Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Poate că a sosit vremea ca, dincolo de orice considerente personale, să analizăm serios problemele sistemului judiciar, fără a le mai expedia sub noţiunea generică de justiţie care absoarbe până la distrucţie reputaţia întregului corp de magistraţi, în funcţie de interese abil ascunse, ori cazuri intens mediatizate.
Poate că ar fi bine să distingem între lege şi magistraţi, între administraţie şi magistraţi, între sistemul judiciar şi magistraţii care îl alcătuiesc, spre a stabili unde şi în ce fel s-a produs hiatusul care a dus la decredidibilizarea de sistem şi compromiterea constantă ori contestarea socială a actului de justiţie.
Ar mai fi de stabilit dacă dorim cu adevărat un stat de drept, aşa cum este formal proclamat de Constituţie, ori dacă ne înregimentăm sub diverse comandamente ori interese, spre a trăi în confortul dezonoarei şi al dispreţului faţă de sine, cu fluturarea publică a stindardului independenţei judiciare, sintagmă aflată ea însăşi în curs de compromitere, fără ca public să se ştie ce înseamnă cu adevărat.
În afara acestor analize nu s-ar putea explica cum se invocă dreptul cetăţeanului de acces la justiţie, lipsit în prealabil de efectivitate şi durată rezonabilă a ciclului judiciar, şi care ar fi normalizarea clamată, dacă supraaglomerarea cauzelor pe magistrat, legislaţia fluctuantă şi contradictorie, termenele lungi procedurale - pentru a nu ne referi decât la elementarul judiciar- rămân aceleaşi, spre a ne vulnerabiliza perpetuu.
Dar mai ales, cum este normal ca puterea judecătorească să fie condamnată public tocmai de cei care s-au obligat internaţional a o întări şi a-i asigura credibilitatea, sporind confuzia publică cu privire la separarea puterilor în stat?!
De ce nici măcar dumneavoastră, dacă aveţi cunoştinţă de cazuri de corupţie, nu le-aţi reclamat ca atare, pentru a circumscrie şi înlătura compromiterea întregului sistem judiciar?!
Cum este posibil să invocaţi o dispoziţie constituţională care se referă la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, fără a preciza şi mijlocul pus la dispoziţie de Constituţie pentru realizarea acestui scop, care constă doar în mediere?!
Or, în condiţiile în care somaţi CSM-ul să ia măsurile de încetare a protestelor magistraţilor, dumneavoastră aţi devenit parte în acest conflict (cum altădată aţi devenit judecătorul executiv al procurorului care instrumenta un caz exclus a fi analizat altfel decât după încheierea cadrului judiciar) şi aţi abandonat misiunea constituţională pe care în mod constant o invocaţi, trăgând deja public concluzii asupra unei situaţii de criză, în afara mandatului constituţional pe care de altfel, nici nu credem că aveţi de gând să îl exercitaţi. Dacă ar fi fost altfel, până în acest moment v-aţi fi materializat prerogativele constituţionale în această privinţă.
În realitate, independenţa puterii judecătoreşti este deja politic condamnată la a rămâne doar un principiu consacrat formal, luat în seamă doar ca un argument al unor construcţii teoretice cu folosinţă de context, fără ca vreodată să se urmărească realizarea lui.
Statul de drept ? O himeră.
Corpul de magistraţi? Un grup de funcţionari care nu îşi recunosc această condiţie deoarece constituţional sunt denumiţi judecători şi procurori, fără ca cineva să analizeze onest încărcătura şi responsabilitatea problemelor pe care le hotărăsc zilnic, cu efecte extraordinare pentru viaţa, libertatea şi averea celorlalţi semeni.
Puterea judecătorească? Un slogan pus la stâlpul infamiei pentru că lucrurile trebuie contestate şi compromise înainte de a fi analizate, spre a nu se putea stabili niciodată expresia sa valorică în statul de drept.
Separaţia puterilor în stat? O linie continuă care se extinde, spre a înghiţi puterea legislativă incapabilă a-şi exercita funcţiunea legislativă şi puterea judecătorească, condamnată la subfinanţare şi nepermisă supraaglomerare, spre a o vulnerabiliza continuu.
Cetăţeanul? O emblemă, un nume care devine sonor în anumite perioade ciclice ale existenţei sociale organizate şi ale cărui probleme reale şi quasinerezolvate sunt abil fluturate spre a-l întoarce împotriva magistraţilor care doresc să dea efectivitate şi substanţă dreptului său de acces la un tribunal.
În rest... interese, scandal, acuzaţii ori contestaţii publice, magistraţi agresaţi, putere judecătorească dezonorată şi principii constituţionale pervertite într-o mişcare halucinantă de regres democratic şi constituţional.
Vă solicităm Domnule Preşedinte, ca, în acest ansamblu social greu şi apăsător, să vă exercitaţi puterea constituţională, în limitele în care vă mai permite imparţialiatatea, în a media conflictul cu puterea executivă pentru a face credibilă existenţa democraţiei şi a statului de drept care au fondat aderarea României la Uniunea Europeană, ea însăşi aşezată pe aceste valori democratice internaţionale, ca de altfel şi pe documentele internaţionale în materia independenţei puterii judecătoreşti la care România este parte şi pe care, până în prezent, nu le-a aplicat niciodată.
Încotro va merge statul democratic? Un lucru este cert. Dincolo de magistraţi nu poate exista nimic. Ori poate există, însă nu ne-am dat seama încă.
Asociaţia Magistraţilor din România, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, Reţeaua Naţională a Adunărilor Generale ale Instanţelor Judecătoreşti şi Asociaţia Procurorilor din României constituite în Forumul Asociaţiilor pentru o Magistratură Europeană în România.
Citește pe Antena3.ro
