prezentate in toate ocaziile, si chiar comercializate, ca lucrari necunoscute, din tinerete, ale lui Brancusi.

Lista lui Susara

Unele chiar poarta semnaturi sau initiale atribuite sculptorului, cateva dintre ele au repere de localizare si datare, iar toate, fara exceptie, incearca sa sugereze o anumita componenta formala a stilisticii brancusiene. In ceea ce priveste statutul lor, ele nu sunt aparitii intamplatoare si nici inocente, nu au ajuns la agresiunea si la compromiterea patrimoniului brancusian prin vicii de lectura sau prin erori de atribuire, ci sunt falsuri grosolane - ca executie si ca proiect comercial deopotriva - special destinate pietei de arta, dar si pietei economice, in general, pentru ca un numar de astfel de obiecte au facut chiar obiectul unor inginerii financiare din afara pietei de arta. In ceea ce priveste provenienta lor, lucrurile sunt destul de complicate si doar institutiile abilitate le pot clarifica. Iar cei care le promoveaza, in primul rand Radu Lucian Stanciu, dar si ajutoarele sale, Victor Craciun, Ioan Mocioi si altii nu sunt si creatorii lor, pentru ca, oricat ar fi ele de prost facute, este nevoie totusi de un cioplitor propriu-zis. Nu de un sculptor, pentru ca astfel de obiecte vulgare si primitive sunt sub demnitatea unui profesionist, ci de un pietrar pur si simplu, de un manuitor de instrumente pentru cioplit. La un moment dat, banuielile au mers catre Vasile Aciobanitei, un epigon brancusian din anturajul lui Stanciu, dar este greu de imaginat ca un sculptor profesionist poate face un obiect atat de prost din punctul de vedere al mestesugului pur si simplu. Tot acolit al lui Stanciu mai este un oarecare cioplitor de prin Simeria, dar prin apropiere se mai afla si alti veleitari carora o suma derizorie ar putea sa le suspende orice scrupul. In concluzie, aceste obiecte atribuite lui Brancusi sunt falsuri ordinare, iar victimile lor sunt deopotriva oameni de afaceri, oameni politici, societati comerciale. Insa victimele cele mai importante sunt Brancusi insusi, care suporta de ani buni o umilinta inacceptabila, si, evident, piata romaneasca de arta.

In urma cu cativa ani ati semnat un protest alaturi de zeci de reprezentanti de seama ai artei romanesti, in care cereati interventia autoritatilor statului pentru stoparea acestui fenomen, indicand chiar si numele celor care alimenteaza piata cu astfel de falsuri. Care a fost rezultatul protestului?

Nici unul, in afara de manifestarile paroxistice si zgomotoase ale celor vizati. Este foarte greu de inteles inertia institutiilor abilitate ale statului, incepand cu Ministerul Culturii si terminand cu Politia, Procuratura si Justitia, pentru ca un fenomen de o asemenea anvergura nu priveste doar o componenta minora a vietii noastre publice, ci intreaga societate romaneasca.

Se poate spune ca somnul acestora naste in continuare controverse…

Da, se poate spune si asa, deoarece, spre deosebire de falsificarea unei bauturi, de pilda, care afecteaza Fiscul si il expune unor riscuri mai mici sau mai mari pe consumator, falsificarea in masa a operei de arta, in speta a lui Brancusi, dar nu numai a lui Brancusi, pentru ca, de curand, s-a declansat o campanie asemanatoare cu Victor Brauner, in care este implicata chiar o institutie muzeala importanta, reprezinta un atentat la fondul nostru spiritual si la coerenta simbolica a intregii noastre existente. Nu mai vorbesc de pagubele imense pe care le suporta cumparatorii unor asemenea produse abjecte si pagubele bugetare pe masura care se produc prin ingineriile financiare acoperite cu astfel de obiecte. In mod cert, asemenea practici nu erau posibile fara complicitatea unor oameni influenti din Justitie si, probabil, si din alte institutii ale statului. Radu Lucian Stanciu functioneaza, de pilda, in mod abuziv si in dispretul legii ca expert judiciar acreditat de Ministerul Justitiei. Ba un anume Ion Popa, care semneaza ca director al Directiei Organizarea instantelor, resurse umane si statistica judiciara din Ministerul Justitiei, ii elibereaza lui Stanciu o adeverinta care poarta doua numere de inregistrare, nr. 1031/11.11.2004 si 70887 nu se stie din ce data, in care ii comunica beneficiarului ca nu are nevoie de nici o acreditare a Ministerului Culturii si Cultelor pentru a functiona ca expert judiciar in specialitatea Arta-patrimoniu, desi Ordinul 2009 din 12/02/2001 al ministrului Culturii, care priveste aplicarea Legii 182/2000, stabileste explicit ca expertii in arta sunt atestati de Ministerul Culturii, iar selectia expertilor judiciari se face exclusiv de pe lista expertilor acreditati.

