Scutul lui Badalan

VASILE SURCEL

Jurnalul National: Care a fost prima ocazie in care ati fost fata in fata cu maiorul Eugen Badalan?

Valentin Voicila: Prima "intalnire" cu maiorul Eugen Badalan am avut-o pe 21 decembrie 1989. Civilii se urcasera pe TAB-uri, iar dansul mi-a cerut sa-i conving sa coboare ca sa nu se intample vreo nenorocire. Avea dreptate. Civilii m-au ascultat si s-au retras. Numai ca aici am o observatie: tonul domnului Badalan nu a fost niciodata echilibrat. Era agresiv in tot ceea ce facea. In aceste conditii, mi-am dat seama ca eu trebuie sa fiu cel potolit ca sa evitam varsarea de sange. Mai tarziu, unii militari ne-au spus ca s-a primit ordin ca piata sa fie eliberata cu orice pret. Asta insemna sa se traga, sa se bage baioneta in noi, orice. Cel care se plimba, dintr-o parte in alta, extrem de agitat, era domnul Badalan. Am inteles de la ofiterii din piata ca domnul maior conducea intregul dispozitiv. De fapt, se si comporta ca atare. Am mai inteles, din dialogurile scurte pe care le-am avut cu ei, ca ar fi bine sa ne pastram pozitia si sa fim linistiti, pentru ca altfel riscam sa apara un conflict major. Asta era pe 21 decembrie.

Ce militari mai erau in zona?

Au fost maiorul Neculaie Diaconescu, maiorul Vasile Heredea, maiorul Memetea, seful de Stat Major al UM 01380 - Cetate, dar si alti ofiteri cu functii mai mici. Ei au fost alaturi de noi, atat cat le-au permis pozitia si functia. Atunci cand, pe 22 decembrie, am spus ca "Multumim Armatei", la acestia m-am referit.

Domnul general Badalan era inclus in "Armata" careia i-ati multumit.

Nu l-am exceptat in mod explicit. Ganditi-va ce insemna ca eu, pe 22 decembrie, sa anunt in piata conflictele pe care le-am avut cu dansul. Oamenii l-ar fi sfartecat, sa stiti. Lucrurile neplacute le stiam doar eu si 10-15 oameni aflati langa mine.

O noapte "tensionata"

Va amintiti "episoadele" tensionate?

La inceput am vorbit printr-o palnie care imi amplifica, intr-o oarecare masura, vocea. Eram in strada, era destul de rece, nu era ca pe scena. Astfel ca acea palnie m-a ajutat. La un moment dat, maiorul Liviu Gargari, seful casei Armatei, mi-a adus o statie de amplificare.

LUPTATOR. Valentin Voicila este hotarat sa-si continue protestele

A cui a fost ideea? Presupun ca maiorul Gargari nu a adus-o acolo de capul lui.

Nu stiu a cui a fost ideea. Este posibil ca Elena Pugna sa fi fost destinatarul initial, dar nu-mi amintesc ca dansa sa fi vorbit de la ea. Eu va spun doar ce s-a intamplat. Iar realitatea este ca am primit o statie de la care sa vorbesc. Dupa cateva secunde, statia mi-a fost luata, din ordinul lui Eugen Badalan. El afirma ca mi-a dat statia si totul a fost bine si frumos. Nici vorba de asa ceva. Statia pe care ati vazut-o in imagini am primit-o pe 22 decembrie, dimineata. De fapt, dansul a jucat "la doua capete". Pe 21 decembrie a fost impotriva noastra, cerand eliberarea pietei prin folosirea armelor sau a baionetelor. Pe 22 decembrie, dupa ce a inteles ca Ceausescu nu mai are zile multe, a devenit mai bland, considerand probabil ca e mai bine sa treaca de partea revolutionarilor. Dar sa ne intoarcem la noaptea de 21 decembrie, cand noi eram putini, iar militarii nu mai respectau intelegerea din timpul zilei: noi sa ramanem dincoace de linia de tramvai, iar ei dincolo. Noi ne-am pastrat pozitia, dar ei ne presau catre Banca. Mi-am luat cativa colegi, m-am dus la ei si i-am spus maiorului Badalan: De ce v-ati parasit pozitia pe care am stabilit-o impreuna? Dansul era foarte nervos si mi-a raspuns: "Mars din fata mea, ca te impusc. Am depus juramant pe tricolorul cu stema, iar voi ati smuls stema". M-am retras si, vazand ca marea lui suparare este lipsa stemei comuniste de pe tricolor, am cerut sa fie aduse steaguri cu stema, tocmai pentru a nu-i da motiv sa reactioneze dur. Se poate vedea si in fotografii ca noi am fost singurul oras din Romania care, pe 21 decembrie, aveam steaguri fara stema, iar pe 22, steaguri cu stema. Oare de ce am facut acest lucru? Din cauza domnului Badalan! Dansul afirma in interviu ca a venit la mine si mi-a spus "sa pun steagurile cu stema pentru ca avem ofiteri care s-ar putea supara". Nici vorba de asa ceva. Exista marturiile colegilor mei care au fost de fata si spun exact ce s-a intamplat: Mircea Ardelean, Dima Traian, Gurila, Ieran, ba chiar si maiorul Diaconescu, care era pe aproape. Maiorul Badalan era un om agresiv si de la el te puteai astepta in orice moment sa ia o decizie violenta, chiar si sa ceara deschiderea focului. In schimb, cu ceilalti militari se putea dialoga. Nu erau strict de partea noastra; nici nu ar fi avut cum. Dar cu ei se comunica, in limitele rigorii militare.

