Securistii romani nu au iertat nimic

La 1 mai 1949, s-a intrunit la CC al PMR o comisie destinata sa decida modul de repartizare a bunurilor confiscate prin Decretul de expropriere nr. 83/1949. Era o tentativa de a imprima un aspect de legalitate unor abuzuri terifiante. Insa lucrurile, ca si pana atunci, au continuat sa decurga intr-o ilegalitate deplina si intr-un climat fraudulos.

FARA MILA. Valori inestimabile ale artei contemporane romanesti si straine au fost pradate cu complicitatea Securitatii

Comisia era formata din Teohari Georgescu, Vasile Vaida, Dumitru Petrescu, Eduard Mezincescu si Stelian Tanasescu. Despre unul din ei se mai discuta in presa, dar un Stelian Tanasescu sau un Vasile Vaida au disparut din memorii ca magarii in ceata. Numai Eduard Mezincescu a fost si va ramane celebru prin faptul ca a predat Uniunii Sovietice, pe baza de bon de mana, Insula Serpilor. Si comisia, referitor la ce ne intereseaza, a hotarat: "Lucrurile de arta (tablouri, covoare, instrumente muzicale etc.) vor fi depuse spre pastrare la muzeele, pinacotecile sau expozitiile permanente locale, iar in lipsa acestora vor fi depozitate la resedinta judetului, intr-un loc sigur". Intentii frumoase, dar foarte rar transpuse in practica. Si nu era vorba numai de bunurile artistice intrate in patrimoniul statal prin exproprierile din 1949. Acest jaf generalizat se declansase inca din toamna lui 1944, o data cu arestarea criminalilor de razboi presupusi sau reali, a demnitarilor regimului abia expiat, a oamenilor politici din alte vremuri: de cele mai multe ori, locuintele lor au fost golite de orice reprezenta o valoare cu mult inainte de a se pronunta vreo sentinta impotriva acestora. La fel s-a procedat si cu bunurile din locuintele absenteistilor, adica a celor ce parasisera tara deoarece comunismul le afecta in mod grav sanatatea. Si o parte covarsitoare din bunuri a disparut in neant.

HOTI CU LEGITIMATIE. Mult mai grav era faptul ca perchezitiile si confiscarile se efectuau nu numai de catre organe abilitate prin lege, atata cata mai era si se aplica, ci si de te miri cine. De pilda, la 30 iunie 1950, Picu Rosner si Ada Wolf, legitimandu-se drept functionari ai Sfatului Popular al Capitalei, s-au prezentat la locuinta lui Constantin Argetoianu din Bdul Lascar Catargiu nr. 24-26 si au ridicat de acolo cateva kilograme de bijuterii din aur, pe care le-ar fi predat, cum ziceau ei, la Banca de Stat. Abia in mai 1968 s-a constatat ca acele bijuterii nu au ajuns niciodata la institutia pastorita in zilele noastre de dl Mugur Isarescu.

In sfarsit, dintre bunurile artistice "agonisite" prin confiscari, rechizitii si exproprieri, a ajuns in muzeele tarii doar o parte anemica. Cele mai multe au fost regrupate in depozite improvizate de Sfaturile Populare din orase si municipii, in conditii mai mult sau mai putin salubre. Nu intamplator, o cantitate apreciabila din aceste bunuri s-a degradat iremediabil, fie roasa de igrasie sau sobolani, fie prin deteriorari provocate de neglijenta. Apoi a inceput imparteala celor valide: unele au fost date in custodie simpatizantilor regimului comunist, altele au fost cedate gratuit fostilor ilegalisti si asa-zisilor luptatori antifascisti. Peste 200 de persoane au fost improprietarite in mod gratuit cu bunuri a caror insemnatate nici macar n-o intelegeau. Iar numarul fix al custozilor, care nu au mai restituit niciodata statului bunurile date in grija lor, s-a ridicat la 1.477. La acestea s-au adaugat si bunurile vandute la un pret de nimic unor personaje alese pe spranceana partidului comunist.