Dovezi exista, dar…

Cum comentati faptul ca aceste lucrari controversate sunt expertizate si autentificate majoritatea de catre o singura firma, care le si fixeaza preturi de milioane de dolari?

Acest fapt trebuie sa-l clarifice institutiile abilitate ale statului, intrucat la adapostul acelor pseudoexpertize s-au facut marile escrocherii cu astfel de obiecte. Este notoriu faptul ca o marmura de acest tip, botezata "Narcis", a ajuns in Peru, acolo a fost confiscata si, mai tarziu, repatriata. Cu prilejul expertizei care s-a facut atunci de catre Muzeul National de Arta al Romaniei, la cererea Ministerului Culturii, s-a dovedit indubitabil falsul. Acelasi obiect fusese "expertizat", inainte ca el sa fie vandut si exportat in Peru, de catre firma la care va referiti si de catre "expertul" Ministerului Justitiei, fiind evaluat la 8.000.000 USD, daca nu ma insel. Oricum, documentele exista, si ele pot fi cercetate. Cu toate ca escrocheria si falsul au fost dovedite, nici pana astazi nu s-a clarificat nimic in legatura cu cei care au pus la cale aceasta infectie a pietei noastre de arta si a spatiului nostru artistic.

Daca aceste opere atribuite lui Brancusi sunt falsuri, cum explicati faptul ca persoanele care le autentifica se prevaleaza de nume grele precum Antonovici, Pandrea si alti cativa?

Nici unul dintre sustinatorii, mai mult sau mai putin expliciti, ai acestor parodii de sculptura, care au dat si dau inca atata bataie de cap spatiului nostru artistic, moral si economic, nu are vreo competenta reala sau vreo acreditare profesionala in acest sens. In ceea ce-l priveste pe Antonovici, la ora interviului avea o stare a sanatatii grav alterata si, practic, el spune acolo ceea ce i se cere. Pusee antisemite il situeaza in adversitate cu Geist, un mare cunoscator al lui Brancusi, care, evident, nu avea cum sa accepte aceste obiecte jenante. Oricum, Antonovici nu este o autoritate nici in sculptura si, cu atat mai mult, in istoria artei. Cei cativa oameni de arta care au avut pozitii ambigue, uneori interpretabile, trebuie intrebati care a fost contravaloarea acestor ambiguitati. Regretata Amelia Pavel, de exemplu, care a acreditat nenumarate falsuri Brauner, si nu numai, o facea pentru 100 de dolari. O alta situatie trista si inacceptabila.

In opinia dvs., ce conditii trebuie indeplinite de catre o persoana pentru a dobandi calitatea de expert?

Criteriile pentru obtinerea atestatului de expert in domeniul Arta sunt cuprinse in Ordinul ministrului Culturii nr. 2009 din 12/02/2001. Obligatorii sunt studiile de specialitate, Istoria artei sau o alta specialitate din domeniul strict al invatamantului artistic, practica muzeografica s.a.m.d..

Dvs. insiva sunteti expert. Credeti ca exista un vid legislativ in acest sens?

Nici legislatia nu este completa in acest domeniu, dar nici practica institutiilor statului nu este sustinuta prin precedente. Ca sa sanctionezi o infractiune, oricare ar fi ea, cred ca nu trebuie sa existe o lege speciala care sa priveasca exclusiv acea infractiune. Problema priveste, in primul rand, vointa de a aplica legea, si abia mai apoi celelalte componente. Este de asteptat acum ca atat Ministerul Culturii, cat si Ministerul Justitiei si Ministerul Administratiei si Internelor sa descalceasca acest atentat la patrimoniul nostru artistic si la buzunarul multor naivi si sa readuca lucrurile la starea lor de normalitate.

CV

Pavel Susara a absolvit Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" in 1981, licentiat in Istoria si teoria artei, lucrarea sa de diploma, "George Calinescu si categoriile picturii", fiind realizata sub indrumarea lui Andrei Plesu. Din CV-ul sau mai retinem activitatea sa de cercetator in cadrul Institutului de Istorie a artei "G. Oprescu" si de membru al Uniunii Artistilor Plastici. In paralel, este si proprietarul Galeriei de arta "Luchian 12". Este expert de arta acreditat de Ministerul Culturii.