Maiorul Badalan a ramas in strada sau a revenit in incinta Consiliului?

Nu stiu, pentru ca eu nu-l urmaream special. Din acel moment, dupa ce am schimbat steagurile, nu am mai avut nici un dialog cu el.

Ce s-a intamplat dupa fuga lui Ceausescu?

Am intrat in Consiliu, am inceput sa formam noua conducere a judetului. Infiintasem Frontul Democratic Roman, din care faceau parte civili si militari. Au fost cooptati maiorul Marcu, maiorul Gargari si colonelul Stranschi pentru ca, practic, noi nu am avut conflicte cu ei.

Maiorul Badalan a fost propus sa faca parte din Frontul Democratic?

Nu. Eu nu-mi amintesc de asa ceva. Declaratiile lui cum ca ne-ar fi recomandat sa-i includem si pe cei trei, ca a refuzat oferta noastra pentru ca trebuia sa plece la Oradea sunt… Nu vreau sa-l jignesc cu ceva pe domnul Badalan, dar… Nu exista nici un motiv pentru care cineva sa-l fi propus pe dansul. Nu era nici un motiv pentru care cei care au fost cu mine in strada, si care stiau cum s-a purtat cu noi, sa fi dorit sa-l admita in Front. Este exclus sa fi existat o astfel de propunere.

Dansul cand a plecat din piata?

Eu nu l-am mai vazut in piata si, ulterior, nu am mai avut nici o legatura cu el. Absolut nici o legatura. El a plecat la "Cetate", iar incepand cu 22 decembrie s-a implicat in realizarea planurilor de aparare a unitatii militare de acolo. Nu vreau sa spun ca a fost implicat in diversiunea din zilele urmatoare, dar cred ca exista mari semne de intrebare in legatura cu dansul. De ce? In data de 22 decembrie, el apare in pregatirea planurilor de protectie a unitatii.

Mortii de langa "Cetate"

IN TABERE OPUSE. Badalan - militarul care s-a confruntat cu un actor

Normal: apara Revolutia.