Printr-o ironie a sortii, unul dintre primii care au primit in custodie bunuri artistice fraudulos insusite a fost locotenent-colonelul Lyman B. Tucker, ofiter responsabil cu transmisiunile din cadrul Misiunii Militare Americane din Romania. Nu se declansase inca razboiul rece si autoritatile comuniste, probabil, doreau sa se puna bine cu el. La 16 iunie 1945 a fost inzestrat cu 32 de tablouri semnate de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu si Stefan Luchian. Astazi ar trebui sa fie cautate dincolo de Ocean.

NEMILOSI. Vilele ofiterilor si consilierilor sovietici au fost decorate cu panze furate, apartinand patrimoniului national

SECURITATEA INTRA PE FIR. Desigur, cazul lui Lyman B. Tucker reprezinta un accident al unei istorii veroase. Grosurile bunurilor artistice provenite din confiscari si exproprieri s-au scurs intr-o alta directie. O parte considerabila din valorile acumulate in depozitele evocate mai sus - unul din ele se afla pe Str. Clucerului, altul pe Soseaua Giurgiului - a fost insusita de Ministerul Afacerilor Interne, practic de Securitate, fara a se intocmi vreo forma legala a acelui transfer. De altfel, un document al Securitatii din iunie 1968 recunostea ca "elucidarea situatiei a numeroase bunuri ce au fost date in custodia MAI" nu mai era posibila, deoarece acest minister "nu a dat curs cererii Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti de a confirma primirea in administratie proprie a bunurilor respective". Efectiv, Securitatea le inhatase cu japca! Si sub un pretext despre care nu s-ar fi spus ca nu era plauzibil: mobilarea vilelor rezervate consilierilor sovietici ai Securitatii, consilieri care incepusera sa roiasca in Romania.

In 1948-1949, in vederea cazarii consilierilor in discutie, au fost evacuati cu forta locatarii din circa 35-40 de apartamente din vilele situate in Parcul Herastrau, pe strazile Barbu Iscovescu, C. D. Rosenthal, Ion Negulici si altele. Era vorba exact despre cartierul de astazi al Primaverii. Sub ministeriatul lui Teohari Georgescu, de inzestrarea acestor apartamente cu mobile stil si bunuri artistice provenite din confiscari s-au ocupat Dumitru Ghisa, secretar general al MAI, si generalul Traian Niculescu. Sub ministeriatul lui Alexandru Draghici, misiunea in speta a revenit ofiterilor Ira Apostolescu, Mircea Colonelu, Nicolae Calugarasu si Ion Niculae, aflati sub conducerea directa a colonelului Ion Ghita si a maiorului Roman Lupu.

Iata si bunurile artistice menite sa provoace buna dispozitie a consilierilor sositi de la Moscova spre a-i invata pe securistii romani cum putea fi stransa de gat o natiune: mobile stil florentin, Chipendale, Lengyel, Louis XV, Sekely, Reti si Baruch; lustre si cristale de Murano; oglinzi venetiene; in jur de 400 de tablouri de Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Nicolae Tonitza, Samuel Mützner, Octav Bancila, Francisc Sirato si altii; portelanuri din Bavaria, Boemia si din manufacturile Rosenthal; faiante de S"vres; covoare persane stil Buhara, Afgan, Tebriz etc. Cand bunurile provenite din confiscari pareau sa fie insuficiente se proceda si la achizitii prin Consignatia, unde Sfatul Popular al Capitalei scotea la vanzare valori din depozite proprii, la un pret de batjocura. Totul spre desfatarea emisarilor Moscovei. Si s-a intamplat ceva incredibil pentru unii care judeca istoria cu resentimente provocate de durerile din posterior: consilierii sovietici nu s-au atins de nimic din aceste valori. Atunci cand au inceput sa paraseasca rand pe rand Romania, toate bunurile artistice intre care se miscasera vreme de cativa ani buni au fost predate intacte Securitatii romane. Si, ulterior, ce sa faca securistii romani, sarmanii? Si le-au impartit intre ei, frateste, fie prin danii, fie prin cumparari la preturi derizorii de-a dreptul. Din punctul acesta de vedere oferim un singur exemplu: o lustra de Murano, veche de 200 de ani, era echivalata la pret cu o lustra din comertul curent, fabricata de o cooperativa din Ciorogarla. Din pretul lustrei din Ciorogarla se scadea 80 la suta, uzura lustrei de la Murano, o gioarsa veche de 250 de ani sau mai mult. In consecinta, amatorii o achizitionau pe nimic.

