Securitatea, fabrica de bani a lui Ceausescu

Liviu Turcu, fost maior in Directia de Informatii Externe, dezvaluie mecanismul operatiunilor speciale valutare prin care regimul Ceausescu era alimentat cu substantiale sume in devize de lucratorii Securitatii.

Reluam publicarea analizelor facute de dl Liviu Turcu asupra mecanismului de functionare a Securitatii in timpul regimului Ceausescu. Incepand de astazi, o noua tema: operatiunile speciale valutare.

Este un truism a afirma importanta de exceptie a resurselor financiare si economice pentru nucleul politic ce preia puterea intr-un sistem destabilizat de forte care nu pot fi 100% controlate de acesta. In istorie abunda exemplele in care aceste nuclee fie ele grupari ideologice, forte militare puciste sau simple forte insurgente au iesit victorioase sau dimpotriva au esuat tocmai dispunand din abundenta sau dimpotriva fiind intr-o totala penurie de asemenea mijloace. Ca atare, nici Romania in decembrie 1989 si mai ales in perioada imediata nu a putut face exceptie.

Preambul

Recursul la istorie releva experienta si practica imparatilor imperiului roman cand acestia preluau puterea in circumstante nu tocmai „normale" ca primele acte de decizie politica luate sa se identifice cu „castigarea bunavointei maselor" prin accentuarea uneori la modul excesiv a celebrei formule „pane et circensis" (adica „paine si circ"). Ceea ce nu inseamna chiar intotdeauna painea si circul la modul ad literam.

Cetatenii Romaniei isi mai amintesc si azi cu nostalgie de „socul bunastarii", este adevarat temporar, ce a urmat lui decembrie 1989 si cand nucleul conducator al FSN a folosit aceiasi practica de sorginte antica. Evident, resursele celei dintai categorii aveau sa se epuizeze cu mult mai repede decat cea de-a doua. Cum in lumea prozaica a finantelor nu exista „minuni", ramane ca misterul sa fie clarificat in toate componentele sale azi inca nebuloase de catre cercetatorii istorici apartinand viitorimii. Pana atunci insa, cred ca merita sa reflectam asupra unora dintre aspectele cele mai „sensibile" ale activitatilor financiare speciale desfasurate de regimul lui Nicolae Ceausescu si ale caror structuri operative au fost mostenite sub forma intacta de noii guvernanti ai Romaniei postdecembriste. Nu in ultimul rand, aceiasi potentiali cercetatori vor putea sa-si aduca contributia la identificarea integrala a mecanismului financiar ce a stat la baza crearii bazei economice initiale a noii clase capitaliste romanesti. Pana atunci supun atentiei opiniei publice unele aspecte ale „mostenirii financiare" neasteptate lasate noilor guvernanti de catre Nicolae Ceausescu in decembrie 1989.

Data fiind complexitatea, ca si specificul deosebit al activitatilor valutare speciale (a se citi, pentru majoritatea situatiilor, ilegale prin raportarea la cadrul juridic autohton sau international) sub aspect analitic se impune abordarea problemei din doua unghiuri de vedere: (I) tehnico-operational si (II) politic, indeosebi prin implicatiile politico-economice si politico-diplomatice internationale.

Model KGB

Operatiunile valutare speciale, cunoscute sub acronimul AVS, nu au aparut o data cu venirea lui Nicolae Ceausescu la putere in anul 1965. Ele au fost mostenite de la predecesorul sau, Gheorghe Gheorghiu Dej, si s-au organizat si desfasurat indeosebi dupa modelul activitatilor serviciului de informatii extern sovietic, componenta a KGB, ca si a celor din cadrul Sectiei Administrative a CC al PCUS (cunoscute la noi sub denumirea de Gospodarie de partid a CC al PCR). In timpul regimului lui Nicolae Ceausescu, aceasta categorie de activitati avea sa fie insa diversificata si perfectionata permanent pornind de la experienta sovietica prin asimilarea de forme si mijloace utilizate (chiar daca in alte scopuri) de cele mai importante servicii de informatii occidentale si nu in ultima instanta de organizatiile oculte sau criminale de tip mafiot. „Meritul" lui Nicolae Ceausescu, daca se poate spune asa, a fost acela de a cere colaboratorilor sai foarte apropiati, implicati in astfel de activitati, sa escaladeze la un nivel fara precedent, tinand seama de proportiile Romaniei, al acestui gen de operatiuni si de a le imbunatati continuu „performanta" prin insusirea oricaror noutati in acest domeniu. Din punct de vedere al competentelor si spatiilor geografice de actiune, Nicolae Ceausescu a dispus ca toate operatiunile comerciale speciale efectuate cu tarile socialiste si comuniste din lume sa se afle in raspunderea Gospodariei de partid, respectiv a Sectiei administrative de resort integrata in structura Secretariatului CC al PCR; seful acesteia, direct raspunzator in fata lui Nicolae Ceausescu, ocupa functia de secretar al CC al PCR. Detalii revelatoare cu privire la implicarea structurilor de partid in operatiile valutare speciale vor fi prezentate in partea a doua a acestei analize.