Corect, apara Revolutia. Dar pe 23, dupa cum spune maiorul Marcu, domnul Badalan a fost implicat si in luarea deciziei de taiere a legaturilor telefonice. Domnul Marcu spune ca, in acele zile, comanda unitatii era exercitata de domnii Badalan si Sau. Asa si-a justificat refuzul de a se prezenta la Consiliu, unde il chemasem sa ne explice situatia. Domnul Badalan ne-a reprosat ca l-am arestat pe maiorul Marcu si ca aceasta actiune ar fi fost un abuz din partea lui Diaconescu si a lui Micu. Nu este absolut deloc asa. Atunci situatia era extrem de tensionata. Incepand cu seara de 22 decembrie, cand au venit generalii Nuta si Mihalea, si pana pe 25 decembrie, in oras au inceput sa moara oameni. Toth Sandor, care venise cu ajutoare din Ungaria, a fost solicitat sa faca un transport pana in "Cetate". A fost de acord si a fost impuscat mortal acolo. A fost intampinat cu focuri de arma de militarii care aparau unitatea. Asta se intampla pe 22. A fost impuscat pe pod, pana sa ajunga la unitatea lui Marcu. Apoi, in dimineata de 23 decembrie, asupra autosanitarei care apartinea chiar UM 01380 s-a deschis focul, tot din unitate. Atunci a murit soldatul Adrian Puscau. Aceste informatii au ajuns la mine in conditiile in care conduceam un intreg judet, eram in fruntea Frontului Democtratic Roman. Ce trebuia sa intelegem eu si cei din jurul meu despre Dumitru Marcu cand acei oameni mureau langa unitatea lui? Au fost primele semne de intrebare. Urmatoarele au fost cand colonelul Stranschi a trimis acolo niste civili, cu un camion, sa ia munitie. Anterior existase un dialog cu unitatea care confirma ca acei civili pot veni dupa munitie si se stabilisera semnale si parole de recunoastere. Cand camionul a ajuns acolo, s-a deschis focul. Doi oameni au murit, iar restul au fost raniti. Iar toate astea s-au intamplat intr-un timp scurt, doar in zona unitatii comandate de Marcu. In noaptea de 23/24 decembrie, legaturile telefonice ne-au fost taiate, atat cu orasul, cat si cu tara. In mod ciudat, tot militarii de la unitatea lui Marcu au fost cei care au intrat, inarmati, in sediul Postei, au taiat legaturile telefonice si apoi au fost pusi sa o pazeasca din interior, pe intuneric. Nestiind cine este inauntru in bezna, Diaconescu a fost la un pas sa deschida focul asupra Postei. Iar acum domnul Badalan ne acuza tot pe noi. Dar ce mai puteam face atunci? Aveam morti si raniti, toti in zona de competenta a lui Marcu, telefoanele erau taiate si Posta pazita tot de militarii lui. Diaconescu era singurul care ne asigura protectie si singurul in care mai aveam incredere. Pe cand Marcu, desi era membru al Frontului, a refuzat sa mai discute cu noi. Ulterior a spus ca, pe 23 decembrie, comanda era exercitata de Badalan si Sau. Nu vom afla niciodata daca a existat o legatura cauzala intre acestia si victimele de la UM 01380. Nu pot acuza in mod direct pe nimeni, dar moartea acelor oameni nu a mai fost elucidata. Dar intrebarile persista.

Arestarea maiorului Marcu

Domnul general ne-a spus ca Diaconescu l-a arestat, asa… de capul lui, pe Marcu, intr-un acces de grandomanie, cand se credea comandantul militar al Aradului.

Nu este adevarat. In conditiile acelea dramatice, noi toti, nu doar Diaconescu, am cerut ca Marcu sa fie adus la Consiliu. Maiorul Micu s-a dus dupa el si l-a adus. Cand a sosit, i-am cerut sa ne explice ce era cu acei morti din zona unitatii sale, care era situatia de la Posta si de ce refuza sa colaboreze cu noi. Dar el nu a fost in stare sa ne dea vreo explicatie. Era confuz si nu ne-a explicat in nici un fel situatia, astfel incat nu mai eram convinsi ca vrea sa coopereze cu noi. Era timpul in care circulau zvonurile despre teroristi si oameni care fac joc dublu, iar atitudinea sa ne-a facut sa ne intrebam daca nu este si el unul dintre acestia. Motiv pentru care a fost acuzat de tradare, dezarmat si degradat. Peste doar cateva ore, a fost insa eliberat.

Promisiunea fostului presedinte

In ultimele luni, revolutionarii din Arad au protestat fata de numirea generalului Badalan in fruntea Armatei. S-a tinut cont de protestele dumneavoastra?

Va fac o scurta istorie. In toamna, generalul V.A. Stanculescu a aparut la un post de televiziune unde a vorbit despre generalul Badalan, apreciindu-i calitatile militare. Am vrut sa intru in dialog cu dansul, dar producatoarea emisiunii m-a refuzat. Am vrut sa las un mesaj, dar nici asta nu s-a putut. Dupa doua zile, la acelasi post a fost adus domnul general Spiroiu, la stiri. Acesta a spus ca generalul Badalan este un militar deosebit de capabil, pe care dansul l-a ajutat sa urce treptele ierarhiei militare, iar ceea ce eu am declarat public nu este adevarat. In sprijinul afirmatiilor sale a invocat multumirile pe care le-am adresat Armatei in decembrie 1989. Multumiri pe care v-am explicat in ce mod le-am exprimat. Apoi, inainte de sarbatori, domnul general Spiroiu a venit la Arad. Vizita sa a avut loc la scurt timp dupa ce eu am vorbit la telefon cu fostul presedinte Ion Iliescu.