FALANGA PROFITORILOR. Organizatorii acestei escrocherii de amploare au fost generalul Alexandru Mureseanu (nume real Ladislau Ady) si coloneii Ladislau Tesler si Harry Bogdan. Ultimul a fost cel mai activ in pradarea acelui tezaur sechestrat temporar in vilele consilierilor rasariteni. "Pentru legalizarea vanzarii acestor bunuri - specifica un alt document al Securitatii, din iunie 1968 - colonelul Harry Bogdan si generalul maior Alexandru Mureseanu erau direct interesati, intrucat ei insisi au cumparat mobilier si covoare. Si au prezentat ulterior lui Alexandru Draghici referate retroactive, pe care acesta le-a acceptat si aprobat. Ca urmare, o parte din mobilier, cat si din celelalte bunuri ce au fost in dotarea vilelor respective, a trecut din patrimoniul ministerului in proprietatea celor care s-au mutat in locul consilierilor." De regula, tot securisti.

Cum sa nu aprobe Alexandru Draghici asemenea referate, de vreme ce el insusi s-a capatuit prin actiunea de jaf declansata de spiritul si litera lor? In primul rand, l-a interesat o garnitura completa de mobilier florentin, alcatuita din pat, trei toalete, sifonier cu oglinda, masa pentru sufragerie cu opt scaune aferente, bufet si servanta. Si a avut-o. Tot la mobilier florentin au ravnit si alti ministri de Interne si adjuncti in acelasi departament, asemeni lui Anton Tatu Jianu, Stefan Pavel, Alexandru Mureseanu, Ion Alexandru si Ion Serb, dovedit mai tarziu ca spion sovietic. In plus, s-au ales si cu covoare persane, tablouri de Iosif Steurer si altele, toate la pret de talcioc. Mihail Burca si Vasile Craciunoiu, sefi succesivi ai Directiei Politice a Securitatii, s-au multumit cu tablouri de Petre Troteanu, Traian Cornescu si danezul Jørn Utzor. La gramada, ofiterii superiori Harry Bogdan, Alexandru Horvath, Anton Soran, Viorel Gherghel, Ion Dumitru, Ion Beu, Traian Simionescu, Gheorghe Cristea, Ion Raduta, Aristide Ionescu, Teodor Dinca, Alexandru Neacsu, Iosif Ardeleanu, Solomon Steinberg, Ion Patesan, Alexandru Olah si Mihai Ratusni, fost sef de cabinet al lui Teohari Georgescu, s-au improprietarit cu covoare persane, oglinzi venetiene, alte mobile stil si picturi de italianul Daniele Ranzoni si romanii Nicolae Grigorescu, din nou Iosif Steurer si Traian Cornescu, George Catargi, Jean Cosmovici, Pan Ioanid, Leon Biju si multi altii. La impartirea de prada, efectuata hoteste, Alexandru Nicolschi nu s-a prezentat personal, a impins-o in fata pe sotia sa, Iosefina. In sfarsit, pana si un mecanic de calorifere din sediul central al Securitatii, anume Anghel, inhatase o panza de Nicolae Grigorescu.

In 1948, Nicolae Ceausescu parea ferm hotarat sa recupereze toate aceste valori, insa, in cele din urma, a renuntat. Ar fi fost ca si cum un corb i-ar fi scobit in gavanele ochilor pe alti corbi, ceea ce nu se face. Apoi, din punctul lui de vedere, cei nominalizati isi insusisera fraudulos niste boarfe. In schimb, el confiscase puterea. Evident, era in castig.

Pan Ioanid. Fiul pictorului Gh. Ioanid, Pan (1878- 1956) a continuat traditia artistica a tatalui. Recunoscut pentru "Hore", slabe ca valoare, are si panze de muzeu national	George Catargi. Marginalizat in Romania, pictorul (1893-1962) s-a retras in Suedia, avand un mare succes. Intors in tara, a fost arestat in 1960 pentru "huliganism politic"	Francisc Sirato. Pictorul si graficianul roman (1877-1953) debuteaza cu afise de gazeta. Apartine generatiei de artisti cu expresii personale ale evolutiei artei moderne