Seagal pentru România

Actor, producător, scenarist, muzician, maestru în arte marţiale. A jucat în 37 de filme, a produs 38, a scris nouă scenarii, a compus trei coloane sonore. Într-un cuvânt, Steven Seagal. Se află pentru a patra oară în România, pentru turnarea unui nou film. Într-o pauză de filmare, a avut amabilitatea de a ne acorda acest interviu.

Steven Seagal: Nu am prea multe de spus şi nici nu-mi place să vorbesc despre lucrurile intime. Consider că familia reprezintă ceva intim. În orice caz, am avut o copilărie relativ obişnuită. M-am născut în Detroit-Michigan şi am avut încă trei surori. Una dintre ele a murit. Părinţii mei nu mai sunt nici ei în viaţă.

Rolurile în care jucaţi denotă că sunteţi maestru în Aikido. Aţi învăţat asta doar pentru a juca în filme sau chiar aţi practicat acest gen de arte marţiale?

Mi-a plăcut să învăţ această artă de mic copil. Nici prin minte nu-mi trecea că voi ajunge să joc în filme. Iubesc acest sport şi, de 40 de ani, mă antrenez şi învăţ. Între 1971 şi 1987 am trăit în Japonia, unde m-am instruit în artele marţiale. Aikido nu este însă singura disciplină pe care o practic. Sunt instruit în mai multe tipuri de arte marţiale.

Aikido este şi o filosofie de viaţă?

Mai degrabă o atitudine. Una dintre regulile de bază ale acestei discipline este să dai înapoi ceea ce primeşti. Cel care atacă primeşte înapoi toată forţa atacului său şi este doborât de propria violenţă. Pentru că este nonviolent, Aikido nu permite folosirea propriei forţei decât în cazuri extreme. Adăugată la forţa adversarului, aceasta are efecte dezastruoase pentru cel care atacă.

De ce Aikido interzice folosirea propriei forţe?

Pentru că violenţa te opreşte din progresul spiritual.

În legătură cu cariera actoricească: cine v-a descoperit, cine v-a deschis calea spre Hollywood?

Au fost două personaje importante în viaţa mea, care mi-au dat într-adevăr o şansă: Terry Semel - directorul de la Warner Brothers, şi Michael Ovitz - agentul meu de atunci.

Care este filmul care v-a consacrat ca vedetă?

Filmul care m-a consacrat a fost "Above the Law", în 1988, în care a jucat şi Sharon Stone.

Aţi cântat în România, în 2005, cu Michael Bolton, la Sala Palatului... Aţi scos şi mai multe albume, printre care "Songs from the Cristal Cave" (Melodii din Peştera de Cristal), în 2004, şi "Mojo Priest" (Preotul Mojo), în 2006... Cât de importantă e muzica în viaţa dumneavoastră?

E unul dintre cele mai importante lucruri din viaţa mea, ca şi filmul, ca şi artele marţiale. Toate mă definesc într-o oarecare măsură. Nu pot spune care este mai importantă, pentru că, de fapt, toate sunt importante, ca şi părţile componente ale corpului omenesc. Fiecare are o funcţie diferită şi împreună formează corpul.

"Aş fi dispus să fac un film despre România"
Ce părere aveţi despre actorii români şi despre români în general?

Am observat că există mult talent aici şi am cunoscut mulţi oameni de calitate. Am lucrat cu actori ca Mihai Stănescu, Mihai Bendeac, Bogdan Uritescu, Coca Bloos, Ileana Lazariuc, Tomi Cristin, Florian Ghimpu, Emanuel Pârvu, Şerban Celea şi vreau să spun că am fost încântat de profesionalismul lor. Şi nu numai al actorilor. Am fost, de pildă, la antrenament şi la trageri cu poliţiştii români. Sunt foarte buni, m-au impresionat. Chiar şi modul în care se antrenează denotă un mare profesionalism. Strategiile şi soluţiile de rezolvare a cazurilor infracţionale sunt adevărate scenarii de film.

În calitate de actor şi producător, v-aţi gândit să faceţi un film despre România, în care să fie promovate exact lucrurile despre care spuneţi că v-au încântat?

Pentru asta ar trebui să primesc o ofertă, o propunere. România are foarte multe lucruri spectaculoase, inclusiv în ceea ce priveşte istoria, din câte am putut să-mi dau seama. Eu pot pune la dispoziţie actori de la Hollywood, producţia propriu-zisă şi, mai ales, distribuţia filmului în toată lumea.

De fapt, ăsta este aspectul cel mai important pentru că un film, oricât de bun ar fi, dacă n-ajunge la public este ca şi când n-ar fi fost făcut. Iar costurile sunt doar pierdere. În schimb, dacă există un sistem puternic şi coerent de difuzare, înseamnă nu doar profit de imagine - care este imens -, dar e vorba şi de profit la propriu, din vânzare.

Aşadar, nu numai că aş fi dispus să fac un film despre România, dar chiar aş face-o cu mare plăcere. Dar scenariul trebuie făcut aici, iar bugetul alocat ar trebui să vină din partea statului român sau a unei instituţii care să aibă interes de imagine în acest sens. Cinematografia este un business.

Acum la ce film lucraţi în România?

Filmul se numeşte "Born to Raise Hell" (Născut pentru a aduce iadul - n.r.). Aceasta e denumirea de platou... E un film de acţiune despre mafia rusească, despre traficul de droguri şi armament în estul Europei şi Balcani. Filmările vor dura până la sfârşitul lunii.

Filmaţi şi în alte ţări din Europa?

Nu, toate filmările se fac în România.

Şi talent, şi frumuseţe
Am observat că într-unul dintre filmele făcute aici ("Attak Force", în 2006), au jucat mai multe modele şi fotomodele. Cât de importantă este frumuseţea feminină în promovarea imaginii unei ţări? Poate fi modellingul un factor de promovare în acest sens?

Nu spun un lucru nou dacă afirm că frumuseţea feminină este cea care a mişcat sau a schimbat lumea. Bineînţeles că e un factor de promovare, pentru orice, nu doar pentru imaginea unei ţări. Şi, ca să mă refer numai la industria cinematografică, cum ar arăta filmele fără femei?... Deci, frumuseţea este relativ importantă, dar nu e suficientă.

Un model poate foarte bine să aibă talent şi să fie pregătit pentru lumea filmului, sau poate foarte bine să nu aibă talent şi atunci frumuseţea nu-i foloseşte.

În orice caz, foarte multe actriţe celebre au fost manechine sau modele la începutul carierei lor: Sophia Loren, Monica Bellucci, Mila Jovovich, Halle Berry, Vanessa Williams, ca să dau numai câteva exemple.

Cum vi se par româncele?

În România, fetele sunt foarte frumoase şi talentate, deci probabilitatea de a descoperi printre ele viitoarele vedete de film este foarte mare. Şi, ca să vă răspund complet la întrebare, vreau să spun că voi organiza, împreună cu Fashion TV - România, un mare casting pentru distribuţia viitorului meu film, altul decât cel la care lucrez acum. E o şansă mare pentru multe tinere din România să ajungă la Hollywood, dar vreau să spun că nu e deloc uşor. Filmul presupune multă muncă, nu doar talent şi frumuseţe. Şansa există, dar va beneficia de ea doar cine ştie s-o fructifice.