Structuri

Pentru operatiunile valutare speciale cu restul mapamondului, competentele organizatorice si responsabilitatile au fost date serviciului de informatii externe DIE/CIE. Serviciul s-a bucurat de o cvasiindependenta totala de miscare si actiune in cadrul Departamentului Securitatii Statului, ca de altfel in cadrul intregului aparat institutional de stat. Pentru organizarea si finalizarea operatiunilor valutare speciale a fost creata o structura organizatorica speciala in cadrul DIE/CIE, cu regim de serviciu independent. Numarul ofiterilor ce si-au desfasurat activitatea in cadrul acestui compartiment sau serviciu independent, identificat cu acronimul AVS (actiuni valutare speciale), a fost intotdeauna relativ redus (maximum 20 de persoane, dar cel mai adesea pana la 15). Incepand cu anul 1982, el poate fi identificat in organigrama serviciului de informatii externe ca UM 0107/AVS. Rolul ofiterilor respectivi a fost acela de a actiona ca organizatori si mai ales in calitate de coordonatori ai unei vaste categorii de operatiuni valutare speciale. Acestia aveau totodata prerogative extrem de largi via celorlalte unitati operative in cooptarea si implicarea persoanelor civile sau militare pe teritoriul si in afara Romaniei, inclusiv prin utilizarea potentialului retelei informative externe, totul fiind subscris procesului de finalizare in bune conditiuni a operatiunilor vizate. Cele mai importante asemenea operatiuni erau aprobate sau revizuite de insusi Nicolae Ceausescu si apoi date spre executare in supravegherea directa a sefului DSS, Tudor Postelnicu, si respectiv a sefului de informatii externe DIE/CIE.

Ordinul 00320

Sub aspect normativ, tipul si cadrul de desfasurare a operatiunilor valutare speciale au fost precizate in mod riguros in cadrul ordinului 000320 revizuit si aprobat personal de seful statului roman. Conform sistemului ce reglementa gradul de secretizare a documentelor, ordinul 000320 se inscria in categoria de secretizare maxima sub denumirea de „Secret de importanta deosebita" (celelalte categorii fiind de „secret" cu un singur zero si „strict secret", marcat cu doua zerouri). Accesul la parcurgerea integrala a acestui ordin era limitat la un numar extrem de mic de ofiteri aflati in pozitii de comanda, restul luand la cunostinta in mod verbal, interzicandu-se luarea de notite scrise, in partile ce ii priveau. M-am numarat printre cei ce au consultat varianta integrala a ordinului. Cu titlu ilustrativ si pentru informarea opiniei publice consider ca este utila si interesanta, inclusiv pentru intelegerea a ceea ce s-a intamplat dupa decembrie 1989, mentionarea urmatoarelor categorii de operatiuni:

- Obtinerea de comisioane confidentiale cu prilejul negocierii contractelor comerciale oficiale de import-export in tara si strainatate; de regula, aceste comisioane erau asigurate prin protocoale confidentiale separate de contractele propriu-zise. In foarte multe situatii, pentru a nu se crea confuzii la nivelul partenerului strain, depunerea comisionului se efectua avand ca destinatar nominal intreprinderea de comert exterior ce derula contractul, dar, atentie, in unul dintre cele cinci conturi speciale la BRCE aflate sub controlul UM 0107/AVS. Trei dintre aceste conturi erau destinate operatiunilor valutare speciale derulate pe valuta forte, iar celelalte doua erau destinate operatiunilor derulate pe valutele neconvertibile. Acordandu-se prioritate numarului contului si nu numelui destinatarului (respectiv intreprinderea de comert exterior), in cele cinci conturi se regaseau, de fapt, cvasitotalitatea intreprinderilor de comert exterior. Intrucat, in conformitate cu practica obisnuita, fiecare intreprindere avea sub numele ei, de regula, un cont si un functionar de banca ce il gestiona; in cazul operatiunilor valutare speciale, rolul presedintelui BRCE (sau al vicepresedintelui desemnat in cazul absentei celui dintai) si al sefului Biroului secret din BRCE, subordonat direct UM 107/AVS, era de a colecta banii asteptati, indiferent de destinatarul scriptic nominal.

Incurcaturi

Pentru a se evita confuziile, UM 0107/AVS avea sarcina de a anunta in prealabil Biroului secret din cadrul BRCE data si suma ce urma a fi transferata in conturile speciale si sub ce nume paravan al intreprinderii de comert exterior. In pofida acestor reguli, nu putine au fost totusi situatiile in care platitorii comisioanelor confidentiale nu sesizau necesitatea de a „sparge" plata contractelor in conturi diferite, cu atat mai mult cu cat nominal era vorba de aceeasi intreprindere de comert exterior si respectiv de aceeasi banca comerciala, respectiv BRCE. In astfel de situatii, contul oficial al intreprinderii de comert exterior se „incarca" cu sume „surpriza", neacoperite de contractele oficiale. Corectiile de acest gen, in fapt deconspirarea operatiunii valutare speciale respective, nu se puteau efectua decat cu acordul directorului intreprinderii de comert exterior (de unde si necesitatea ca acesta sa fie sub controlul absolut al CIE) si cu acordul conducerii BRCE, care dadea curs acestui „transfer intern" pe motive justificative uneori dintre cele mai bizare.

Secret stiut de tot satul

Tipul de operatiuni din categoria comisioanelor confidentiale comerciale a luat la un moment dat o asemenea amploare in ultimii ani ai regimului Ceausescu, incat, datorita deconspirarilor inevitabile, au ajuns la cunostinta majoritatii lucratorilor din intreprinderile de comert exterior. Sub aspect contrainformativ, situatia era oarecum sub control intrucat toti acesti lucratori erau deja recrutati de catre Directia de contraspionaj economic (UM 0650), de serviciul de informatii extenre (CIE) sau departamentul de informatii al armatei (DIA), in virtutea faptului ca ei efectuau curent calatorii profesionale in strainatate.

Cititi maine! In numarul de maine veti putea citi despre capcanele in care cadeau lucratorii din comertul exterior. De ce a fost arestat Trita Fanita, Erou al Muncii Socialiste.