Sclavi la ferma de animale

14 muncitori au fost eliberaţi din sclavie de trupele speciale ce au descins, în urma unui pont, la o fermă de animale din Kogălniceanu. Zilierilor li s-a promisese un trai uman, dar au fost duşi într-o fermă transformată în lagăr de muncă, mâncare pe sponci, bani ioc şi trudă pe brânci. După ce au fost eliberaţi, au stat trei zile în sediul Poliţiei Constanţa. Au dormit într-un birou şi au mâncat pâine cumpărată din banii poliţiştilor.

Gheorghe Panchea e unul din "bătrâni". Are o privire cenuşie, obosită, de câine bătut. Povesteşte calm, fără patimă, doar cu amară silă de norocul ăsta al lui, cum a ajuns la ferma fraţilor Caratană, din Kogălniceanu, acum cinci ani, "prin vorbe". Are 47 de ani, dar arată cu zece ani mai bătrân. E din Neamţ, dar având copiii la lucru pe la Cogealac, tot în Constanţa, şi-a căutat de muncă mai aproape de ei, să-i vadă mai des şi pe mai puţini bani. De "mai des" n-a fost vorba, că n-a avut voie să plece deloc din fermă, aşa că nici n-a cheltuit cu drumurile. Nu c-ar fi avut ce. Chiar când copiii au venit să-l viziteze, "patronu'" n-a vrut să-l lase să iasă cu ei nici măcar acolo, în comună.

S-a tocmit la el pentru 5 milioane pe lună, mâncare şi cazare, "că are nişte camere la capătul saivanei unde dormeau trei într-un pat". Banii nu i-a văzut decât în primele luni, după care "patronu'" a zis că mai bine-i trimite el direct copiilor. "De parcă erau ai lui", zice omul amărât, cu privirea fixă. Nu zice dacă-i vorba despre bani sau despre copii. Oricum ar fi, are dreptate: nu erau ai lui!

Într-o zi, deşi patronul îi ameninţa pe toţi că le rupe oasele dacă încearcă să fugă, el tot a fugit. Acum un an, împreună cu încă cinci inşi. Însă i-au găsit gealaţii lui Caratană în Gara Constanţa, "că au «căţelele» lor la fermă", intervine cu năduf şi Drugan Temistocle, un coleg de suferinţă mai nou. Are ciudă pe delatorii care trăgeau cu urechea şi-apoi mergeau la stăpân cu pâra pentru juma' de kil de ţuică.

Gealaţii i-au îndesat în maşini şi i-au dus la fermă, unde lui nea Gigi i-au fost rupte oasele în bătaie, la propriu. O mână şi-un picior. Omul mi-a arătat mâna "nu cred că s-a sudat bine, că e umflată şi mă doare". O lună a zăcut în fermă, dar au fost alţii care-au intrat în comă după ce au primit bâte-n cap, pumni şi picioare. De la patronu' Caratană, că el era ăla care-i cotonogea cu ce-i pica în mână: bâtă de baseball, lopată, furcă sau chiar vreo ţeavă dacă aia-i ieşea în ochi.

"MAI RĂU CA-N PUŞCĂRIE"
Ştefan are doar 15 ani. "Am venit cu un om din sat, din Gârjoaia, Iaşi, să-mi caut de muncă. Voiam să mergem la un om în Tulcea." Dar la ocazie, în Ovidiu, a oprit să-i ia taman un văr de-al lui Caratană, care i-a dus direct la cârciuma "stăpânului" din Kogălniceanu. (E om cu stare, că pe lângă cele 5.000 de capete de ovine şi caprine declarate - oamenii zic că ar fi vorba despre 4.000, dar îngroaşă rândurile din pix ca să primească subvenţii mai mari de la stat - şi cele vreo sută de vaci - despre care tot oamenii zic că unele ar avea TBC şi n-au mai fost văzute de doctor de vreo doi ani - mai are cârciumă şi magazine în Kogălniceanu şi-n Constanţa.) "Mi-a zis să nu mă duc la ăla din Tulcea, că-i un beţiv, să stau la el, că-mi dă bani de tren să plec a doua zi acasă, şi nu m-a lăsat să plec."

Nu i-a dat bani nici a doua zi, şi nici următoarele opt luni. "M-a ţinut la treabă fără bani", scânceşte copilandrul. Pesemne, stăpânul ştia că n-are voie să angajeze copii, aşa că s-a gândit că, dacă nu-l plăteşte, nu poate fi acuzat că l-a angajat. "Nu m-a bătut, dar mă suduia tot timpul", spune băiatul. La nervi, oricine mai scapă o înjurătură, nu? Oamenii sar ca arşi. "Nu ca ăsta! Toate nemurile ni le-a luat la rând, de dimineaţa până seara ne înjura ca nimeni. Ăsta nu-i om, e diavol!"