Ce ati vorbit cu fostul presedinte?

Domnul Iliescu m-a chemat la telefonul Prefecturii dupa ce eu i-am cerut public sa-si ceara scuze aradenilor fiindca a spus ca la Arad nu au fost victime. Am vorbit cu dansul pe firul direct de la Prefectura si i-am explicat cum a actionat domnul Badalan in decembrie ’89. Dansul mi-a spus ca nu a avut informatii suficiente legate de domnul general. In acelasi timp, mi-a cerut o lista cu ofiterii care au fost alaturi de mine si a promis ca-i va avansa. Am trimis prin posta militara lista cu numele cerute. De atunci au trecut aproape trei luni. Domnul Iliescu si-a incheiat mandatul prezidential, dar nimeni nu a fost avansat. In schimb, domnul Badalan a ramas la locul lui.

Cum a fost cu vizita generalului Spiroiu?

Domnul general Spiroiu a venit aici si mi-a solicitat o intrevedere. Mi-a specificat ca nu vine nici din partea Armatei si nici a Presedintiei, ci de la o asociatie de aparare a drepturilor omului. Pentru ca am banuit ca lucrurile nu vor fi in regula, l-am chemat si pe Emil Simandan, ziaristul care a scris doua carti despre Revolutia din Arad. Timp de doua ore, i-am explicat ce s-a intamplat aici, i-am argumentat cu Raportul Comisiei Senatoriale, cu declaratiile colegilor mei date in presa. Mi-a spus ca nu-l intereseaza presa. In schimb, generalul Spiroiu mi-a spus niste lucruri deosebit de grave: "Va incita cineva impotriva Armatei, impotriva generalului Badalan". L-am intrebat cine. "Cei care v-au dat fotografiile aparute in Jurnalul National". Totusi, cine? Mi-a raspuns: "Politia politica". Am insistat si mi-a precizat: "Securitatea". Deci dansul crede ca noi, revolutionarii care il contestam pe Eugen Badalan, suntem incitati de Securitate. Mai mult, dupa ce, doua ore i-am dat toate explicatiile, dansul a dat un interviu in Adevarul de la Arad, in care a spus ca, de fapt, eu l-as fi fortat pe domnul Badalan sa jure pe steagul cu stema. O minciuna grosolana. Cum sa-l fortez eu, care in noaptea aia mai aveam langa mine 100 de oameni, iar el avea in spate Armata? Domnul Spiroiu nu a tinut cont de nici unul dintre argumentele mele. Ulterior, mi s-a spus ca va veni si consilierul prezidential Cico Dumitrescu, dar dansul nu a mai ajuns aici. Vreau sa va spun ceva: am protestat fata de ascensiunea domnului Badalan pe timpul lui Constantinescu, care l-a facut seful fortelor terestre, am protestat pe timpul lui Iliescu, care l-a facut seful Armatei, voi protesta si acum, pe timpul presedintelui Basescu.

Haideti sa clarificam o afirmatie care v-a afectat foarte mult: cea referitoare la "actorii ciudati ai Revolutiei".

Aceea va apartine. Dar la fel de mult m-a afecta si faptul ca domnul Badalan i-a pus pe actorii revolutionari alaturi de instigatorii care au actionat in anumite locuri. Este adevarat ca, in multe orase, liderii revolutionarilor au fost actori. Dar asta este simplu de inteles. Toti stapaneam arta oratoriei si, de asemenea, eram persoane foarte cunoscute de pe scenele teatrelor sau de pe marile ecrane. Desigur ca m-am simtit jignit. Eu am fost elevul lui Amza Pellea, eram inca student cand am fost chemat sa joc pe scenele din Bucuresti. O spun cu toata modestia cuvenita: am jucat in filme si piese de teatru alaturi de mari nume ale scenei romanesti, care m-au onorat cu prietenia lor. Atuni, ca si acum, viata mea a fost scena, singurul loc in care m-am simtit cu adevarat implinit ca personalitate. Restul nu este decat ambitie desarta.

Nu ratati!

In numarul de maine va prezentam noi dezvaluiri legate de activitatea generalului Eugen Badalan.