Identific una din voci, e a lui Ion Cangea, un bărbat pe la 40 şi ceva de ani dacă-l compar cu nea Gigi. Oamenii bătuţi de soartă nu-şi arată vârsta. Pare de 60. Îmi spune şi el, pornit, că n-a fost lăsat să meargă până acasă, iar el e chiar din Kogălniceanu. "Am vrut şi eu astă-vară să mă duc, să mă spăl. Şi nu m-a lăsat. M-a luat la bătaie." Bani îi dădea, nu-i vorbă, dar nu lui - ci părinţilor din sat. "Noi nu puteam avea bani acolo. Mai rău ca-n puşcărie."

FĂRĂ ACTE, FĂRĂ TELEFON, FĂRĂ LIBERTATE
"Dacă ne luam o jumate de ţuică, răscolea toată ferma. Zicea că i-am vândut vreo oaie sau vreo capră, sau cine ştie ce altceva i-om fi furat de-am avut bani", intervine Teodorov Paul. Are 33 de de ani şi a rămas surd de-o ureche şi cu nasul strâmb, de la nişte lopeţi în cap pe care i le-a aplicat Caratană. Ca să dea exemplu, când îi prindea pe fugari, patronu' îi bătea zdravăn, să lase urme şi să ia aminte amatorii. Iar oamenii stăteau de frică.

N-aveau nici acte, le reţinea boss-ul, nici lucrurile personale, pe care tot stăpânu' punea sechestru, şi nici bani. Dar Paul a riscat, a lăsat şi DVD-ul, cumpărat după ce-a muncit pe la alţii - când s-a tocmit aici, i-a zis Caratană mieros să-l lase la el, "ca să nu-l fure alţii" -, şi-a lăsat şi actele şi a şters-o, că acolo nu era trai. "Am fugit câteva luni în urmă, într-o noapte, cu Nelu Pârâială. Am mers pe jos vreo 80 de kilometri, până am găsit de lucru într-un sat din Tulcea. Fiecare s-a dus în plata lui, dar tot ne-a aflat unde suntem şi, la o lună, a venit după noi. Are oameni pe care-i pune să ne caute. Ne-a şi zis: «Care mişcă de-aici, pun zece maşini şi vă găsesc». Şi nimeni nu ne ia partea, că ei împrăştie zvonul că i-am furat...

Şi-apoi ne-a luat la numărat oasele, că am avut capul cât o minge", spune tânărul pipăindu-şi nasul ce i-a cârmit pe faţă spre dreapta. "I-am zis că-l dau în judecată şi mi-a zis: «Dacă o să ieşi de-aici!»." Pe el îl trimitea cu oile. Are nişte amintiri înţepenite din iarna asta, când pleca azi şi se mai întorcea mâine îngheţat, cu faţa plină de promoroacă. "Păi acum, când ne-a scăpat Poliţia, eu eram cu oile, dormeam în zăpadă."

DEPENDENŢA DE BORCANUL DE SEARĂ
Temistocle Drugan e doar de două luni la stăpân, dar de-atunci n-au văzut nici el, şi nici alte cunoştinţe de-ale lui vreun ban. "M-a tot dus cu vorba, că-i trimite azi, ba că mâine... Ba mi-a luat şi telefonul, şi mai aveam şi credit pe el." E foarte supărat şi din cauza mâncării.
"Ne dădea dimineaţa o cutie de icre de-aia mică, de nici un copil nu se sătura cu ea, şi-apoi bagă tată muncă! Cară baloţi, fă curat, repară, mulge, dă la animale." "De multe ori, cutia aia era expirată. Cred că ne aducea ce-i rămânea prin magazine", intervine Teodorov.

"Da' ce, io la foamea aia mă mai uitam la etichetă!", îi răspunde ţâfnos Temistocle. "Seara ne dădea două borcane de 400 de grame. Unul cu borş, unul cu orez, eu îi zic balastru, că era doar o fiertură, sau piure făcut din fulgi de cartofi! Carne? Doar dacă murea câte o oaie. Când o găseam dimineaţa ţeapănă, o beleam, o curăţam, o hărtăneam şi nouă ne dădea doar oasele, şira spinării. Nici fiartă nu era ca lumea."

Sclavii de la ferma animalelor au fost eliberaţi în urma descinderii pe care poliţiştii constănţenii au făcut-o în Kogălniceanu în seara de 9 martie a.c. Patronul Caratană Mihai, fratele lui şi alţi trei veri au primit mandat de arestare pentru 29 de zile, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate. Culmea ironiei, rudele patronului aflate în libertate sunt cătrănite pe poliţişti. Că nu s-au gândit la animale! Ei au venit, au luat muncitorii din bătătură, dar acum, ce fac animalele? Cine le mai mulge, cine le adapă, cine le mai dă de mâncare...